ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6143/2006

Asupra contestației în anulare de față:

în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2059 din 30 martie 2006 pronunțată de înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 23438/1/2006 (nr. vechi

7344/2005), a fost respins, ca nefondat, recursul în anulare formulat de

inculpatul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 886/ A din 16 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția

a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării

preventive de la 18 aprilie 2005 la 30 martie 2006.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

La data 10 mai 2005

împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare condamnatul F.I.G.

cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți de casație și Justiție, secția penală,

sub nr. 7792/1/2006.

În motivarea contestației în anulare condamnatul a invocat cazurile

prevăzute de art. 386 lit. a) și c) C. proc. pen., susținând că, instanțele nu

au făcut toate demersurile necesare pentru a asigura prezența denunțătorilor și

a „martorilor constatatori" pentru a fi audiați, întrucât aceștia aveau

cunoștință despre împrejurările comiterii faptei, declarațiile lor contribuind

la aflarea adevărului.

A mai arătat contestatorul că, în timpul urmăririi penale a mai făcut

două denunțuri, dintre care unul s-a finalizat în perioada în care cauza sa era

în curs de judecată, dar instanțele nu au avut în vedere acest aspect și în mod

greșit nu au procedat l-a aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

care ar fi avut ca urmare reducerea pedepsei sale.

În motivarea cererii sale, a mai arătat condamnatul că, are o situație

familială grea, fratele său este grav bolnav și nu se poate întreține singur,

iar mama sa a decedat în perioada în care a fost arestat.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare și

reducerea pedepsei aplicate, arin reținerea în favoarea sa și a prevederilor art.

74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Examinând contestația în anulare formulată, în raport de motivele

invocate se constată că este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor

penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

- când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat

cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

- când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare;

- când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) -

i

1

), cu privire la care existau probe în dosar;

- când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă.

Or, în cauză, se constată că motivele invocate de contestator nu se

încadrează în nici unul din cazurile în care se poate face contestație în

anulare.

Astfel, la termenul

de judecată când a fost soluționat recursul său, procedura de citare față de el

a fost îndeplinită, acesta fiind prezent în instanță și asistat de apărător

ales.

De asemenea, critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei

ce i-a fost aplicată, în sensul că instanțele nu au reținut în favoarea sa dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu se înscrie în nici unul din cazurile de

contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de normele procedural

penale.

Față de considerentele ce preced, se constată că motivele invocate de

contestator sunt neîntemeiată, iar contestația în anulare urmează să fie respinsă,

ca nefondată.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul urmează să

fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatorul F.I.G. împotriva deciziei penale nr. 2059 din 30 martie 2006

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.

23438/Î/2006 (nr. vechi 7344/2005).

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.