ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8484/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 23 august 2004 M.C. a chemat în judecată pe J.M. solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1,2 ha obținut prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform adeverinței nr. 263 din 10 septembrie 1991 emisă de Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Salcia și evaluat la 5 milioane lei. Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 3704 din 22 noiembrie 2004 a respins acțiunea cu motivarea că adeverința invocată de reclamantă nu constituie titlu de proprietate. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 236 din 8 martie 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

În motivarea soluției instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004 s-a modificat art. 2 pct. 2 C. proc. civ. în sensul că apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în anumite litigii, cum este și cel de împărțeală judiciară, se judecă de tribunale. Potrivit art. 3 pct. 2 din același act normativ Curțile de Apel judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecători și tribunale în primă instanță dacă prin lege nu se prevede altfel. Astfel fiind și întrucât obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unui imobil, reținându-se și dispozițiile art. II pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 conform căruia „căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență”, în temeiul art. 158 C. proc.

civ., tribunalul și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Suceava. La rândul ei, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 538 din 3 iunie 2005 a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul M.C. împotriva sentinței civile nr. 3704 din 22 noiembrie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit. S-a reținut că obiectul litigiului îl constituie ieșirea din indiviziune și astfel potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 65/2004 în vigoare la 14 septembrie 2004 ordonanță aprobată prin Legea nr. 493/2004 apelul intra în competența de soluționare a Tribunalului Suceava.

Referitor la conflictul negativ de competență ivit urmează a stabili competența de soluționare a căii de atac promovate de M.C. în favoarea Tribunalului Suceava. Astfel, din dosar a rezultat că prin acțiune reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la un teren agricol evaluat la 5 milioane de lei. Potrivit art. 282 1 C. proc. civ. atât înainte de modificarea lui prin Legea nr. 195/2004 cât și ulterior acestei modificări, hotărârile date în primă instanță de judecătorii în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 200.000.000 lei, respectiv 1 miliard lei inclusiv, cum este și cel din speță, nu sunt supuse apelului. Astfel fiind, urmează a reține că întrucât valoarea imobilului pentru care s-a cerut ieșirea din indiviziune era de numai 5 milioane de lei, sentința pronunțată de judecătorie este supusă numai căii de atac a recursului.

În ceea ce privește instanța competentă a soluționa respectivul recurs este de reținut că atât în baza O.U.G. nr. 58/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004 cât și în prezent în baza Legii nr. 219/2005, instanța competentă este Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a căii de atac privind pe reclamantul M.C. și pe pârâta J.M. în favoarea Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.