ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3605/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2858 din 12 iulie

2004, Tribunalul Cluj, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată

de reclamantul C.L.M. Cluj-Napoca, în contradictor cu pârâta S.N.P. P. SA, sucursala

Cluj, în sensul că:

- a dispus rezilierea judiciară a

contractului de concesiune din 28 martie 1995, încheiat de părți cu privire la

imobilul teren situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 8.500 mp;

- a obligat pârâta la plata sumei de

1.332.477.508 lei din care taxa de redevență restantă 9.958.113 lei, majorări

de întârziere 1.295.360.344 lei și penalități de întârziere 27.159.051 lei;

- a obligat pârâta să predea terenul

obiect al concesiunii; în starea în care a fost preluat conform prevederilor

contractului de concesiune și ale caietului de sarcini;

- a obligat pârâta la plata sumei de

24.080.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de

expert și timbru judiciar;

Prin aceiași sentință s-a admis

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Cluj,

în contradictor cu chemata în garanție SC T.O. SRL Cluj-Napoca, pe care, a

obligat-o în consecință la plata sumei de 1.332.477.508 lei, cu titlu de

redevență, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut pe baza probelor administrate, înscrisuri și expertize că pârâta

în calitate de concesionar nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contractul de concesiune încheiat la 28 martie 1995 și preluat prin actul

adițional din 8 octombrie 2002, situație în raport de care se impune rezilierea

acestuia în temeiul art. 9, iar în baza art. 5 – 9 din același contract,

obligarea pârâtei la plata sumei de 1.332.477.508 lei, cu titlu de redevență,

majorări de întârziere și penalități de întârziere precum și la predarea

terenului, obiect al concesiunii în starea în care a fost preluat rezultată din

contract și caietul de sarcini.

Cât privește cererea de chemare în

garanție, aceasta a fost admisă în temeiul art. 60 – 63 C. proc. civ., prin

raportare la art. 1337 C. civ., obligația de garanție pentru evicțiune fiind

asumată de parte prin contractul de dezmembrare și vânzare cumpărare

autentificat la 21 noiembrie 2000.

Sentința susmenționată a fost

atacată cu apel de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Cluj și chemata în garanție

SC T.O. SRL.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, prin decizia nr. 10 din 12 ianuarie 2005, a respins apelul declarat

de pârâtă ca nefondat, criticile acesteia cu privire la titularul obligației de

plată a redevenței fiind înlăturate în raport de prevederile contractului de

dezmembrare și vânzare cumpărare autentificat la 21 noiembrie 2000 și ale

actului adițional la contractul de concesiune încheiat ulterior la 8 octombrie

2002, conform căruia toate drepturile și obligațiile aferente revin pârâtei.

Apelul declarat de chemata în

garanție a fost anulat ca netimbrat în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

privind taxele judiciare de timbru.

În contra deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta SC P. SA, sucursala Cluj care, fără a invoca în

concret vreun motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.,

arată că apreciază ca nelegală chemarea sa în judecată pentru un debit care a

aparținut altui concesionar și care a luat naștere înainte de cumpărarea cotei

părți din imobil clădire, chemata în garanție SC T.O. SRL păstrându-și

raporturile contractuale cu pârâta P.M. Cluj-Napoca.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile

limitative pe care textul le prevede numai pentru motive de nelegalitate.

Recursul de față, se limitează la

afirmații generale, fără o indicare în concret a prevederii legale care să fi

fost încălcată sau greșit aplicată sau a prevederii contractuale, care, greșit

interpretată, să fi schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia, cu atât mai mult cu cât prin admiterea cererii de chemare în

garanție, critica chiar în termeni generali nu are suport în soluția și

considerentele hotărârilor pronunțate în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P. SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 10 din 12 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 iunie 2005.