ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Călărași a dispus în baza art,211 alin. (2) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului T.P. la pedeapsa închisorii de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., a dispus interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., începând cu data rămânerii definitive a pedepsei și pană la terminarea executării pedepsei. Instanța a luat act că partea vătămată M.R.H. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă M.D. și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 31.500.000 lei (3150 RON) cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea a 4.500 kg de floarea soarelui.

Inculpatul a fost, de asemenea, obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța a reținut în esență următoarea situație de fapt: În luna octombrie a anului 2003, inculpatul T.P. a cumpărat, prin act autentificat la notar, suprafața de 2,5 ha. Teren agricol extravilan de la numitul N.R. Această suprafață de teren, anterior fusese vândută de către proprietar, numitului M.D. încheindu-se cu acesta o chitanță de mană. La data de 22 martie 2004, partea vătămată M.D. a formulat la Judecătoria Călărași, acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între N.R. și T.P.

Pronunțând sentința civilă nr. 1424 la data de 14 mai 2004, Judecătoria Călărași a admis acțiunea și constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sus-menționat a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării inculpatului să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 2,5 ha. teren numitului N.R. Inculpatul T.P., deși a luat cunoștință de hotărârea instanței, știind că nu a înființat culturi pe suprafața în litigiu, în ziua de 28 septembrie 2004, a mers la câmp pentru a recolta floarea soarelui cultivată de partea vătămată M.D. La fața locului, inculpatul i-a găsit pe numiții A.I. și M.R.H. și spunându-le acestora că el este proprietarul terenului și că are dreptul la o parte din recoltă le-a interzis acestora să mai recolteze.

Această stare conflictuală a fost adusă la cunoștința numitului M.D., care telefonic a anunțat organele de poliție. Aceștia, ajunși la fața locului i-au îndrumat pe cei prezenți la rezolvarea pe cale amiabilă a situației, în sensul de a se continua recoltarea, cantitatea de floarea soarelui rezultată urmând să fie transportată la siloz, cântărită pentru ca un eventual litigiu să aibă obiect cert. Astfel, întreaga cantitate recoltată a fost încărcată în camionul condus de M.R., urmând a fi transportată la siloz. În cabina acestui camion s-a urcat și inculpatul cu intenția de a însoți transportul pană la siloz. Pe drum, inculpatul I-a cerut șoferului să oprească camionul în dreptul locuinței fratelui inculpatului, R.G., sub pretextul că vrea să bea apă.

În momentul când a oprit mașina inculpatul a pus mana pe un levier aflat în camion și amenințându-l cu el pe șofer i-a cerut acestuia să coboare. De teamă să nu fie lovit șoferul a coborât inculpatul coborând și el. Inculpatul a început să desfacă o parte din obloane, moment în care o parte din încărcătură a căzut. Ca atare, instanța de fond a constatat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. proc. pen., dispunând condamnarea inculpatului. Împotriva sentinței penale sus-menționate au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași cât și inculpatul T.P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei aplicări a art. 64 C. pen., în legătură cu art. 71 C. pen., în sensul că pe durata executării pedepsei într-un loc de deținere I-au fost interzise inculpatului toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., printre care și cel prevăzut de art. 64 lit. d), aspect care contrariu hotărârii C.E.D.O. speța S. – P. Totodată, parchetul a criticat hotărârea judecătorească în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că aceasta este insuficient față de modalitatea concretă în care inculpatul a săvârșit fapta, față de antecedentele penale ale inculpatului.

Inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale sus-menționate, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Examinând sentința penală sub aspectele învederate cat și din oficiu, Curtea de Apel București a constat că primul motiv de apel invocat de parchet și însușit și de inculpat, referitor la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului. Prin urmare, pronunțând sentința penală nr. 35 la data de 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel București a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpat. A desființat în parte sentința penală nr. 139 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Călărași și rejudecând în fond a înlăturat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64 lit. c), d) și e)C.

pen., cu referire la art. 71 C. pen. A apreciat instanța de apel că nu pot fi primite criticile parchetului privind majorarea pedepsei aplicate inculpatului și nici ale inculpatului referitoare la achitarea sa, instanța apreciind că sunt nefondate. Împotriva sentinței penale sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând casarea sentinței penale atacate și, pe fond achitarea sa în temeiul art. 31 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate cat și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casați și Justiție constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul inculpatului T.P. audiat fiind în instanță a recunoscut că a solicitat numitului M.R.H., șoferul camionului, să oprească camionul în fața locuinței fratelui inculpatului pentru a descărca recolta, precum și faptul că a luat din mașină un levier pentru a deschide oblonul mașinii. Totodată, Curtea reține că din întreg materialul cauzei rezultă fără echivoc că inculpatul l-a amenințat pe șofer, acesta sub presiunea amenințării descărcând recolta de floarea soarelui. Prin urmare, apreciază Înalta Curte de Casație și Justiție că în mod corect au apreciat instanțele de judecată reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.

Ca atare, în acest context nu poate fi primită cererea de achitare formulată de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmând a respinge recursul promovat de inculpat ca fiind nefondat, menținând sentința penală atacată ca fiind temeinică și legală. Față de critica formulată de inculpat referitoare la faptul că învinuirea i-a fost adusă inculpatului fără a fi asistat de un apărător, Curtea reține că în conformitate cu art. 171 C. proc. pen., asistența juridică nu era obligatorie în acest caz, iar inculpatul cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii a arătat că deși are apărător ales nu dorește să fie asistat de acesta la acest act procedural. Prin urmare și sub acest aspect recursul apare ca fiind nefondat urmând a fi respins ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 35 din 25 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 139 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului T.P. Reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la un an închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.