ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293/ PI din

30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 7 din Legea nr.

39/2003, prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) din Legea nr.

132/2000 și aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.C., la 14

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., conform art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a

fost condamnat, la 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., conform art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de

14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen, s-a dispus

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu începere de la data

rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestului preventiv, de la 21 noiembrie 2002 și până la zi, urmând ca măsura

arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de

zile, în cazul exercitării căii de atac a apelului.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

a fost condamnat inculpatul C.T.F. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., potrivit art. 2 din

Legea nr. 13/2000.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cu începere de la data

rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului C.T.F. și s-a dedus din pedeapsa

aplicată măsura arestării preventive pentru perioada 21 noiembrie 2002 – 19

ianuarie 2004, precum și perioada între 11 februarie 2004 și până la zi, urmând

ca măsura arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea

termenului de 60 de zile, în cazul exercitării căii de atac a apelului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.T.F.

suma de 180.000 dolari SUA obținută în urma comercializării a 6 kg cocaină.

S-a constatat că prin decizia penală

nr. 63/ A din 20 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în

dosarul nr. 330/P/2003, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost confiscat de la inculpatul A.C.

autoturismul Volvo, indisponibilizat prin procesul-verbal din data de 26 februarie

2002.

S-a confiscat suma de 60.000 dolari

S.U.A. de la inculpatul A.C., rezultată din comercializarea a 2 kg cocaină.

A fost disjunsă soluționarea cauzei

cu privire la inculpații B.I., A.C., M.D. și U.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis sub nr. 1/PA/2001

la 17 februarie 2003 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au fost

trimiși în judecată inculpații: A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen., totul cu aplicarea art. 33

C. pen.; C.T.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege; B.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 132/2000

și art. 312 salin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; A.C., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33 C. pen.; U.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 312 C. pen., cu

aplicarea art. 41 C. pen., și art. 13 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C.

pen. și M.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art.

41 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen., reținându-se în sarcina

acestora următoarele:

În cursul lunii septembrie 1998,

numitul B.A., alias B.I. împreună cu numitul D.E. zis Ș., au organizat o

grupare criminală în vederea traficului de droguri pe relația America Centrală

și de Sud, Europa Occidentală – România. Astfel, B.I. având reședința în Canada

și San Jose, procura drogurile, respectiv cocaina din Costa Rica și Guatemala,

printr-o filieră având ramificații în Columbia, iar D.E. avea sarcina de a

recruta curieri care să transporte drogurile din San Jose în România. Totodată D.E.

avea sarcina să contabilizeze toate încasările provenite din traficul de

droguri, să efectueze plățile curente dealeri-lor și să trimită sumele obținute

inculpatului B.I.

Astfel, la sfârșitul lunii

septembrie 1998, numitul D.E. l-a recrutat pe făptuitorul B.F. La data de 6

decembrie 1998, făptuitorul a primit de la inculpat suma de 12.000 dolari S.U.A.

și 5.000 mărci germane pentru a-i preda în San Jose organizatorului grupării

criminale, inculpatul B.I. D.E. i-a cumpărat martorului B.F. biletele de avion

pe relația Budapesta – Amsterdan - San Jose și l-a transportat pe acesta cu

autoturismul său până în Aeroportul Budapesta, de unde, conform indicațiilor

primite de la inculpat, cărăușul a efectuat deplasarea la San Jose, cu escală

la Amsterdam. Ajuns în San Jose, făptuitorul a fost așteptat de inculpatul B.I.,

care l-a cazat într-un apartament după ce i-au fost remise sumele de 12.000 dolari

S.U.A. și 5.000 mărci germane din partea numitului D.E.

La data de 17 decembrie 1998,

inculpatul B.I. i-a introdus în bagaj martorului B.F. două sticle de vin în

care erau disimulate droguri. La aceeași dată, atât B.F. cât și B.I. au părăsit

San Jose prin Aeroportul L.A. cu destinația Budapesta. În momentul în care au

ajuns în Budapesta, inculpatul B.I. a recuperat din bagajul făptuitorului

drogurile, după care s-au deplasat spre Timișoara.

La data de 7 aprilie 1999,

inculpatul B.I. a fost arestat prin mandatului nr. 29 din 8 aprilie 1999 emis de

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru trafic de stupefiante,

fiind depistat pe Aeroportul Internațional Otopeni, având asupra sa 600 grame

de cocaină. Ulterior, inculpatul a fost pus în libertate în data de 8 iunie

1999, de către instanța de judecată.

În luna iulie 2000, inculpatul B.I.

l-a pus în legătură pe martorul P.A. cu numitul D.E., urmând ca cel din urmă să

se ocupe de procurarea biletelor de avion și de asigurarea suportului logistic.

Astfel, la 18 august 2000, după ce în prealabil D.E. a procurat biletele de

avion, cei doi s-au deplasat la Aeroportul din Budapesta, de unde martorul a

luat avionul pe relația Budapesta – Amsterdam - San Jose. În momentul în care

martorul a ajuns în Amsterdam, P.A. a realizat pericolul la care se expune și

s-a întors în Timișoara, via Budapesta.

Conform adresei nr. 49131/ AD din 19

aprilie 2001 a B.N.I. din cadrul I.G.P. a rezultat că numitul B.I., fost B.A.,

a fost arestat la 11 februarie 2001 în Costa Rica, acesta folosind și alte

identități, precum T.A. și M.S.G. Conform Interpol San Jose (Costa Rica) s-a

stabilit că inculpatul B.I. era șeful unei rețele de trafic de cocaină dinspre

America de Sud către Europa.

S-a stabilit că membrii filierei din

America de Sud și Centrală, coordonați de către inculpatul B.I., au acționat

după cum urmează: Nixon - Chamorro - Russinque a intrat în Costa Rica la 29

ianuarie 2001, fiind furnizorul cocainei; la data de 27 iulie 2000, pe

Aeroportul J.S. a fost introdusă cantitatea de 20 kg de cocaină: O.I.G. a

introdus cocaina pe aeroportul din San Jose, disimulând-o într-un recipient de

plastic folosit pentru vin. Drogul urma să ajungă la Timișoara, pe relația

Costa Rica – Amesterdam - București; la data de 26 octombrie 2000, pe

Aeroportul Internațional J.S., cetățeanul australian E.Z.K. a introdus

cantitatea de 15 kg cocaină; la data de 11 februarie 2001, pe Aeroportul

Internațional J.S., Provincia Alajnela, cetățeanul olandez D.B. a introdus 6 kg

cocaină, disimulată într-un recipient de plastic folosit pentru vin, precum și

două sticle de vin.

Conform datelor oferite de Interpol,

inculpatul B.I. a fost arestat folosind cartea de identitate a lui T.A. și a

fost considerat de către autoritățile din Costa Rica, capul organizației.

Prin rechizitoriul nr. 142/P/2000

din 5 ianuarie 2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților D.E., I.V., C.H., O.R. și Șt.M.,

primii doi pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.

pen., și art. 33 lit. a) C. pen., iar ceilalți pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei privind pe

inculpatul B.I.

În dosarul nr. 374/PA/2002 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș s-a dispus autorizarea infiltrării

investigatorului acoperit S.A.S. și a colaboratorului acestuia, B.S., pentru

identificarea și tragerea la răspundere penală a tuturor participanților la traficul

de cocaină. În baza acestei autorizații, agentul S.A.S. s-a întâlnit la

mijlocul lunii mai 2002, prin intermediul lui M.M., cu numitul M.M., care i-a

oferit agentului, spre cumpărare, cantitatea de ½ kg cocaină care au

provenit de la M.M., fiind extrase din cantitatea de 500 gr. cocaină.

Ulterior, prin ordonanța nr. 75/PA/2002

din 1 iulie 2002 s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul M.M. [(trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, împreună cu inculpații A.C., G.O., B.V., B.M., prin

rechizitoriul nr. 75/PA/2002)] și conexarea la dosarul nr. 82/PA/2002 care-l

privea pe făptuitorul M.M., cauză soluționată în dosarul nr. 7918/P/2002 al

Tribunalului Timiș.

Fiind audiat, la data de 12

noiembrie 2002, numitul M.M. a declarat că, în vara anului 2002, a luat de la

numitul M.M. cantitatea de 4 gr. cocaină, pe care a consumat-o împreună cu

acesta în autoturismul lui P., iar celelalte două grame le-a dat lui B.S., care

le-a predat organelor de poliție.

În urma acestei declarații, precum

și în urma administrării actelor premergătoare în dosarul nr. 82/PA/2002,

numitul M.M. a declarat că, în cursul lunii mai 2002, la domiciliul său a venit

M.M. împreună cu S.A.S., cărora trebuia să le comercializeze cantitatea de 500

grame cocaină. În acest sens, anterior venirii celor doi, numitul M.M. s-a

deplasat la locuința numitei T.M. din Timișoara și i-a cerut cantitatea de 500

grame de cocaină, ce urma să o comercializeze cu suma de 35 euro/gram.

Întrucât S.A.S. și M. nu aveau

asupra lor banii necesari pentru cumpărarea cocainei, așa cum se stabilise

anterior, M.M. a anulat tranzacția și după plecarea celor doi cumpărători, a

înapoiat cele 500 grame de cocaină numitei T.M. Prin aceeași declarație,

numitul M.M. a arătat că este consumator de cocaină din anul 1999. Din același

an a început să comercializeze cocaină cu suma de 50 dolari S.U.A., pe care a

cumpărat-o, la rândul său, de la inculpatul U.A., zis J. sau C. În perioada

anului 1999 a cumpărat de la C. aproximativ 300-400 gr. cocaină.

Începând cu anul 1999 și până la

începutul lunii noiembrie 2002 a cumpărat periodic cocaină de la numita T.M. cu

suma de 40 dolari S.U.A./gram, pe care o revindea cu suma de 50 dolari S.U.A./gram.

În perioada 2000 - 2001, numitul M.M.

a cumpărat de la T.M. cantitatea totală de 1 kg cocaină.

De la inculpatul K.T., numitul M.M.

a cumpărat în cursul anului 2001, în jur de 10-15 grame cocaină cu suma de 40

euro/gram. Tot de la acest inculpat, numitul M.M. a primit 5 pachete în

greutate de 4 grame, pentru care însă nu a plătit nici o sumă de bani.

Același martor a declarat că, în

perioada 1999 - 2002, în majoritatea cazurilor când lua cocaină de la numita T.M.,

de față fiind și inculpatul C.T.F., marfa fiind comercializată de cei doi.

Astfel, numitul M.M. a arătat că a cumpărat de la T.M. și C.T.F., cantitatea de

1 kg cocaină.

În continuarea cercetărilor a fost

identificată și audiată martora T.M., cunoscută și sub numele de M. Cu privire

la cele 500 grame de cocaină oferite spre comercializare numitului M.M.,

aceasta a arătat modalitatea în care a livrat drogurile. Astfel, în luna mai

2002, M.M. i-a cerut 500 grame cocaină numitei T.M. În vederea realizării

acestei tranzacții, martora l-a sunat pe A.C. care s-a deplasat la domiciliul

acesteia, fiind însoțit de fratele său, inculpatul A.C., care au adus

cantitatea de 500 gr. cocaină. Cei doi au făcut deplasarea cu un autoturism

marca Mercedes de culoare neagră. Pentru această cantitate, M.M. nu a plătit

nici o sumă de bani, urmând ca plata să aibă loc după ce M.D. va vinde cocaina.

M.D. a readus „marfa” după câteva ore, deoarece nu venise cumpărătorul cu

banii. În acel moment, făptuitoarea l-a sunat pe inculpatul A.C., care l-a

trimis pe fratele său, inculpatul A.C., care a preluat cele 500 gr cocaină.

Drogurile au fost transportate de la domiciliul martorei de către inculpatul A.C.,

cu autoturismul acestuia marca Volvo, de culoare albă.

Totodată, făptuitoarea T.M. a arătat

modalitatea în care a fost atrasă în traficul de droguri, indicându-i, în

același timp și pe ceilalți membri ai rețelei. Astfel, de la începutul lunii

iunie 1999 până la jumătatea lunii iulie 1999, soțul făptuitoarei, numitul T.G.,

zis G., împreună cu U.A., zis C. sau J., au fost în Italia unde au desfășurat

mai multe afaceri. După întoarcerea din Italia, T.G. i-a relatat soției că a

fost înșelat cu suma de 30.000 dolari S.U.A. La aproximativ două săptămâni după

întoarcerea în România, T.G. a decedat în urma unui accident de circulație.

Ulterior acestui eveniment, făptuitoarea a fost contactată de către inculpatul A.C.

care i-a spus că soțul acesteia i-ar fi datorat suma de 20.000 dolari S.U.A.,

cerându-i achitarea datoriei.

Inculpatul A.C., în mod periodic a

început să-i ceară, tot mai insistent, sume de bani numitei T.M., iar la un

moment dat a început să o amenințe cu privire la cei doi copii.

Ulterior, inculpatul A.C. i-a spus

acesteia că, dacă nu are banii, va trebui să se implice în afacerile cu droguri

și astfel își va achita datoriile. În acest sens, inculpatul A.C. i-a dat ordin

să caute clienți cărora să le vândă cocaină. De asemenea, inculpatul A.C. i-a

spus că în afacerile cu droguri lucrează cu inculpatul U.A., zis C., persoană

care, de asemenea, avea cunoștință despre faptul că A.C. dorea banii de la T.M.

Între timp, făptuitoarea a început

relația de concubinaj cu inculpatul C.T.F., zis T., care i-a cerut să-l

prezinte inculpatului A.C. ca fiind persoana care va distribui cocaina în

Timișoara, ceea ce s-a și întâmplat. Din acel moment, inculpatul C.T.F. a luat

cocaină și a distribuit-o mai departe.

În perioada 2000 - 2002,

făptuitoarea T.M. a luat, atât singură, cât și împreună cu inculpatul C.T.F.,

de la inculpatul A.C., cantitatea de 6 gr cocaină.

De fiecare dată când M.M. îi cerea

cocaină, făptuitoarea îl suna pe inculpatul A.C., după care, cei doi se

întâlneau în oraș și avea loc tranzacția pentru suma de 30 dolari S.U.A./gram.

Contactul se realiza de pe telefoanele mobile ale celor doi, iar inculpatul A.C.

folosea cartele telefonice pe care le schimba foarte des. Pe inculpatul A.C.

făptuitoarea l-a cunoscut în anul 1999, iar începând cu luna ianuarie 2002,

inculpatul A.C. îi trimitea cocaină prin intermediul fratelui său, A.C.

După ce A.C. a fost arestat pentru

livrarea a 2 kg cocaină (trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 75/PA/2002, la domiciliul făptuitoarei

s-a deplasat inculpatul A.C., care i-a spus că fratele său a căzut „ca un

prost”, deoarece le-a dat cocaină „fraierilor” și l-a întrebat pe inculpatul C.T.F.

dacă nu cumva el i-a făcut cunoștință cu acei cumpărători. De asemenea,

inculpatul A.C. i-a spus făptuitoarei că va părăsi țara și dacă mai are nevoie

de cocaină, să-l contacteze pe prietenul său Z., inculpatul M.D. De la acesta,

făptuitoarea a luat în aceeași modalitate descrisă mai sus, tot la prețul de 30

dolari S.U.A./gram, aproximativ 15 grame de cocaină, pe care le-a dat numitului

M. și inculpatului C.T.F.

La data de 8 noiembrie 2002, pentru

documentarea întregii activități infracționale desfășurate de către inculpatul A.C.,

a fost introdus în cauză, în temeiul art. 21 din Legea nr. 143/2000,

colaboratorul acoperit, I.V.

Conform declarației date de

colaboratorul acoperit I.V., familia A. este stabilită în Canada din perioada

anilor 1990 și este formată din cinci frați. Dintre aceștia, P.A. și R.A. au

transmis prin maniera „cărăuș” din America Latină (Venezuela și Costa Rica) în

România, via Otopeni, cantități importante de cocaină. Totodată, colaboratorul

a declarat că inculpații A.C. și A.C. au introdus în România, în anul 2002,

cantitatea de peste 10 kg cocaină, din care 2 kg inculpatul A.C. le-a livrat în

luna iunie 2002 inculpatului G.O. (trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 75/PA/2002).

Din declarațiile colaboratorului sub

acoperire rezultă că inculpații A.C. și B.I. au pus bazele unei organizații cu

structuri bine determinate, având ca scop traficul internațional de droguri.

Astfel, inculpatul B.I. încărca cocaina în America de Sud, după care drogurile

erau transportate de către cărăuși în Europa, respectiv în România. „Cărăușii”

erau recrutați de către inculpatul A.C. Împreună cu cei doi inculpați, pe

același nivel, în afacerile internaționale de cocaină, se afla și inculpatul U.A.

„Marfa” era trimisă la București unde, de pe Aeroportul Otopeni cocaina era

adusă, atât personal de inculpatul A.C. cât și de cărăuși, la Timișoara și

depozitată la locuința inculpatului M.D., zis Z. De la „depozit”, cocaina era

din nou preluată de către cărăușii inculpaților A.C., U.A. și B.I., fiind

transportată în exterior către Germania.

După arestarea inculpatului B.I. în

Costa Rica, afacerile cu droguri au fost derulate în continuare de către

inculpații A.C. și U.A. Conform acelorași declarații, inculpatul U.A. a

comercializat cocaină în Italia și Germania, în cantități de aproximativ 60

kg/lună, ceea ce înseamnă o desfacere în valoare de 1.800.000 dolari S.U.A. (la

un preț de bază de 30.000 dolari S.U.A./kg, preț de achiziție). Conform

acelorași declarații, inculpatul A.C. se ocupa de distribuirea cocainei în

Timișoara, din dispoziția fratelui său, inculpatul A.C. Depozitarul cocainei

din Timișoara, inculpatul M.D. nu accepta scoaterea drogurilor din depozit

decât cu acordul expres al inculpatului A.C.

În anul 2000, când a fost arestat D.E.,

inculpatul A.C. era foarte supărat că apăruse sub titulatura de C.C. sau C.L. cu

sume importante de ordinul sutelor de mii de dolari rezultați din traficul cu

cocaină, în agenda personală a numitului D.E. Întrucât cocaina era „încărcată”

împreună de către inculpatul A.C. și B.I., sumele de bani trimise de D.E. erau

împărțite între aceștia.

Ca modalitate de lucru a

inculpaților A.C., B.I. și U.A., colaboratorul a declarat că escala se făcea pe

Aeroportul din Amstredam, după care cărăușii ajungeau pe Otopeni sau pe

Aeroportul Internațional Timișoara.

În urma administrării probelor din

dosarul nr. 82/PA/2002 a rezultat că inculpatul A.C. face parte dintr-o

asociație criminală constituită în vederea traficului internațional de cocaină

pe relația Canada – America de Sud – Europa Occidentală – România, membrii

decizionali fiind B.I., A.C., A.C., M.D. și U.A.

Având în vedere că față de

inculpatul B.I. s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 14 martie

2001 în dosarul nr. 1/PA/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și

asociere la o grupare criminală, în vederea traficului internațional de

droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 12 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, prin ordonanța din 21 noiembrie 2002 s-a dispus disjungerea cauzei

(din dosarul nr. 82/PA/2002) și conexarea la dosarul nr. 1/PA/2001 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privindu-l pe inculpatul B.I.

La data de 21 noiembrie 2002, în urma

administrării probatoriului în cauză s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului C.T.F. pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 C. pen.

Inițial, fiindu-i teamă de

eventualele represalii venite din partea familiei A., inculpatul C.T.F. nu a

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, refuzând totodată să

ofere relații despre implicarea acestora, precum și a altor persoane în

traficul de droguri, cu toate că i s-a pus în vedere, înainte de a se emite

ordonanța de reținere, că poate beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Ulterior, la data de 22 noiembrie

2002 și 27 noiembrie 2002, în prezența apărătorului său ales, avocat M.G., a

dat declarație în sensul prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

continuând însă să ascundă adevărul cu privire la implicarea personală în

traficul de droguri, recunoscând consumul de cocaină și deținerea a două

pastile Ecstasy pe care le-a comercializat.

Conform declarației date de

inculpatul C.T.F., acesta a recunoscut că la data de 15 noiembrie 2002 a

deținut două pastile Ecstasy, de culoare gri închis, ce aveau inscripționate pe

una din fețe simbolul Mikey Mouse, pe care le-a dat unui anume P. Pastilele au

fost cumpărate de inculpatul C.T.F. cu suma de 500.000 lei de la un anume R. din

Austria.

Cu privire la activitatea sa

infracțională, inculpatul C.T.F. a recunoscut că a consumat, în repetate

rânduri, cocaină împreună cu numitul M.M.

În continuare, inculpatul C.T.F. a

descris modalitatea în care funcționa „organizația”, structura, precum și

nivelurile de ierarhizare. Astfel, inculpatul a arătat că numita T.M.

(concubina inculpatului C.T.F.) lua cocaina, în ultima perioadă, respectiv

ianuarie 2002 – iunie 2002, de la inculpatul A.C., pe care inculpatul C.T.F. îl

cunoștea de aproximativ un an de zile. În această perioadă, numita T.M. a

cumpărat de la inculpatul A.C. cocaină în valoare de 10.000 dolari S.U.A./lună,

ceea ce înseamnă, într-un interval de 6 luni, o cantitate de 2 kg cocaină,

comercializată cu suma de 60.000 dolari S.U.A.

Din cele cunoscute de către

inculpatul C.T.F. rezultă că unul dintre „capii” rețelei este C.A., care de

altfel, s-ar fi plâns că pe Aeroportul din Roma au fost prinși de către

autoritățile italiene, câțiva „cărăuși” de-ai săi care transportau cocaină. În

ierarhia rețelei de traficanți, în ordinea descrescătoare, pe poziția imediat

următoare lui A.C., în Timișoara, urma inculpatul A.C., după care urma T.M. și M.M.

Inculpatul U.A. era principalul

cumpărător al cocainei livrată de inculpatul A.C., dar că acesta comercializa

cocaina în afara țării, prin intermediul cărăușilor.

Înainte de a fi reținut de organele

de poliție, inculpatul C.T.F. a fost sunat de mai multe ori de către inculpatul

A.C., care se afla în Ungaria și care i-a cerut să-i transmită numitei T.M. să

nu vorbească nimic în fața organelor de poliție despre implicarea sa în

traficul de droguri. Această împrejurare a fost confirmată și de către

făptuitoarea T.M., care a declarat că a fost amenințată direct, la telefon, de

inculpatul A.C., care se afla în Ungaria.

În cauză s-au administrat probe cu

înscrisuri, a fost acvirat dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara nr. 1/PA/2001, au fost audiați martorii T.M., M.M., B.F., P.A., M.M.,

probe din a căror analiză instanța a reținut aceeași stare de fapt cu cea

descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Astfel, în cursul lunii mai 2002,

inculpatul A.C. împreună cu fratele său, A.C., au livrat numitei T.M. o

cantitate de 500 gr. cocaină. Același inculpat, împreună cu fratele său, au mai

livrat, în următoarele 6 luni, aceleiași persoane, T.M., precum și

coinculpatului C.T.F., o cantitate de 2 kg cocaină.

De la inculpatul C.T.F., martorul M.M.

a cumpărat în cursul anului 2001, cocaină cu suma de 40 euro/gram, cantitatea

comercializată fiind de 10-15 gr. Același martor a arătat că a mai cumpărat

cocaină de la numita T.M., în prezența inculpatului C.T.F., cei doi vânzându-i un

kg de drog.

Din analiza probelor administrate în

cauză a rezultat că inculpatul C.T.F., împreună cu martora T.M. au cumpărat de

la inculpatul A.C. cantitatea de 6 kg cocaină.

La data de 8 noiembrie 2002, în

temeiul art. 21 din Legea nr. 143/2000 a fost introdus colaboratorul acoperit I.V.

Conform declarației acestuia, a

rezultat că în anul 2002 inculpații A.C. și A.C. au introdus în România peste

10 kg cocaină. Din această cantitate, 2 kg au fost livrate lui G.O., ce a fost

trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 75/PA/2002 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

S-a mai reținut în faza de urmărire

penală, inculpatul C.T.F. a recunoscut că a consumat în repetate rânduri

cocaină împreună cu numitul M.M. El a descris și structura și modul de funcționare

a „organizației” de trafic de droguri. El a arătat că T.M., în perioada

ianuarie – iunie 2002, procura droguri de la inculpatul A.C., acesta fiindu-i

cunoscut și lui.

De altfel, inculpatul A.C. a livrat

martorei T.M., așa cum a arătat inculpatul C.T.F. în declarația sa, cocaină în

valoare de 10.000 dolari S.U.A./lună.

Inculpatul A.C. nu a recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a solicitat achitarea pentru

toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deoarece, în perioada

1998 – 2001, se afla alături de familie în Canada.

S-a apreciat de către prima instanță

că fapta inculpatului A.C., care împreună cu fratele său A.C., de a livra

inculpatului C.T.F. și numitei T.M. cocaină, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 14/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, fapta aceluiași inculpat,

de a se asocia, în perioada 2001 – 2002, la o grupare infracțională, având ca

obiect trafic de droguri, din care făceau parte și inculpații A.C., U.A. și M.D.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire

de grupuri infracționale organizate, care, inițial, a fost încriminată de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 39/2003, la art. 7, a fost sancționată inițierea sau constituirea unui grup

infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui

astfel de grup.

În această situație, instanța de

fond a pus în discuția părților, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptei inculpatului A.C., din art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, potrivit rechizitoriului parchetului, în art. 7 din Legea nr. 39/2003,

făcându-se și aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului C.T.F., de a

deține și comercializa cantitatea de 6 kg cocaină, s-a apreciat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză s-a motivat că incidența

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece, inculpatul C.T.F. în

timpul urmăririi penale, a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală

a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

În prezenta cauză, s-a mai constatat

că inculpații B.I., A.C. și U.A.C. nu se află pe teritoriul României. Dintre

aceștia, conform adresei de la dosar al C.Z.C.C.O.A. Timișoara. S-a reținut că

inculpatul U.A. se află arestat în Italia pentru trafic de droguri, urmând a fi

extrădat după executarea pedepsei, în anul 2018, iar în ceea ce-l privește pe

inculpatul B.I., s-a reținut că acesta se află arestat pentru trafic

internațional de droguri în Costa Rica, la Penitenciarul San Sebastian din San

Jose.

Cum în speță cercetarea

judecătorească față de inculpații A.C. și C.T.F. a fost încheiată, potrivit art.

38 C. proc. pen. s-a disjuns judecata față de inculpații B.I., U.A., A.C. și M.D.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel numai inculpații A.C. și C.T.F., criticând-o pentru netemeinicie,

inculpatul A.C. susținând că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, iar

inculpatul C.T.F. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 408/ A din

15 decembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, a constatat că inculpatul A.C. este arestat în altă

cauză, menținând starea de arest a inculpatului C.T.F. și a dedus în continuare

din durata pedepsei, arestul preventiv al acestui inculpat.

Totodată, i-a obligat pe inculpații

apelanți la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

De asemenea, a respins atât cererea

de înlăturare a confiscării autoturismului marca Volvo, dispusă prin decizia

penală nr. 63/ A din 20 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

decizie intrată sub puterea lucrului judecat definitiv, cât și cererile ce au

avut ca obiect confiscarea sumelor de 60.000 dolari S.U.A., respectiv 180.000

dolari S.U.A., întrucât a apreciat că din probele administrate a rezultat că

inculpații au deținut aceste sume din comercializarea drogurilor.

Totodată, a respins și solicitarea

privind administrarea probei testimoniale privind audierea martorilor I.V., D.E.

și B.S., T.M., M.M., apreciind că declarațiile date anterior de aceștia sunt

concordante, iar reaudierea martorilor în apel, nu se mai impune.

Fiind nemulțumit de decizia

pronunțată, inculpatul A.C., în termen legal a formulat recurs, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 17

1

, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în principal, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., achitarea inculpatului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, întrucât faptele imputate inculpatului nu

există. Într-un ultim subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub

limita celei deja stabilită de instanțele anterioare.

Recursul formulat de inculpat este

nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., coroborate

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1), constată

că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit

vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Primele cele două critici formulate

de recurentul inculpat A.C. nu pot fi primite, neavând suport juridic și nici

fundament probator.

Așa cum rezultă din amplul ansamblu

probator administrat în cauză atât instanța de prim control judiciar cât și

instanța de fond au procedat corect atunci când au constatat că fapta

inculpatului A.C., care împreună cu fratele său A.C. au livrat inculpatului C.T.F.

și martorei T.M. cocaină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, corect au

procedat și atunci când au apreciat că fapta aceluiași inculpat, de a se

asocia, în perioada 2001 - 2002, la o grupare infracțională, având ca obiect

trafic de droguri, din care făceau parte și inculpații A.C., U.A. și M.D.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere sau constituire

de grupuri infracționale organizate, care inițial, a fost încriminată de art. 12

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Întrucât ulterior a intrat în

vigoare Legea nr. 39/2003 care la art. 7 sancționa inițierea sau constituirea

unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a

unui astfel de grup, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de

fond a pus în discuția părților, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptei inculpatului A.C., din art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, potrivit rechizitoriului parchetului în art. 7 din Legea nr. 39/2003,

făcându-se și aplicarea art. 13 C. pen., iar instanța de control judiciar a

menținut această dispoziție.

De altfel, în cuprinsul

considerentelor deciziei penale atacate se face o corectă și detaliată analiză

a depozițiilor martorilor deja audiați în dosar și se constată că acestea sunt

concordante, neconținând precizări contradictorii, acesta fiind unul din

argumentele solide și serioase pentru care instanța de prim control judiciar a

dispus în apel respingerea probei testimoniale solicitată de apărare.

Nu pot fi primite nici susținerile

orale ale apărătorului inculpatului în sensul că în speță se impune achitarea

acestuia pe motiv că faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat

recurentul nu există, după cum nu pot fi reținute nici apărările acestuia

înserate în memoriul depus la dosar, în sensul că faptelor le lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății pentru aceleași

considerente enunțate mai sus.

În consecință, Înalta Curte reține

că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de

trafic de droguri de mare risc, precum și de inițiere sau constituire de grup

infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui

astfel de grup, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 12 C. proc. pen.

Nici ultimul motiv de recurs al

inculpatului nu poate fi primit.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță, pedeapsa aplicată

inculpatului A.C., în cuantum de 14 ani închisoare, este aptă să atingă scopul

preventiv și educativ, instanța de fond și apoi cea de control judiciar au

ținut cont de atitudinea acestuia, că nu a recunoscut faptele reținute în

sarcina sa, dar și de natura și gravitatea infracțiunilor comise de acesta.

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze

nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A.C. nu ar

fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 408/ A din 15 decembrie 2005 a

Curții de Apel Timișoara, arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 408/ A din 15

decembrie 2005 a curții de Apel Timișoara.

Constată că recurentul inculpat este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.