ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7862/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7862/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Judecătoria Suceava, prin sentința
civilă nr. 5768 din 29 noiembrie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantului
S.I.V. împotriva pârâtului A.N., care a fost obligat să-i predea 235 mp teren.
Apelurile declarate de părți au fost
respinse de Tribunalul Suceava prin decizia civilă 2009 din 22 octombrie 2003.
Investită cu soluționarea
recursului, Curtea de apel Suceava, prin încheierea nr. 2975 din 16 decembrie
2004 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava, prin invocarea
art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 493/2004.
A reținut instanța că este investită
cu apelurile părților împotriva sentinței civile nr. 5768/2000 a Judecătoriei
Suceava, apeluri care sunt de competența tribunalului.
La rândul său, Tribunalul Suceava,
prin decizia civilă nr. 564 din 21 aprilie 2005 și-a declinat competența în
favoarea Curții de apel, cu motivarea că aceasta din urmă era în baza de
soluționare a recursului.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că în cauză nu există conflict negativ de competență, iar dosarul va
fi trimis la Curtea de apel Suceava pentru continuarea judecării recursului cu
care a fost legal investită anterior de către Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Astfel cum rezultă din lucrările
dosarelor atașate, în urma modificării Codului de procedură civilă prin Legea
nr. 195/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis Curții de apel
Suceava recursul declarat de S.I.V. împotriva deciziei civile nr. 1916/2003 a
Tribunalului Suceava.
Această măsură legală și motivată,
conform voinței legiuitorului de accelerare a judecăților și de respectare a
termenului rezonabil prescris atât în Constituția României cât și în art.6 din
Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale se
impunea instanței de trimitere, având rolul unui regulator de competență.
Ca atare, cum în anul 2004 Înalta
Curte s-a pronunțat asupra instanței competente cu soluționarea recursului în
cauză, Curtea de apel Suceava în mod eronat s-a dezinvestit prin încheierea nr.
2975/2004.
De aceea, dosarul se va trimite
acestei instanțe pentru continuarea judecății recursului, împotriva unei
decizii pronunțate în apel de tribunal, competența revenindu-i conform art. 3
pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite dosarul la Curtea de Apel
Suceava pentru soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 2009 din
22 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință, astăzi 10 octombrie 2005.