ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1217/2000,

Tribunalul Timiș, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la

prevederile art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen., a încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului S.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- instigare la fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la

prevederile art. 290 C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- contrabandă, prevăzută de art.

72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea prevăzută de art. 41 alin. (2), art.

75 lit. a) și art. 13 C. pen.;

- evaziune fiscală,

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 75 lit. a) și art.

41 alin. (2) C. pen.;

- evaziune fiscală, prevăzută

de art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- evaziune fiscală, prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fals intelectual, prevăzută

de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul prevederilor art.

26 C. pen., raportat la art. 72 lit. a), din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la contrabandă, a condamnat pe inculpatul D.D. la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 26 C. pen., raportat la art.

12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, ca

pedeapsă principală, a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a

interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevăzut de art. 248

1

C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13

C. pen., pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice, a condamnat pe același inculpat, la

pedeapsa principală de,

- 5 ani închisoare, a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 290 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a condamnat pe

același inculpat, la pedeapsa de,

- un an și 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale, aplicate

inculpatului urmând a fi executată pedeapsa principală mai grea, aceea de 5 ani

închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, deci pedeapsa principală rezultantă de

7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani,

după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen.,

raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de evaziune fiscală, a

condamnat pe inculpatul G.I., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A aplicat inculpatului,

pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art.

26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

A aplicat inculpatului,

pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 26 C. pen.,

raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la fals intelectual, a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând a fi executată

pedeapsa principală mai grea, aceea de 5 ani închisoare, sporită cu 2 ani

închisoare, deci pedeapsa rezultantă de,

- 7 ani închisoare, cu interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata art. 71 C. pen. și pedeapsa

complimentară a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pe

timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pe timpul șederii acestuia

în România, urmând să opereze interdicția de 5 ani.

Pe temeiul prevederilor art.

88 C. pen., a dedus din durata pedepsei rezultante aplicată acestuia, arestul

preventiv.

În temeiul art. 248

1

C. pen., raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice, a condamnat pe inculpatul L.T., la pedeapsa principală de 5 ani

închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C.

pen., pe durata art. 71 C. pen.

A aplicat inculpatului,

pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei

principale.

În temeiul prevederilor art.

14 a anulat ca fiind false contractul de livrare încheiat între furnizorul SC S.

Italia și beneficiarul SC K. SRL Timișoara, exemplarul prezentat la vama română,

30 comenzi ferme și 26 procese verbale de prelevare probe false sub aspectul

semnăturii de la rubrica importator.

În temeiul prevăzut art. 14,

art. 346 C. pen., art. 998 C. civ., a obligat în solidar inculpații D.D., G.I.,

L.T., pe inculpatul L.T. în solidar și cu partea responsabilă civilmente L.

București, la plata sumei de 71.454.131.566 lei, despăgubiri către partea

civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat

Timiș și a sumei de 39.313.763 lei, către Direcția Generală a Vămilor, Direcția

Regională Vamală Timișoara, ambele sume cu majorări de întârziere în plată.

În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat inculpații D.D., G.I., L.T., pe inculpatul L.T. în

solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 3.000.000

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

În luna martie 1995, prin

intermediul inculpatului G.I., inculpatul S.S. a încheiat cu furnizorul SC S.

Italia, un contract de vânzare-cumpărare, prin care furnizorul se obliga să

vândă, iar cumpărătorul (SC K. SRL Timișoara) se obliga să cumpere cantitatea

de 1.100.000 litri alcool etilic cu concentrație de 96,0 – 96,5% vol. Prețul de

achiziție al litrului de alcool a fost cuprins între 1,02-1,11 mărci germane,

funcție de concentrația alcoolului, contract existent la dosar de urmărire

penală.

La data de 10 martie 1995,

pentru a-și asigura la rândul său vânzarea alcoolului, inculpatul S.S. a

încheiat cu numitul B.H., în calitate de reprezentant al SC B.T. SRL Timișoara,

un contract de colaborare, prin care această firmă se obliga să recepționeze

mărfurile importate de SC K. SRL Timișoara de la furnizorul italian, în speță

alcool etilic, pe care-l va depozita până la desfacere, în bazinele proprii,

existente în cadrul SC F. SA Timișoara, precum și comercializarea alcoolului,

la prețul negociat cu beneficiarii, operațiunile vamale și de contabilizare a

activității de aprovizionare și comercializare a alcoolului importat, revenind

SC K. SRL Timișoara.

Întrucât menținerea

denumirii produsului importat și implicit a concentrației alcoolice nu asigura

cumpărătorului SC K. SRL Timișoara profituri maxime, așa cum rezultă din actele

existente la dosar de urmărire penală, inculpatul S.S. l-a contactat pe

inculpatul D.D., care își desfășura activitatea în calitate de expeditor

internațional salariat al R.T. SA Timișoara, care i-a spus că pentru eludarea

prețurilor minime de 0.60 – 0,90 dolari/ litru, înscrise în ordinul circular nr.

13/1994, modificat prin Ordinul nr. 2/1995, este necesar a fi prezentate la SC

R.T. SA și la vamă un contract, facturi și rapoarte de expertiză întocmite de

Laboratorul L. Arad, din cuprinsul cărora să rezulte că produsul importat

poartă denumirea de „Preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la

fabricarea băuturilor”, cu un preț mult inferior celui real, cu o greutate mai

mică și o concentrație alcoolică de aproximativ 0,65% vol., produs care atrăgea

implicit și încadrarea în alte tarife vamale, prevăzute de Ordinul circular nr.

13/1994, modificat prin Ordinul circular nr. 2/1995.

În baza acestor acte preparatorii, contractul inițial

– original a fost modificat în sensul că în loc de alcool etilic a fost înscris

produsul „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la fabricarea

băuturilor”, cu prețul cuprins între 0,05 și 0,11 mărci germane/ litru,

concentrație alcoolică de 0,65%. Pentru fiecare transport de alcool, prin

intermediul inculpatului G.I. se întocmeau facturi fictive, cu antetul

furnizorului și fără toate datele de identificate a produsului.

În acest context, inculpatul a luat legătura cu

inculpatul L.T., care îndeplinea atribuțiunile funcției de director al

Laboratorului din Arad, aparținând L., care deși pentru onorarea cererii pe

care i-a adresat-o inculpatul S.S. a recunoscut că încalcă atribuțiunile de

serviciu, va întocmi rapoarte de expertiză în conținutul cărora produsul să

poarte denumirea de „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la

prepararea băuturilor alcoolice”, cu o concentrație de 65-68% vol.

Procedând în acest mod,

inculpatul a recepționat cantitatea totală de 12.114.382 litri alcool etilic,

cu o concentrație de 96,0 – 96,5% vol. pe 56 facturi, iar cu facturile nr. 2019

din 15 septembrie 1996 și nr. 2235 29 septembrie 1995, înscriindu-se

concentrația alcoolică de 65% vol. Prețul din facturile reale a fost de 1.01. –

1,11 mărci germane / litru, iar pentru întreaga cantitate de alcool livrată,

furnizorul italian trebuia să primească suma de 13.125.322,20 mărci germane.

Marfa livrată a fost

însoțită de certificatele de analiză, existente la dosarul de urmărire penală,

din care rezultă o concentrație alcoolică de 96% vol. a alcoolului etilic

livrat. Inculpatul S.S., a plătit pentru alcoolul livrat suma de 13.005.003 mărci

germane.

În momentul în care alcoolul

livrat ajungea pe teritoriul Ungariei, inculpatul S.S., cu ajutorul direct al

inculpatului D.D., înlocuia facturile reale cu alte facturi fictive, în care

erau consemnate date nereale, cu privire la denumirea produsului, la preț și la

greutate, așa cum s-a mai reținut anterior.

La sosirea în vama românească

a mărfii, se constituia o echipă pentru prelevarea probelor, din componența

căreia făcea parte reprezentantul firmei importatoare, SC K. SRL Timișoara, în

majoritatea cazurilor inculpatul D.D., inculpatul L.T. și controlori vamali, în

calitate de reprezentanți ai statului.

Prelevarea probelor a fost

consemnată în procese-verbale de prelevare cu nr. 24 din 19 aprilie 1995 și nr.

66 din 08 septembrie 1995, existente la dosarul de urmărire penală.

Din verificarea acestor

procese-verbale, s-a constatat că inculpatul D.D. a semnat fără drept în 26

asemenea procese verbale, în locul reprezentantului firmei importatoare, fie cu

propria semnătură, fie cu presupusa semnătură a importatorului, așa cum rezultă

din raportul de expertiză grafică existent la dosar.

Probele astfel obținute, au

fost trimise pe baza comenzilor ferme cu nr. 401 din 19 aprilie 1995 și nr. 853

din 18 septembrie 1995, emise de către importatorul SC K. SRL Timișoara, către

L. Arad, în vederea analizării parametrilor fizico-chimici și a încadrării în

traficul vamal de import.

În cazurile în care

reprezentantul SC K. SRL Timișoara lipsea, inculpatul D.D. falsifica semnătura

acestuia, în majoritatea cazurilor semnând cu presupusa semnătură a sa. În

cadrul Laboratorului L. Arad își desfășura activitatea în calitate de director,

inculpatul L.T.

În temeiul prevederilor art.

2 lit. a), din H.G. nr. 1144 din 26 octombrie 990, obiectul de activitate al L.,

îl reprezintă executarea în calitate de organ neutru, de încercări, expertize

și analize fizico-chimice, în vederea omologării și certificării produselor

fabricate în țară sau importate, precum și în cazul reclamanților privind

nerespectarea condițiilor, privind calitatea prevăzută în contracte, confirmând

prin certificate sau buletine de analiză, parametri calitativi reali.

Încălcând aceste dispoziții

legale, care constituiau deopotrivă atribuțiuni de serviciu ale inculpatului L.T.,

acesta a întocmit rapoartele de expertiză nr. 751 din 20 aprilie 1995 și nr.

863 din 19 septembrie 1995, existente la dosarul de urmărire penală, și

următoarele, în care se reține că produsul analizat „se încadrează ca preparat

alcoolic mixt de tipul celor folosite la fabricarea băuturilor”, deși în

realitate, produsul analizat purta denumirea, prin existența parametrilor

fizico-chimici, calitativi, de alcool etilic cu concentrație 96,0 – 96,5% vol.

După acordarea „liberului de

vamă” pentru alcoolul importat de către inculpat, acesta se transporta în

depozitul SC F. SA Timișoara, unde își desfășura activitatea în calitate de

asociat al SC B.R. SRL Timișoara, inculpatul G.I.

Raporturile de colaborare

dintre această societate comercială cu răspundere limitată și SC K. SRL

Timișoara, se desfășurau pe baza contractului de colaborare încheiat între

aceste două societăți comerciale.

Prin intermediul acestei

societăți comerciale, cu ajutorul inculpatului G.I., inculpatul S.S. a livrat

pe piața românească diferitelor societăți comerciale, cantitatea totală a

12.114.382 litri alcool, din cuprinsul facturilor întocmite către beneficiari,

rezultând că SC K. SRL Timișoara a livrat „alcool vrac”.

Marfă livrată beneficiarilor

interni de către SC K. SRL Timișoara a fost însoțită, pe lângă facturile de

livrare și de certificatele de calitate în original, existente la dosarul de

urmărire penală și următoarele, din care rezultă că s-a livrat „alcool etilic

extras rafinat din cereale cu o concentrație alcoolică de 96,5% vol. la 20

0

C”, aceasta, deoarece SC K. SRL Timișoara de această dată avea interesul să

înscrie în documentele de livrare parametri calitativi și denumirea reală a

produsului, pentru a încasa prețul cuvenit și nu concentrația de 65% vol., iar

denumirea produsului „preparat alcoolic mixt de tipul celor folosite la prepararea

băuturilor”.

O parte din beneficiarii

interni ai mărfii, au vândut-o la rândul lor, fără a mai efectua analize pentru

verificarea parametrilor calitativi înscriși în actele de livrare, însă alte

societăți comerciale, au efectuat astfel de analize, stabilindu-se că marfa

livrată, poartă denumirea de alcool etilic cu o concentrație de 96% vol.; este

cazul SC M.Œ. SRL, SC F. SRL Craiova și alte societăți comerciale, stare de

fapt care confirmă că actele care au fost prezentate în vamă pentru stabilirea

valorii impozitelor și taxelor nu au fost reale.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații D.D. și L.T., precum și partea responsabilă

civilmente L. București.

Inculpații au susținut că nu

se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, iar

partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea susținând că greșit a fost

obligată în solidar la despăgubiri, împreună cu inculpatul L.T., întrucât nu

sunt îndeplinite cerințele legale pentru a avea calitatea de parte responsabilă

civilmente.

Prin decizia penală nr. 61

din 4 aprilie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de

inculpații L.T. și D.D. și partea responsabilă civilmente L. București,

desființând sentința apelată și, rejudecând,

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.T., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248

1

, raportat la art. 248

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.D., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 72 lit. a) din

Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C.

pen., a infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 12 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiunii prevăzută de art. 248

1

,

raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

A menținut condamnarea

inculpatului D.D. la pedeapsa de un an și șase luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

A înlăturat obligarea la

despăgubiri civile a inculpatului L.T., a inculpatului D.D. și a părții

responsabile civilmente L. București.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și părțile civile D.G.F.P.

Timiș și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara.

Prin recursul declarat,

Parchetul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei și, rejudecând,

menținerea dispozițiilor sentinței.

Recurenta parte civilă D.G.F.P.

Timiș a solicitat, prin motivele depuse la dosar, admiterea recursului, casarea

deciziei și pe fond, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță și

obligarea inculpaților la plata cheltuielilor reprezentând onorariile

experților, pentru expertiza contabilă întocmită în dosarul nr. P.677/1998 al

I.P.J. Timiș, în sumă de 105.000.000 lei.

Recurenta parte civilă

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara a declarat recurs, fără a-l

motiva.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.

În mod corect instanța de

control judiciar a achitat inculpatul L.T., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 248

1

raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Criticile parchetului cu

privire la acest aspect sunt nesusținute pentru următoarele motive:

Din actele dosarului rezultă,

fără dubiu, că alcoolul introdus în țară în urma importului de către SC K. SRL

Timișoara a avut o concentrație situată între 66-68% în vol.

Astfel, conform rapoartelor

de încercări întocmite de L. Arad la data de 11 septembrie 1995, pe probele

prelevat din vagoanele cisternă la momentul vămuirii aflată la dosar,

concentrația alcoolului variază între 65,11-65,46% vol.

La data de 15 septembrie 1995

se expertizează și contraprobele recoltate în data de 13 septembrie 1995,

observându-se rapoarte la încercări ce stabilesc aceeași concentrație a

alcoolului.

În urma eliberării

autorizației de percheziție nr. 32228/2/7/1995 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timiș, la data de 20 septembrie 1995, au loc noi prelevări la C.F.R.

terminal Semenic și se întocmește procesul verbal de preluare nr. 70 din 20

septembrie 1995.

La data de 26 septembrie 1995

L. întocmește un alt raport de expertizare, pentru alcoolul prelevat la 20

septembrie 1995, prin care constată că acesta are o concentrație de 65-68%

volume.

Pe probele recoltate de SC K.

SRL, Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicală Preventivă al județului

Timiș, eliberează un buletin de analiză sanitară la data de 27 septembrie 1995,

prin care se constată că alcoolul supus analizelor are o concentrație cuprinsă

între 65,12 – 68,79% în volume.

Toate aceste rapoarte de

încercări și buletine de analiză confirmă faptul că alcoolul importat de SC K.

SRL Timișoara a avut o concentrație de aproximativ 66% în volume.

Mai mult, la dosarul de

urmărire penală se găsește o traducere autorizată a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între S. Italia și SC K. SRL Timișoara, în care la

obiectul contractului, este prevăzut „preparat alcoolic mixt pentru băuturi

alcoolice”, alcool ce este menționat și în rapoartele de încercări menționate

mai sus.

În motivarea recursului,

parchetul menționează faptul că la dosarul cauzei există certificate de

calitate pentru alcool cu concentrația de 96,2% în volume.

Verificând dosarul de

urmărire penală, Curtea constată că pentru primele două nu se poate identifica

emitentul și că cel de-al treilea este ștampilat la rubrica director de SC K.

SRL. Cum în conținutul acestor conflicte de calitate nu se identifică

laboratorul, care a efectuat analiza alcoolului, urmează ca instanța să nu le

aibă în vedere la pronunțarea deciziei.

Cu privire la achitarea

inculpatului D.D., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 26,

raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 12 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea

prevăzută de art. 248

1

, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., Curtea apreciază că soluția

pronunțată de instanța de control judiciar este temeinică și legală.

În raport de probatoriul

administrat în cauză și menționat mai sus, rezultă că inculpatul D.D. nu se

face vinovat de săvârșirea faptelor, pentru care a fost achitat.

Cum în cauză s-a demonstrat

că alcoolul importat avea o concentrație de 66% în volume, în sarcina

inculpatului nu pot fi reținute săvârșirea infracțiunilor de complicitate la

contrabandă, complicitate la evaziune fiscală și abuz în serviciu.

Față de aceste motive,

urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să

fie respins ca nefondat.

Cu privire la recursul

declarat de D.G.F.P. Timiș, Curtea constată că și acesta este nefondat, pentru

raționamentul expus în considerentele deciziei.

Cum inculpații L.T. și D.D.

nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de contrabandă, evaziune

fiscală și abuz în serviciu, nu pot fi obligați la plata unor pretenții civile

nejustificate, neexistând un prejudiciu real și nici la plata cheltuielilor

judiciare.

Referitor la recursul

declarat de partea civilă Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara,

nemotivat în scris și nesusținut în cursul dezbaterilor, Curtea, analizând

cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, din oficiu, constată că acesta este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Față de aceste considerente,

urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și părțile civile D.G.F.P. Timiș și

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligate recurentele părți civile la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

În baza art. 189 alin. (1) C.

proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și părțile civile D.G.F.P.

Timiș și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, împotriva deciziei

penale nr. 61 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimații

inculpați D.D. și L.T.

Obligă recurentele părți civile la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2004.