ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 646 din 18 octombrie 2004, a respins cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpat, ca nefondată.

În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994

pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

alin. (2), raportat la art. 76 lit. e) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe

inculpatul

V.T.V.

la pedeapsa de

4 luni închisoare.

În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991

în referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin.

(2), raportat la art. 76 lit. e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul V.T.V.

la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen.:

S-a dispus contopirea pedepselor cu

închisoare aplicate, inculpatul V.T.V. urmând a executat pedeapsa cea mai grea

de 4 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul V.T.V.

la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., raportat la

art. 66 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen.;

S-a dispus contopirea pedepselor

aplicate în pedeapsa cu închisoare cea mai grea, în final inculpatul V.T.V.

execută pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., raportat la

art. 66 C. pen.;

S-a aplicată inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului

societății în interes personal, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin.

(2) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

A fost condamnat inculpatul V.T.V.

la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr.

543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, s-a constat grațiată în întregime

pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului, nu se execută.

A fost atrasă atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea

beneficiului grațierii condiționate.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive cu începere

de la data de 6 mai 2003 până la data de 1 noiembrie 2003.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.R.M. SRL București.

A fost obligat inculpatul către

partea civilă SC O.R.M. SRL la plata sumei de 6.856.174.903 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

S-au respins, ca nefondate,

pretențiile civile reprezentând penalități de întârziere solicitate de partea

civilă.

S-a luat act că SC A.E.P. SRL

Constanța prin reprezentant legal, nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8 milioane lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare în folosul satului.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că inculpatul V.T.V., în baza unui act adițional

autentificat sub nr. 3811 din 30 iulie 2002 a devenit administrator al SC A.E.P.

SRL Constanța și a preluat părțile sociale de la foștii asociați.

Activitatea principală declarată a

SC A.E.P. SRL era de transporturi maritime de coastă, de pasagerii și de

mărfuri, închirierea de nave maritime cu echipaj, serviciu de manevră a navelor

maritime, transportul piloților de nave.

După numirea inculpatului ca

administrator, deși obiectul de activitate al societății era cel menționat,

societatea a derulat activități de comercializare a produselor petroliere în condițiile

în care nu dispunea de numărul de angajați necesari, de mijloace de transport

adecvate și de spații de depozitare, produsele petroliere achiziționate fiind

păstrate până la data săvârșirii în spațiile utilizate de SC F.P. SRL Constanța

cu care s-a încheiat un contract de custodie.

Pe de altă parte inculpatul s-a

folosit de personal care presta servicii la alte societăți pe care le administra,

respectiv SC B.I. SRL Oradea, care se afla în procedură de lichidare judiciară,

dar care funcționa în jud. Constanța în condițiile în care nu era înregistrat

și declarat un punct de lucru.

Inculpatul bazându-se pe relațiile

contractuale pe care deja le avea cu diferiți agenți economici precum Rafinăria

P., sucursala P. Constanța și SC O.R.M. SRL București, încheiate în numele SC B.I.

SRL, S.P.G. SRL Constanța și SC G.I. SRL Constanța (unde inculpatul avea

calitatea de asociat și administrator), după ce a devenit și administrator al

SC A.E. SRL și a deschis pentru această din urmă societate conturi bancare la B.C.,

R., B.T., F. și D. a încheiat în numele societății comerciale două contracte

comerciale la 15 august 2002 și 20 septembrie 2002 cu SC O.R.M. SRL București.

Primul contract avea ca obiect vânzarea-cumpărarea

unei cantități de carburanți (motorină) de circa 500 tone/lună pentru o

perioadă minimă de un an, iar cel de-al doilea contract aprovizionarea mijloacelor

de transport utilizate cu produse specifice de la stațiile O. din România.

În ceea ce privește primul contract

încheiat la data de 15 august 2002 s-au prevăzut drept condiții, ca SC A.E.P. SRL

să lanseze o comandă fermă scrisă în baza căreia SC O. SRL livra cantitatea

solicitată din depozit.

S-au stabilit de comun acord două

modalități alternative de plată: în avans prin ordin de plată la lansarea

comenzii sau prin fila cec cu decontarea la maximum 15 zile de la livrarea

mărfii.

La cererea SC O.R.M. SRL București

inculpatul a prezentat două scrisori de bonitate bancară emise de banca

Transilvania, sucursala Constanța la care SC A.E.P. SRL avea deschis cont, la

datele de 28 august 2002 și respectiv 13 septembrie 2002.

Această cantitate de motorină a fost

livrată de SC M. SRL în stația O.T.S. la depozitele SC F.P. SRL Constanța pentru

beneficiara SC A.E.P. SRL.

Plata contravalorii cantității de

353.650 kg motorină nu s-a făcut anticipat și nici prin filele cec deși

inculpatul primind motorina a vândut-o mai departe către SC F.P. SRL și a

încasat prețul mărfii.

Prin adresa nr. 163305 din 26 mai

2003 SC F.P. SRL a făcut cunoscut că într-adevăr a achiziționat de la SC A.E.P.

SRL reprezentată de inculpat, cantitatea de 353.650 kg motorină pe care i-a

plătit-o atât cu file cec (suma de 5 miliarde lei) cât și cu O.P. (suma de

1.780.000.000 lei).

Anterior, la data de 3 octombrie

2002, inculpatul a ridicat carnetul cu fila cec de la B.C. Constanța.

La solicitarea SC O.R.M. SRL,

întrucât plata nu se făcuse în avans, inculpatul a emis ulterior livrării

carburanților 3 file cec și anume seria BE 338 nr. 00005854 (pentru suma de 5

miliarde lei), seria BE 338 nr. 00005855 (pentru suma de 5 miliarde lei) și

seria BE 338 nr. 00005856 (pentru suma de 383.255 lei) plătibile la Banca

Comercială Carpatica, sucursala Constanța.

Întrucât de la recepția mărfii (14

octombrie 2002) trecuseră mai mult de 15 zile (cât prevedea contractul) pentru

plata în varianta alternativă a cec-ului, la data de 5 noiembrie 2002 prin

adresa nr. 07 inculpatul V.T.V. a făcut cunoscut SC O. SRL că datorită unor disfuncționalități

în încasarea produselor vândute către clienți, nu poate plăti marfa cumpărată

și solicită o prelungire a termenului de plată cu încă 8 zile.

La data de 12 noiembrie 2002,

inculpatul a introdus la plată două file cec și anume fila cec seria BR 338 nr.

00005856 pentru suma de 51.383.255 lei (contravaloarea carburanților livrați pe

bază de card cu plata la 3 zile de la facturare) și fila cec seria BE 338 nr. 00005854

pentru motorina livrată în baza contractului încheiat la 15 august 2002 și

neachitată de inculpat.

Completarea rubricii privind data

emiterii filelor cec s-a făcut de către SC O.M. SRL, iar celelalte rubrici au

fost completate de către inculpat.

Cele două file cec emise de inculpat

au fost introduse spre plată la B.C., dar au fost refuzate de tras din lipsă

totală de disponibil bănesc.

La data de 14 noiembrie 2002 a avut

loc la sediul SC O.R.M. SRL București o întâlnire între reprezentanții

societăților. S-a convenit cu acest prilej de către părți ca în cursul

săptămânii 18 - 24 noiembrie 2002 SC A.E.P. SRL Constanța să prezinte

creditoarei SC O. SRL București documente pentru a oferi acesteia garanții în

bunuri mobile și imobile în valoare de 10 miliarde lei.

Întrucât inculpatul nu a respectat

obligațiile asumate, la data de 14 noiembrie 2002, neprezentând documentația

solicitată, SC O.R.M. SRL București, la data de 3 decembrie 2002, a introdus la

plată a treia filă cec seria BE 338 nr. 00005855 emisă pentru suma de 5

miliarde de lei.

De asemenea, și această a treia filă

cec a fost refuzată la decontare pentru lipsa totală de disponibil din partea

SC A.E.P. SRL.

La data de 12 decembrie 2002, în

baza împuternicirii date de către inculpat, numitul M.L. a prezentat

creditoarei SC O.R.M. SRL București documente privind obiectivul Stației

Carburanți, benzină din Oradea ce aparținea SC O.O. SRL. Potrivit acestei

documentații, societatea menționată își exprimă acordul de a gaja respectiva

stație, benzinărie în favoarea SC A.E.P. SRL Constanța, pentru eșalonarea

plății datoriei.

Deoarece inculpatul nu a făcut

demersurile necesare probării scriptice a acordului SC O. SRL creditoarea SC O.R.M.

SRL București nu a acceptat garanția oferită de inculpat și în aceste

împrejurări numitul Mihai Lupu s-a retras din SC A.E.P. SRL.

În aceste condiții, în decembrie

2002, inculpatul V.T.V. l-a contactat pe numitul T.L. după susținerile sale „în

urma unei selecții de oferte” pentru a cumpăra de la acesta un teren situat în

comuna Nuntași, județul Constanța.

Deoarece nu dispunea de bani și nu a

putut achita contravaloarea termenului din Nuntași, inculpatul V.T.V. i-a făcut

cunoscută numitului T.L. împrejurarea că are nevoie de fapt numai de o poliță

de asigurare în care ca asigurat să figureze SC

a.e.p.

SRL Constanța, iar bunul asigurat să fie tocmai

terenul de la Nuntași.

Numitul T.L. era cunoscut la SC A.Ț.

SA Constanța, întrucât anterior mai încheiase o poliță de asigurare medicală.

La solicitarea expresă a

inculpatului, la data de 13 ianuarie 2003, numitul T.L. s-a prezentat la SC A.Ț.

SA, sucursala Constanța, având asupra sa actele de proprietate a terenului din

comuna Nuntași, extrasul de carte funciară, certificatul de achitare a taxelor

și impozitelor, planul de amplasament al imobilului, pe care i le-a înmânat

numitei T.S., inspector de asigurări.

Numita T.S. a verificat documentele

prezentate și constatând că T.L. nu se află în posesia unui act care să ateste

dreptul de proprietate al SC A.E.P. SRL asupra terenului din Nuntași, a

insistat în completarea dosarului pentru a elibera legal polița de asigurare.

Urmare asigurărilor date de T.L. cu

privire la existența unui astfel de act, respectiva poliță a fost semnată dar

necompletată de martora F.M.

Ulterior, polița de asigurare a fost

lăsată de inculpat la recepția SC O.R.M. SRL București ca și când ar fi fost el

proprietarul din Nuntași.

În cursul lunii martie 2003,

efectuându-se de către SC A.T. SA o inspecție de risc asupra obiectului

asigurat și constatându-se inexistența fermei zootehnice și caracterul nereal

al datelor furnizate de asigurat, s-a procedat la rezilierea poliței de

asigurare emise inculpatului.

Expertiza contabilă efectuată în

cauză a stabilit că motorina ce fusese achiziționată de SC

a.e.p.

SRL Constanța de la SC O.R.M. SRL

București, în cantitate de 353.650 kg a fost revândută de către inculpat în totalitate

la SC F.P. SRL Constanța de unde s-a încasat imediat contravaloarea mărfii.

S-a mai stabilit prin raportul de

expertiză că din sumele încasate de la SC F.P. SRL Constanța de către SC A.E.P.

SRL, în contul deschis la R. inculpatul V.T.V. a virat în contul său personal,

suma de 2.514.144.000 lei de unde ulterior a retras-o. După cum s-a reținut în

raportul de expertiză contabilă, pentru această „restituire de creditare”

precum a pretins inculpatul, nu există documente justificative conform Legii nr.

82/1991.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul criticând-o pentru greșita sa condamnare pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., susținând că lipsește

latura obiectivă a infracțiunii și, de asemenea, în ce privește infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., a invocat lipsa intenției.

Un alt motiv de apel a vizat greșita

încadrare juridică a faptei, care în opinia apelantului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934,

solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.

În fine o ultimă critică s-a referit

la individualizarea pedepsei aplicate considerată de inculpat prea aspră în

raport de circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel Constanța a admis

apelul inculpatului, a casat hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată  pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 74

– art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare, urmând ca după contopire inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că se

impunea o redozare a pedepsei raportat la criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen. și de datele personale ale inculpatului.

Cât privește celelalte critici

invocate s-a constatat că atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii

subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C.

pen., nefiind justificată cererea inculpatului apelant de a se schimba

încadrarea juridică a faptei.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând în

motivele scrise de recurs două critici vizând individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune și greșita aplicare a

Legii nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 și inculpatul care a

reiterat în esență motivele invocate în apel, solicitând în principal

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea

prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar în subsidiar casarea

hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță

pentru completarea probatoriului.

În susținerea recursului declarat de

parchet reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că înțelege să

susțină un singur caz de casare, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată

inculpatului de către instanța de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub numărul 1931/2005 (8105/1/2005), acordându-se

mai multe termene la cererea inculpatului prezent în ședința publică din 5 mai

2005, pentru lipsă de apărare, apoi pentru imposibilitatea de prezentare a

apărătorului ales, rezilierea unilaterală a contractului de asistență juridică

de către apărător, angajarea unui alt apărător ales și pentru pregătirea

apărării.

Verificând hotărârile atacate,

respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate de

recurenți, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt

nefondate.

În ce privește critica inculpatului

recurent referitor la greșita încadrare juridică a faptei de înșelăciune nu

poate a fi primită.

Instanțele de judecată, în mod

corect, au încadrat fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de înșelăciune

și nu în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, întrucât acesta a

acționat pentru a induce și a menține în eroare partenerii de afaceri cu

privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară. Profitând de

calitatea sa de asociat și administrator al mai multor societăți comerciale,

inculpatul a emis file cec deși știa că nu avea disponibil în cont pentru

acoperirea debitelor.

Inculpatul nu a acționat cu

bună-credință din dorința de a încerca achitarea creanțelor ci, dimpotrivă,

acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a eforturilor

depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate el urmărind și

obținând, în acest mod amânarea momentului plății și a sistării livrărilor de

produse petroliere.

O dovadă în acest sens este și

faptul că deși inculpatul a valorificat în totalitate cantitatea de produse

petroliere achiziționată, din sumele încasate a virat în contul său personal

suma de 2.514.144.000 lei pe care ulterior a retras-o și deși a susținut că

această sumă a fost necesară pentru restituirea unei creditări, inculpatul nu a

făcut dovada acestei susțineri.

De altfel și acțiunile ulterioare

ale inculpatului au fost menite să mențină inducerea în eroare a partenerilor

de afaceri prin folosirea unei polițe de asigurare pentru un imobil care nu era

în proprietatea sa.

Prin urmare inculpatul a comis

infracțiunea de înșelăciune, emiterea filelor cec în condițiile inexistenței

disponibilului bancar făcându-se prin inducerea în eroare a furnizorului în

scopul obținerii unui fals material injust.

Referitor la susținerea inculpatului

în sensul că se impune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru completarea probatoriului, Înalta Curte constată că instanțele

au dispus condamnarea inculpatului pe baza unui material probator complet, analizat

și interpretat logic și judicios, astfel încât cererea acestuia nu se

justifică.

Așa fiind, încadrarea juridică dată

faptelor comise de inculpat corespunde activității desfășurate de acesta și se

bazează pe probe indubitabile, astfel că recursul declarat de acesta apare ca neîntemeiat.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a

acesteia având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările săvârșirii

infracțiunii dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului așa încât

scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să fie satisfăcut.

Ca urmare o redozare a pedepsei

aplicate inculpatului nu se justifică, astfel că recursul declarat de parchet

este neîntemeiat.

Pentru considerentele arătate Înalta

Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul V.T.V.

împotriva deciziei penale nr. 23/ P din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Constanța, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 martie 2006.