ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8484/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 23 august 2004 M.C. a chemat în

judecată pe J.M. solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în

suprafață de 1,2 ha obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991, conform adeverinței nr. 263 din 10 septembrie 1991

emisă de Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra

terenurilor Salcia și evaluat la 5 milioane lei.

Judecătoria Suceava, prin sentința

civilă nr. 3704 din 22 noiembrie 2004 a respins acțiunea cu motivarea că

adeverința invocată de reclamantă nu constituie titlu de proprietate.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 236 din 8 martie 2005, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

În motivarea soluției instanța a

reținut că prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 s-a

modificat art. 2 pct. 2 C. proc. civ. în sensul că apelurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în anumite

litigii, cum este și cel de împărțeală judiciară, se judecă de tribunale.

Potrivit art. 3 pct. 2 din același

act normativ Curțile de Apel judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecători și tribunale în primă instanță

dacă prin lege nu se prevede altfel.

Astfel fiind și întrucât obiectul

acțiunii îl constituie revendicarea unui imobil, reținându-se și dispozițiile

art. II pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 conform căruia „căile de atac se judecă

de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență”, în temeiul

art. 158 C. proc. civ., tribunalul și-a declinat competența în favoarea Curții

de Apel Suceava.

La rândul ei, Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 538 din 3 iunie 2005 a declinat

competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul M.C. împotriva

sentinței civile nr. 3704 din 22 noiembrie 2004 a Judecătoriei Suceava în

favoarea Tribunalului Suceava și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

S-a reținut că obiectul litigiului

îl constituie ieșirea din indiviziune și astfel potrivit art. 2 pct. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 65/2004 în vigoare la 14 septembrie 2004 ordonanță aprobată prin

Legea nr. 493/2004 apelul intra în competența de soluționare a Tribunalului

Suceava.

Referitor la conflictul negativ de

competență ivit urmează a stabili competența de soluționare a căii de atac

promovate de M.C. în favoarea Tribunalului Suceava.

Astfel, din dosar a rezultat că prin

acțiune reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la un teren

agricol evaluat la 5 milioane de lei.

Potrivit art. 282

1

C.

proc. civ. atât înainte de modificarea lui prin Legea nr. 195/2004 cât și

ulterior acestei modificări, hotărârile date în primă instanță de judecătorii în

litigiile al căror obiect au o valoare de până la 200.000.000 lei, respectiv 1

miliard lei inclusiv, cum este și cel din speță, nu sunt supuse apelului.

Astfel fiind, urmează a reține că

întrucât valoarea imobilului pentru care s-a cerut ieșirea din indiviziune era

de numai 5 milioane de lei, sentința pronunțată de judecătorie este supusă

numai căii de atac a recursului.

În ceea ce privește instanța

competentă a soluționa respectivul recurs este de reținut că atât în baza O.U.G.

nr. 58/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004 cât și în

prezent în baza Legii nr. 219/2005, instanța competentă este Tribunalul

Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a căii de atac privind pe reclamantul M.C. și pe pârâta J.M. în favoarea

Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2005.