ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3875/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

introdusă, la data de 5 aprilie 2006, contestatorul V.T.V. a solicitat

desființarea deciziei nr. 2052 din data de 30 martie 2006, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8105/1/2005.

În motivarea cererii contestatorul

arată că, la data de 3 februarie 2006, în termen legal, a formulat recurs

împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2006, cauza fiind înaintată la

Completul de 9 judecători. Recursul declarat împotriva acestei încheieri a

primit termen la data de 15 mai, formându-se dosarul nr. 2197/1/2006. S-a mai

arătat în motivarea contestației că prin exercitarea căii de atac a recursului,

instanța care a pronunțat hotărârea atacată se dezinvestește și nu mai poate să

se pronunțe în cauză până la soluționarea căii de atac.

Instanța de fond, fără să se

pronunțe asupra faptului că nu mai era sesizată, a reținut cauza spre judecare

și a pronunțat decizia nr. 2052 din 30 martie 2006.

Contestația în anulare nu este

fondată.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, la data de 30 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a

pronunțat decizia nr. 2052 prin care au fost respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de

inculpatul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 23/ P din 21 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Constanța.

La data de 23 martie 2006, dată la

care s-au luat în examinare recursurile declarate în cauză, contestatorul, prin

avocatul său ales, a invocat nelegala investire a instanței întrucât pe rolul

Completului de 9 judecători se afla dosarul nr. 2197/1/2006, având ca obiect

recursul declarat împotriva unei încheieri de ședință din 26 ianuarie 2006

(încheiere prin care a amânat judecarea cauzei la cererea apărătorului ales al

inculpatului în vederea pregătirii apărării) cerere respinsă și s-a dat

cuvântul în fond.

Art. 386 C. proc. pen., prevede

expres și limitativ cazurile în care împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare. Printre cazurile arătate de textul de lege

mai sus menționat nu se regăsește și motivul invocat de contestator, astfel

încât contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 2052

din 30 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

iunie 2006.