ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3875/2006

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare introdusă, la data de 5 aprilie 2006, contestatorul V.T.V. a solicitat desființarea deciziei nr. 2052 din data de 30 martie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 8105/1/2005. În motivarea cererii contestatorul arată că, la data de 3 februarie 2006, în termen legal, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 26 ianuarie 2006, cauza fiind înaintată la Completul de 9 judecători. Recursul declarat împotriva acestei încheieri a primit termen la data de 15 mai, formându-se dosarul nr. 2197/1/2006. S-a mai arătat în motivarea contestației că prin exercitarea căii de atac a recursului, instanța care a pronunțat hotărârea atacată se dezinvestește și nu mai poate să se pronunțe în cauză până la soluționarea căii de atac.

Instanța de fond, fără să se pronunțe asupra faptului că nu mai era sesizată, a reținut cauza spre judecare și a pronunțat decizia nr. 2052 din 30 martie 2006. Contestația în anulare nu este fondată. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, la data de 30 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 2052 prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 23/ P din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța.

La data de 23 martie 2006, dată la care s-au luat în examinare recursurile declarate în cauză, contestatorul, prin avocatul său ales, a invocat nelegala investire a instanței întrucât pe rolul Completului de 9 judecători se afla dosarul nr. 2197/1/2006, având ca obiect recursul declarat împotriva unei încheieri de ședință din 26 ianuarie 2006 (încheiere prin care a amânat judecarea cauzei la cererea apărătorului ales al inculpatului în vederea pregătirii apărării) cerere respinsă și s-a dat cuvântul în fond. Art. 386 C. proc. pen., prevede expres și limitativ cazurile în care împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare. Printre cazurile arătate de textul de lege mai sus menționat nu se regăsește și motivul invocat de contestator, astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul V.T.V. împotriva deciziei penale nr. 2052 din 30 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2006.