ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7816/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 453 din 14

februarie 2003 a respins acțiunea reclamantului C.N. împotriva pârâților C.A., M.G.

și S.C. prin care a solicitat să i se lase în posesie și proprietate 1,10 ha

teren la locul „Roșia” din intravilanul comunei Bosanci județ Suceava.

Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 311 din 30

martie 2004 a respins apelul iar Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă

nr. 805 din 17 octombrie 2004 a admis recursul reclamanților, a casat decizia

tribunalului și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Tribunalul Suceava, investit cu rejudecarea apelului,

și-a declinat competența de soluționare (prin decizia nr. 1031 din 2 decembrie 2004)

în favoarea Curții de Apel Suceava, în considerarea dispozițiilor art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 493/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 65/2004 și art. 3 pct. 2 C.

proc. civ.

Competența de soluționare a apelului în prezenta

cauză aparține tribunalului calea de atac fiind exercitată înainte de intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004 .

Reinvestirea tribunalului cu rejudecarea apelului s-a

făcut (urmare casării cu trimitere de către curtea de apel) la 17 septembrie 2004

(O.U.G. 65/2004 a intrat în vigoare la 18 septembrie 2004).

Ca urmare, potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe,

procesele în curs de judecată în apel la data stabilirii competenței

instanțelor legal investite, vor continua să fie judecate de acele instanțe.

La 22 noiembrie 2004 a intrat în vigoare Legea nr.

493/2004 (publicată în M. Of. la 18 noiembrie 2004) care în privința căilor de

atac a stabilit că acestea se judecă de instanțele competente potrivit acestei

ordonanțe de urgență.

Ordonanța prevede competența tribunalului pentru

judecarea apelului împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie (art. I.

pct. 2) și competența curții de apel pentru judecarea apelului împotriva

hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorii și tribunale.

În cauza de față, la momentul apariției O.U.G. nr.

65/2004 tribunalul era investit cu judecarea cererii de apel cum s-a arătat mai

sus iar Legea nr. 493/2004 a consolidat soluția propusă de O.U.G. nr. 65/2004

prin dispozițiile art. II alin. (3) apelurile aflate pe rolul curților de apel

se trimit la tribunale și recursurile pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție se trimit la curțile de apel.

Cum în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru a

justifica o trimitere a soluționării apelurilor de la tribunal la curte,

tribunalul fiind legal investit cu soluționarea acestei căi de atac este

competent să o judece.

De altfel, și la momentul sesizării Înaltei Curți de

Casație și Justiție cu prezentul conflict negativ de competență normele Legii

nr. 219/2005 pentru aplicarea O.U.G. 138/2000, în vigoare din 18 iulie 2005,

prevăd aceeași soluție (art. I pct. 3).

Pentru considerentele arătate se stabilește

competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței civile nr.

453 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului

Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a apelului declarat de reclamantul C.N. împotriva sentinței civile nr. 453 din

14 februarie 2003 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2005.