ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5390/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin

sentința civilă nr. 59/2004 pronunțată de Judecătoria Sebeș în dosarul nr. 1487/2003

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A.O. împotriva pârâților M.J., A.M.,

D.M. și G.R., și ca urmare s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1420 din 21 septembrie 2001 de Biroul

notarului public I.S., încheiat între pârâtele de ordin 3-4, în calitate de

vânzătoare și pârâții de ordin 1-2, în calitate de cumpărători.

Au fost obligați pârâții în solidar

la plata sumei de 2.421.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prețul de vânzare cumpărare trecut în contractul în litigiu a fost

de 25.000.000 lei dar cel real a fost de 95.000.000 lei.

Ca urmare, s-a reținut incidența, în

speță, a art. 6 din O.G. nr. 12/1998 care sancționează cu nulitatea declararea

în actul autentic a unui preț mai mic decât cel real.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

apel pârâtul M.J., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea apelului, a arătat că la

încheierea contractului de vânzare cumpărare toți cumpărătorii au fost de acord

ca suma înscrisă în act să fie cea de 25.000.000 lei.

După cumpărarea acestui imobil,

apelantul susține că a divorțat de fiica reclamantei, acesta fiind motivul

pentru care s-a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1340/A din 21 septembrie 2004 a respins ca nefondat,

apelul declarat de pârâtul M.J. împotriva sentinței civile nr. 59 din 28

ianuarie 2004 a Judecătoriei Sebeș.

S-au reținut următoarele:

Potrivit art. 6 alin. (1) din O.G.

nr. 12 din 29 ianuarie 1998 “este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg,

printr-un act secret să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară

în actul autentic”.

În fața instanței de apel, pârâtul

nu a negat faptul că în realitate, prețul de vânzare al imobilului a fost mult

mai mare decât cel înscris în actul autentic, însă, a arătat că prin această

practică, părțile au urmărit să nu achite taxe notariale prea mari.

Aceeași poziție au avut-o în fața

instanței de fond și celelalte pârâte care au declarat că prețul real plătit a

fost de 95.000.000 lei, dar s-a trecut mai puțin, în actul autentic, pentru ca

taxele să fie mai mici.

Este adevărat că dintr-o eroare s-a

reținut de către instanța de fond că apelantul a fost de acord cu admiterea

acțiunii, însă acest aspect, nu schimbă cu nimic soarta acestui proces.

De asemenea, aspectele legate de

problemele familiale ale apelantului nu au relevanță în prezenta cauză.

Față de toate aceste aspecte,

hotărârea instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, soluția de

constatare a nulității contractului în litigiu, fiind una legală, câtă vreme

părțile contractante au deghizat prețul real plătit, în scopul eludării taxelor

de timbru.

Prin urmare, apelul de față, va fi

respins, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs M.J. susținând că aceasta ca și hotărârea

primei instanțe, este netemeinică și nelegală, de natură a-l prejudicia.

Recurentul a arătat că reclamanta,

prin acțiunea civilă formulată, solicitând a se constatat nulitatea

contractului de vânzare cumpărare, își invocă, în fapt, propria culpă,

urmărind, astfel, un ilicit și anume înlăturarea sa, din calitatea de titular

al dreptului de proprietate asupra imobilului cumpărat. Aceasta este de natură

a-l prejudicia deoarece prețul pentru imobil a fost achitat în întregime, tocmai

în baza contractului anulat.

Recursul este nefondat și se impune

a fi respins, ca atare.

Așa cum, în mod judicios, au motivat

cele două instanțe, art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 12 din 29 ianuarie 2004,

sancționează cu nulitatea convenția de vânzare, prin care pârâtele se înțeleg,

printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se

declară în actul autentic, cu scopul evident, de a se plăti o taxă de timbru

mai mică statului.

Analiza textului enunțat

demonstrează că acesta instituie o nulitate absolută, având la bază nu numai

culpa unei părți, la încheierea contractului ci și a părții cocontractante,

ceea ce exclude, în speță, temeinicia susținerii recurentului că reclamanta ar

fi obținut câștig de cauză, invocând propria-i culpă.

În speță, încheind vânzarea

cumpărarea imobilului, în condițiile reținute de instanță, practic, ambele

părți și-au asumat riscul intervenirii sancțiunii nulității, prevăzute de lege.

În ceea ce privește prețul plătit,

în baza convenției constatate nule, acesta va putea fi solicitat, de la

vânzătorul care în prezent îl deține fără titlu.

În raport de cele arătate, Curtea va

trebui să respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.J., împotriva

deciziei nr. 1340/A din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul M.J. împotriva deciziei nr. 1340 din 21 septembrie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iulie 2005.