ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 646 din 18 octombrie 2004, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, ca nefondată. În baza art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), raportat la art. 76 lit. e) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.T.V. la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), raportat la art. 76 lit. e) C. pen. A fost condamnat inculpatul V.T.V. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen.: S-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, inculpatul V.T.V. urmând a executat pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. A fost condamnat inculpatul V.T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 66 C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen.; S-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cu închisoare cea mai grea, în final inculpatul V.T.V.

execută pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 66 C. pen.; S-a aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății în interes personal, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. d) C. pen. A fost condamnat inculpatul V.T.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003, s-a constat grațiată în întregime pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului, nu se execută. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea beneficiului grațierii condiționate. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 6 mai 2003 până la data de 1 noiembrie 2003. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC O.R.M.

SRL București. A fost obligat inculpatul către partea civilă SC O.R.M. SRL la plata sumei de 6.856.174.903 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-au respins, ca nefondate, pretențiile civile reprezentând penalități de întârziere solicitate de partea civilă. S-a luat act că SC A.E.P. SRL Constanța prin reprezentant legal, nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul satului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inculpatul V.T.V., în baza unui act adițional autentificat sub nr. 3811 din 30 iulie 2002 a devenit administrator al SC A.E.P.

SRL Constanța și a preluat părțile sociale de la foștii asociați. Activitatea principală declarată a SC A.E.P. SRL era de transporturi maritime de coastă, de pasagerii și de mărfuri, închirierea de nave maritime cu echipaj, serviciu de manevră a navelor maritime, transportul piloților de nave. După numirea inculpatului ca administrator, deși obiectul de activitate al societății era cel menționat, societatea a derulat activități de comercializare a produselor petroliere în condițiile în care nu dispunea de numărul de angajați necesari, de mijloace de transport adecvate și de spații de depozitare, produsele petroliere achiziționate fiind păstrate până la data săvârșirii în spațiile utilizate de SC F.P.

SRL Constanța cu care s-a încheiat un contract de custodie. Pe de altă parte inculpatul s-a folosit de personal care presta servicii la alte societăți pe care le administra, respectiv SC B.I. SRL Oradea, care se afla în procedură de lichidare judiciară, dar care funcționa în jud. Constanța în condițiile în care nu era înregistrat și declarat un punct de lucru. Inculpatul bazându-se pe relațiile contractuale pe care deja le avea cu diferiți agenți economici precum Rafinăria P., sucursala P. Constanța și SC O.R.M. SRL București, încheiate în numele SC B.I. SRL, S.P.G. SRL Constanța și SC G.I. SRL Constanța (unde inculpatul avea calitatea de asociat și administrator), după ce a devenit și administrator al SC A.E.

SRL și a deschis pentru această din urmă societate conturi bancare la B.C., R., B.T., F. și D. a încheiat în numele societății comerciale două contracte comerciale la 15 august 2002 și 20 septembrie 2002 cu SC O.R.M. SRL București. Primul contract avea ca obiect vânzarea-cumpărarea unei cantități de carburanți (motorină) de circa 500 tone/lună pentru o perioadă minimă de un an, iar cel de-al doilea contract aprovizionarea mijloacelor de transport utilizate cu produse specifice de la stațiile O. din România. În ceea ce privește primul contract încheiat la data de 15 august 2002 s-au prevăzut drept condiții, ca SC A.E.P. SRL să lanseze o comandă fermă scrisă în baza căreia SC O. SRL livra cantitatea solicitată din depozit.

S-au stabilit de comun acord două modalități alternative de plată: în avans prin ordin de plată la lansarea comenzii sau prin fila cec cu decontarea la maximum 15 zile de la livrarea mărfii. La cererea SC O.R.M. SRL București inculpatul a prezentat două scrisori de bonitate bancară emise de banca Transilvania, sucursala Constanța la care SC A.E.P. SRL avea deschis cont, la datele de 28 august 2002 și respectiv 13 septembrie 2002. Această cantitate de motorină a fost livrată de SC M. SRL în stația O.T.S. la depozitele SC F.P. SRL Constanța pentru beneficiara SC A.E.P. SRL. Plata contravalorii cantității de 353.650 kg motorină nu s-a făcut anticipat și nici prin filele cec deși inculpatul primind motorina a vândut-o mai departe către SC F.P.

SRL și a încasat prețul mărfii. Prin adresa nr. 163305 din 26 mai 2003 SC F.P. SRL a făcut cunoscut că într-adevăr a achiziționat de la SC A.E.P. SRL reprezentată de inculpat, cantitatea de 353.650 kg motorină pe care i-a plătit-o atât cu file cec (suma de 5 miliarde lei) cât și cu O.P. (suma de 1.780.000.000 lei). Anterior, la data de 3 octombrie 2002, inculpatul a ridicat carnetul cu fila cec de la B.C. Constanța. La solicitarea SC O.R.M. SRL, întrucât plata nu se făcuse în avans, inculpatul a emis ulterior livrării carburanților 3 file cec și anume seria BE 338 nr. 00005854 (pentru suma de 5 miliarde lei), seria BE 338 nr. 00005855 (pentru suma de 5 miliarde lei) și seria BE 338 nr. 00005856 (pentru suma de 383.255 lei) plătibile la Banca Comercială Carpatica, sucursala Constanța.

Întrucât de la recepția mărfii (14 octombrie 2002) trecuseră mai mult de 15 zile (cât prevedea contractul) pentru plata în varianta alternativă a cec-ului, la data de 5 noiembrie 2002 prin adresa nr. 07 inculpatul V.T.V. a făcut cunoscut SC O. SRL că datorită unor disfuncționalități în încasarea produselor vândute către clienți, nu poate plăti marfa cumpărată și solicită o prelungire a termenului de plată cu încă 8 zile. La data de 12 noiembrie 2002, inculpatul a introdus la plată două file cec și anume fila cec seria BR 338 nr. 00005856 pentru suma de 51.383.255 lei (contravaloarea carburanților livrați pe bază de card cu plata la 3 zile de la facturare) și fila cec seria BE 338 nr. 00005854 pentru motorina livrată în baza contractului încheiat la 15 august 2002 și neachitată de inculpat.

Completarea rubricii privind data emiterii filelor cec s-a făcut de către SC O.M. SRL, iar celelalte rubrici au fost completate de către inculpat. Cele două file cec emise de inculpat au fost introduse spre plată la B.C., dar au fost refuzate de tras din lipsă totală de disponibil bănesc. La data de 14 noiembrie 2002 a avut loc la sediul SC O.R.M. SRL București o întâlnire între reprezentanții societăților. S-a convenit cu acest prilej de către părți ca în cursul săptămânii 18 - 24 noiembrie 2002 SC A.E.P. SRL Constanța să prezinte creditoarei SC O. SRL București documente pentru a oferi acesteia garanții în bunuri mobile și imobile în valoare de 10 miliarde lei. Întrucât inculpatul nu a respectat obligațiile asumate, la data de 14 noiembrie 2002, neprezentând documentația solicitată, SC O.R.M.

SRL București, la data de 3 decembrie 2002, a introdus la plată a treia filă cec seria BE 338 nr. 00005855 emisă pentru suma de 5 miliarde de lei. De asemenea, și această a treia filă cec a fost refuzată la decontare pentru lipsa totală de disponibil din partea SC A.E.P. SRL. La data de 12 decembrie 2002, în baza împuternicirii date de către inculpat, numitul M.L. a prezentat creditoarei SC O.R.M. SRL București documente privind obiectivul Stației Carburanți, benzină din Oradea ce aparținea SC O.O. SRL. Potrivit acestei documentații, societatea menționată își exprimă acordul de a gaja respectiva stație, benzinărie în favoarea SC A.E.P. SRL Constanța, pentru eșalonarea plății datoriei. Deoarece inculpatul nu a făcut demersurile necesare probării scriptice a acordului SC O. SRL creditoarea SC O.R.M.

SRL București nu a acceptat garanția oferită de inculpat și în aceste împrejurări numitul Mihai Lupu s-a retras din SC A.E.P. SRL. În aceste condiții, în decembrie 2002, inculpatul V.T.V. l-a contactat pe numitul T.L. după susținerile sale „în urma unei selecții de oferte” pentru a cumpăra de la acesta un teren situat în comuna Nuntași, județul Constanța. Deoarece nu dispunea de bani și nu a putut achita contravaloarea termenului din Nuntași, inculpatul V.T.V. i-a făcut cunoscută numitului T.L. împrejurarea că are nevoie de fapt numai de o poliță de asigurare în care ca asigurat să figureze SC a.e.p. SRL Constanța, iar bunul asigurat să fie tocmai terenul de la Nuntași. Numitul T.L. era cunoscut la SC A.Ț.

SA Constanța, întrucât anterior mai încheiase o poliță de asigurare medicală. La solicitarea expresă a inculpatului, la data de 13 ianuarie 2003, numitul T.L. s-a prezentat la SC A.Ț. SA, sucursala Constanța, având asupra sa actele de proprietate a terenului din comuna Nuntași, extrasul de carte funciară, certificatul de achitare a taxelor și impozitelor, planul de amplasament al imobilului, pe care i le-a înmânat numitei T.S., inspector de asigurări. Numita T.S. a verificat documentele prezentate și constatând că T.L. nu se află în posesia unui act care să ateste dreptul de proprietate al SC A.E.P. SRL asupra terenului din Nuntași, a insistat în completarea dosarului pentru a elibera legal polița de asigurare.

Urmare asigurărilor date de T.L. cu privire la existența unui astfel de act, respectiva poliță a fost semnată dar necompletată de martora F.M. Ulterior, polița de asigurare a fost lăsată de inculpat la recepția SC O.R.M. SRL București ca și când ar fi fost el proprietarul din Nuntași. În cursul lunii martie 2003, efectuându-se de către SC A.T. SA o inspecție de risc asupra obiectului asigurat și constatându-se inexistența fermei zootehnice și caracterul nereal al datelor furnizate de asigurat, s-a procedat la rezilierea poliței de asigurare emise inculpatului. Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că motorina ce fusese achiziționată de SC a.e.p. SRL Constanța de la SC O.R.M. SRL București, în cantitate de 353.650 kg a fost revândută de către inculpat în totalitate la SC F.P.

SRL Constanța de unde s-a încasat imediat contravaloarea mărfii. S-a mai stabilit prin raportul de expertiză că din sumele încasate de la SC F.P. SRL Constanța de către SC A.E.P. SRL, în contul deschis la R. inculpatul V.T.V. a virat în contul său personal, suma de 2.514.144.000 lei de unde ulterior a retras-o. După cum s-a reținut în raportul de expertiză contabilă, pentru această „restituire de creditare” precum a pretins inculpatul, nu există documente justificative conform Legii nr. 82/1991. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru greșita sa condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., susținând că lipsește latura obiectivă a infracțiunii și, de asemenea, în ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., a invocat lipsa intenției.

Un alt motiv de apel a vizat greșita încadrare juridică a faptei, care în opinia apelantului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens. În fine o ultimă critică s-a referit la individualizarea pedepsei aplicate considerată de inculpat prea aspră în raport de circumstanțele sale personale. Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului, a casat hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare, urmând ca după contopire inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că se impunea o redozare a pedepsei raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și de datele personale ale inculpatului. Cât privește celelalte critici invocate s-a constatat că atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., nefiind justificată cererea inculpatului apelant de a se schimba încadrarea juridică a faptei. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând în motivele scrise de recurs două critici vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune și greșita aplicare a Legii nr. 543/2002 modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003 și inculpatul care a reiterat în esență motivele invocate în apel, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar în subsidiar casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru completarea probatoriului. În susținerea recursului declarat de parchet reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței că înțelege să susțină un singur caz de casare, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului de către instanța de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul 1931/2005 (8105/1/2005), acordându-se mai multe termene la cererea inculpatului prezent în ședința publică din 5 mai 2005, pentru lipsă de apărare, apoi pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, rezilierea unilaterală a contractului de asistență juridică de către apărător, angajarea unui alt apărător ales și pentru pregătirea apărării. Verificând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate de recurenți, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

În ce privește critica inculpatului recurent referitor la greșita încadrare juridică a faptei de înșelăciune nu poate a fi primită. Instanțele de judecată, în mod corect, au încadrat fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de înșelăciune și nu în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934, întrucât acesta a acționat pentru a induce și a menține în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară. Profitând de calitatea sa de asociat și administrator al mai multor societăți comerciale, inculpatul a emis file cec deși știa că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor.

Inculpatul nu a acționat cu bună-credință din dorința de a încerca achitarea creanțelor ci, dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate el urmărind și obținând, în acest mod amânarea momentului plății și a sistării livrărilor de produse petroliere. O dovadă în acest sens este și faptul că deși inculpatul a valorificat în totalitate cantitatea de produse petroliere achiziționată, din sumele încasate a virat în contul său personal suma de 2.514.144.000 lei pe care ulterior a retras-o și deși a susținut că această sumă a fost necesară pentru restituirea unei creditări, inculpatul nu a făcut dovada acestei susțineri.

De altfel și acțiunile ulterioare ale inculpatului au fost menite să mențină inducerea în eroare a partenerilor de afaceri prin folosirea unei polițe de asigurare pentru un imobil care nu era în proprietatea sa. Prin urmare inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune, emiterea filelor cec în condițiile inexistenței disponibilului bancar făcându-se prin inducerea în eroare a furnizorului în scopul obținerii unui fals material injust. Referitor la susținerea inculpatului în sensul că se impune casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, Înalta Curte constată că instanțele au dispus condamnarea inculpatului pe baza unui material probator complet, analizat și interpretat logic și judicios, astfel încât cererea acestuia nu se justifică.

Așa fiind, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde activității desfășurate de acesta și se bazează pe probe indubitabile, astfel că recursul declarat de acesta apare ca neîntemeiat. Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a acesteia având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările săvârșirii infracțiunii dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului așa încât scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să fie satisfăcut. Ca urmare o redozare a pedepsei aplicate inculpatului nu se justifică, astfel că recursul declarat de parchet este neîntemeiat.

Pentru considerentele arătate Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 23/ P din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2006.