ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub nr. 8676/1/2006, contestatorul B.V. a formulat contestație

în anulare împotriva deciziilor penale nr. 2907 din 8 mai 2006 și 2205 din 23

aprilie 2004 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea contestației,

contestatorul a arătat că învinuirea și condamnarea sa sunt susținute de probe

îndoielnice s-au făcut omisiuni și atestări nereale pentru învinuirea sa, s-a

făcut o cercetare abuzivă, arestare nelegală prin probe lipsite de temeinicie,

s-au făcut acte și s-au luat măsuri lovite de nulitate. Instanța a fost indusă

în eroare și nu s-a pronunțat asupra tuturor susținerilor sale, rezultând

soluții finale eronate și nedrepte, adunarea de probe trebuia făcută, atât în

defavoarea, cât și în favoarea sa, nu s-a aplicat prezumția de nevinovăție,

imparțialitate, iar probele administrate pentru învinuire nu au valoare

concludentă, fiind îndoielnice, vinovăția nu a fost dovedită cu probe certe.

În consecință, contestatorul a

solicitat achitarea, încetarea proceselor penale, rămânerea la pedeapsa

executată, până în prezent, întreruperea pedepsei de executare, contestând

executarea pedepsei și a celorlalte pedepse auxiliare, inclusiv latura civilă,

cât și latura penală.

Au fost atașate prezentei cauze dosarul

nr. 3727/1/2006 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2907 din 8 mai

2006 și dosarul nr. 1166/2004 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2205

din 23 aprilie 2004, ambele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La dosarul cauzei a fost primită și

depusă la dosar o cerere din partea contestatorului B.V. adresată decanului

Baroului de Avocați prin care solicita desemnarea unor avocați pe care i-a

indicat, în vederea asigurării apărării.

La termenul de astăzi, Înalta Curte

a întrebat pe contestator dacă are de formulat cereri legate de apărare,

aducându-i la cunoștință că în cauză a fost desemnat un apărător din oficiu, în

condițiile legii, în persoana domnului avocat Z.C., contestatorul personal,

fiind de acord ca asistența juridică să-i fie asigurată de apărătorul din

oficiu desemnat, prezent astăzi la termen.

Contestatorul a depus un memoriu la

dosar.

Totodată, Înalta Curte a pus în

vedere contestatorului să precizeze împotriva cărei decizii din cele două

indicate a formulat contestație în anulare.

Contestatorul condamnat B.V. a

arătat că menține contestația în anulare formulată împotriva ambelor decizii

penale, solicitând ca la termenul de astăzi să fie luată în discuția prima

dintre deciziile indicate în conținutul contestației.

Înalta Curte a pus în discuție

disjungerea cauzei privind soluționarea contestației în anulare formulată de

contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în

dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

față de care, atât apărătorul contestatorului condamnat, cât și procurorul au

învederat că se impune disjungerea cauzei și judecare numai a contestației în

anulare formulată și precizată de contestator împotriva deciziei indicate.

Înalta Curte, deliberând, a

constatat că se impune disjungerea cauzei privind soluționarea contestației în

anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2205 din

23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar, care să fie

repartizat aleatoriu în condițiile legii.

Înalta Curte, constatând că a fost

atașat prezentei cauze dosarul în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2907

din 8 mai 2006 a acestei instanțe și împotriva căreia a fost formulată

contestație în anulare de către contestator, a acordat cuvântul părților.

Întrebat fiind de instanță care sunt

motivele contestației în anulare formulate împotriva deciziei penale indicate

spre judecare la acest termen, contestatorul condamnat personal a învederat

faptul că ancheta socială a fost făcută din birou, solicitând refacerea

acesteia.

Concluziile apărătorului

contestatorului condamnat, precum și ale procurorului asupra contestației în

anulare formulată și precizată personal de contestator au fost consemnate în

detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte constată, că prealabil

analizei contestației în anulare formulată și precizată de contestatorul

condamnat B.V., precum și în raport cu mențiunea făcută de acesta în sensul că

menține contestația în anulare formulată împotriva ambelor decizii, se impune,

în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei privind soluționarea

contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei

penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatorul B.V. în raport cu motivele precizate personal, prin

prisma dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind

nefondată contestația în anulare formulată pentru considerentele ce se vor

arăta.

Prin decizia penală nr. 2907 din 8

mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 3727/1/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 47 din 16 februarie 2006 a

Curții de Apel Iași.

A fost obligat recurentul condamnat

la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța

supremă a reținut că potrivit art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen.,

executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din

cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, caz

în care executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Or, din actele aflate la dosar nu a

rezultat că sunt întrunite cerințele acestor texte, respectiv existența unor

împrejurări speciale care ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia.

Ancheta socială efectuată în cauză a

confirmat faptul că soția condamnatului are probleme de sănătate, fiind bolnavă

de diabet zaharat insulino, dependent din anul 1973 și că beneficiază de o

pensie de 140 RON.

Aceeași anchetă a evidențiat că

familia condamnatului locuiește într-o casă formată din 3 camere și o

bucătărie, modest mobilate și deține o suprafață de 1 ha, teren agricol, pe

care-l cultivă.

Situația materială modestă a

familiei condamnatului nu poate fi calificată drept o împrejurare specială, în

sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Pe de altă parte, starea sănătății

soției condamnatului preexista datei arestării acestuia, datând din anul 1973

și nu se poate ameliora într-un interval de timp de 3 luni de întrerupere a

executării pedepsei.

În consecință, instanța de fond și

cea de control judiciar corect au constatat că din datele cauzei nu au rezultat

„împrejurări speciale” care să aibă „consecințe grave” pentru condamnat sau

pentru familia sa, motiv pentru care recursul declarat a fost considerat

nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

fost respins.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Din analiza cauzei rezultă că

motivul invocat de contestator referitor la efectuarea anchetei sociale din

birou, nu se circumstanțiază cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege

stipulate în art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că examinarea

criticii formulată de contestator, în raport cu îndeplinirea condițiilor impuse

de legiuitor în cadrul cazurilor de contestație în anulare prevăzute în art. 386

lit. a) – d) C. proc. pen., nu conduce la inadmisibilitatea contestației în

anulare, atunci când motivele invocate nu se regăsesc în acele dispoziții, ci

la analizarea pe fond a conținutului acesteia.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul

condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 2907 din 8 mai 2006 pronunțată în

dosarul nr. 3727/1/2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei (400.000

lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cauza privind soluționarea

contestației în anulare formulată de contestatorul B.V. împotriva deciziei

penale nr. 2205 din 23 aprilie 2004 în dosarul nr. 1166/2004 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, urmând a fi format un nou dosar.

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr.

2907 din 8 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 3727/1/2006 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 40 lei (400.000 lei)

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

iunie 2006.