ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6405/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6405/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 572 din

data de 16 mai 2006, pronunțată în dosarul penal nr. 4554/3/2006, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la

executare formulată de condamnatul B.C., pe care l-a obligat la 100 RON,

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în

sumă de 40 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de fond a constatat că, în

cauză, contestatorul condamnat a formulat contestație la executare împotriva

sentinței penale nr. 49/ PI din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Timiș, secția penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost condamnat, la pedeapsa

de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut

în vedere că prin contestația la executare formulată, condamnatul a solicitat o

reapreciere a probelor și o rejudecare a fondului cauzei, care nu se pot realiza

însă pe calea contestației la executare, conform dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

în termen legal, a declarat apel condamnatul contestator B.C., care a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea

contestației la executare și achitarea pentru infracțiunea de omor, cu punerea

sa în libertate ori, după caz, dispunerea rejudecării cauzei, cu motivarea că,

prin condamnarea sa, a fost comisă o gravă eroare judiciară, el fiind nevinovat,

situația de fapt reținută nu corespunde realității, probele nu au fost corect

apreciate, nu s-a audiat o martoră, iar instanțele care l-au condamnat nu au

dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate, încălcându-i dreptul la un

proces echitabil.

Prin decizia penală nr. 467

pronunțată la data de 16 iunie 2006 de Curtea de Apel București, secția I penală,

s-a respins, ca nefundat, apelul contestatorul condamnat B.C.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 461 alin.

(1) C. proc. pen., întrucât motivele invocate de contestator tind la o

reexaminare a unor probleme de fond, astfel încât,în mod corect, instanța de

fond a respins, ca fiind inadmisibilă, contestația la executare dedusă judecății.

Împotriva deciziei penale nr. 467

din 16 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal

a declarat recurs contestatorul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie întrucât sunt îndeplinite cerințele art. 461 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea recursului s-a arătat de

către contestator că situația de fapt nu a fost corect reținută, au fost comise

grave erori judiciare, nu au fost avute în vedere toate probele și nu au fost

audiați toți martorii.

Prin decizia penală nr. 5208 din 12

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins,

ca nefundat, recursul declarat de contestator.

Pentru a decide astfel, instanța a

constatat că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, motivele invocate

de contestator nu pot fi examinate pe calea unei contestații la executare, întrucât

nu suntem în prezența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se

execută sau a unei împiedicări la executare, ci sunt aspecte care țin de

judecarea în fond a cauzei, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 461 lit.

c) C. proc. pen.

Împotriva deciziei instanței de

recurs, condamnatul B.C. a formulat contestație în anulare, reluând în esență

criticile formulate anterior, arătând că nu a beneficiat de un proces echitabil,

s-au comis numeroase ilegalități, nu a fost adus la instanță la diferite

termene, în etapa soluționării cauzei de către Tribunalul Timiș, nu s-au avut

în vedere toate probele și nu au fost audiați toți martorii, el fiind nevinovat

de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare formulată de condamnatul B.C., Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 391 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestația în

anulare, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții:

- cererea de contestație este făcută

în termenul prevăzut de lege;

- motivul pe care se sprijină

contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.;

- în sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

Contestația în anulare se poate

face, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 356/2006, în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute

de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin.

(1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Analizând motivele invocate de

contestatorul B.C., se constată că acestea nu se regăsesc între cazurile expres

și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, nefiind

îndeplinită una din condițiile de admisibilitate în principiu,Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 5208 din 12 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 140 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2006.