ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2006

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 8676/1/2006, contestatorul B.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziilor penale nr. 2907 din 8 mai 2006 și 2205 din 23 aprilie 2004 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În motivarea contestației, contestatorul a arătat că învinuirea și condamnarea sa sunt susținute de probe îndoielnice s-au făcut omisiuni și atestări nereale pentru învinuirea sa, s-a făcut o cercetare abuzivă, arestare nelegală prin probe lipsite de temeinicie, s-au făcut acte și s-au luat măsuri lovite de nulitate.

Instanța a fost indusă în eroare și nu s-a pronunțat asupra tuturor susținerilor sale, rezultând soluții finale eronate și nedrepte, adunarea de probe trebuia făcută, atât în defavoarea, cât și în favoarea sa, nu s-a aplicat prezumția de nevinovăție, imparțialitate, iar probele administrate pentru învinuire nu au valoare concludentă, fiind îndoielnice, vinovăția nu a fost dovedită cu probe certe. În consecință, contestatorul a solicitat achitarea, încetarea proceselor penale, rămânerea la pedeapsa executată, până în prezent, întreruperea pedepsei de executare, contestând executarea pedepsei și a celorlalte pedepse auxiliare, inclusiv latura civilă, cât și latura penală. Au fost atașate prezentei cauze dosarul nr. 3727/1/2006 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2907 din 8 mai 2006 și dosarul nr. 1166/2004 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2205 din 23 aprilie 2004, ambele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La dosarul cauzei a fost primită și depusă la dosar o cerere din partea contestatorului B.V. adresată decanului Baroului de Avocați prin care solicita desemnarea unor avocați pe care i-a indicat, în vederea asigurării apărării. La termenul de astăzi, Înalta Curte a întrebat pe contestator dacă are de formulat cereri legate de apărare, aducându-i la cunoștință că în cauză a fost desemnat un apărător din oficiu, în condițiile legii, în persoana domnului avocat Z.C., contestatorul personal, fiind de acord ca asistența juridică să-i fie asigurată de apărătorul din oficiu desemnat, prezent astăzi la termen. Contestatorul a depus un memoriu la dosar. Totodată, Înalta Curte a pus în vedere contestatorului să precizeze împotriva cărei decizii din cele două indicate a formulat contestație în anulare.

Contestatorul condamnat B.V. a arătat că menține contestația în anulare formulată împotriva ambelor decizii penale, solicitând ca la termenul de astăzi să fie luată în discuția prima dintre deciziile indicate în conținutul contestației. Înalta Curte a pus în discuție disjungerea cauzei privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, față de care, atât apărătorul contestatorului condamnat, cât și procurorul au învederat că se impune disjungerea cauzei și judecare numai a contestației în anulare formulată și precizată de contestator împotriva deciziei indicate.

Înalta Curte, deliberând, a constatat că se impune disjungerea cauzei privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar, care să fie repartizat aleatoriu în condițiile legii. Înalta Curte, constatând că a fost atașat prezentei cauze dosarul în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2907 din 8 mai 2006 a acestei instanțe și împotriva căreia a fost formulată contestație în anulare de către contestator, a acordat cuvântul părților. Întrebat fiind de instanță care sunt motivele contestației în anulare formulate împotriva deciziei penale indicate spre judecare la acest termen, contestatorul condamnat personal a învederat faptul că ancheta socială a fost făcută din birou, solicitând refacerea acesteia.

Concluziile apărătorului contestatorului condamnat, precum și ale procurorului asupra contestației în anulare formulată și precizată personal de contestator au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Înalta Curte constată, că prealabil analizei contestației în anulare formulată și precizată de contestatorul condamnat B.V., precum și în raport cu mențiunea făcută de acesta în sensul că menține contestația în anulare formulată împotriva ambelor decizii, se impune, în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul B.V. în raport cu motivele precizate personal, prin prisma dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată contestația în anulare formulată pentru considerentele ce se vor arăta. Prin decizia penală nr. 2907 din 8 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3727/1/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 47 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Iași. A fost obligat recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că potrivit art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, caz în care executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Or, din actele aflate la dosar nu a rezultat că sunt întrunite cerințele acestor texte, respectiv existența unor împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Ancheta socială efectuată în cauză a confirmat faptul că soția condamnatului are probleme de sănătate, fiind bolnavă de diabet zaharat insulino, dependent din anul 1973 și că beneficiază de o pensie de 140 RON.

Aceeași anchetă a evidențiat că familia condamnatului locuiește într-o casă formată din 3 camere și o bucătărie, modest mobilate și deține o suprafață de 1 ha, teren agricol, pe care-l cultivă. Situația materială modestă a familiei condamnatului nu poate fi calificată drept o împrejurare specială, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen. Pe de altă parte, starea sănătății soției condamnatului preexista datei arestării acestuia, datând din anul 1973 și nu se poate ameliora într-un interval de timp de 3 luni de întrerupere a executării pedepsei. În consecință, instanța de fond și cea de control judiciar corect au constatat că din datele cauzei nu au rezultat „împrejurări speciale” care să aibă „consecințe grave” pentru condamnat sau pentru familia sa, motiv pentru care recursul declarat a fost considerat nefondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Din analiza cauzei rezultă că motivul invocat de contestator referitor la efectuarea anchetei sociale din birou, nu se circumstanțiază cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege stipulate în art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen. Înalta Curte consideră că examinarea criticii formulată de contestator, în raport cu îndeplinirea condițiilor impuse de legiuitor în cadrul cazurilor de contestație în anulare prevăzute în art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen., nu conduce la inadmisibilitatea contestației în anulare, atunci când motivele invocate nu se regăsesc în acele dispoziții, ci la analizarea pe fond a conținutului acesteia. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V.

împotriva deciziei penale nr. 2907 din 8 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 3727/1/2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge cauza privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar. Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 2907 din 8 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 3727/1/2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.