ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3075/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 650 din 8 noiembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis în parte contestația formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de către contestatoarea J.S., prin mandatar, F.F., în contradictoriu cu intimații SC R. SRL Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și a dispus anularea deciziei nr. 279 din 29 ianuarie 2004 emisă de intimata SC R. SRL. S-a dispus restituirea în natură către contestatoare a cotei de ½ din imobilul construcție situat în comuna Hărman, înscris în C .F. Hărman, nr.top. 878/35, compus din casă de locuit cu 2 camere, hol, bucătărie, cămară, baie, pivniță și anexe gospodărești: grajduri, atelier, magazie cu 2 boxe.

A fost obligată contestatoarea să restituie intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de 17.500 lei, actualizată de indicele de inflație la data plății, sumă primită de contestatoare conform deciziei nr. 596 din 12 august 1983, emisă de fostul Consiliu Popular al județului Brașov, în baza Decretului nr. 223/1974. Au fost respinse cererile formulate de contestatoare, având ca obiect restituirea în natură a terenului aferent imobilului construcție, identificat mai sus, și, respectiv, restituirea cotei de ½ din imobil ce a aparținut fostului coproprietar R.W. A fost respinsă contestația formulată în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov prin primar și comuna Hărman, prin primar, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 285 din 13 februarie 2002 la S.C.P.E.J. D.-K., contestatoarea J.S. s-a adresat Primăriei comunei Hărman, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Hărman, ce a constituit coproprietatea sa și a defunctului său unchi, R.W., arătând că are calitatea de unică moștenitoare a acestuia, precum și că, la data plecării din țară, foștii proprietari au fost despăgubiți cu o sumă modică, pe care înțelege să o restituie Statului Român. Prin decizia nr. 279 din 29 ianuarie 2004, emisă de intimata SC R. SRL Brașov, a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de notificatoare, cu motivarea că imobilul a fost preluat cu titlu prin Decizia nr. 596/1983 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata sumei de câte 17.500 lei către fiecare dintre foștii proprietari, R.W.

și J.S., aceștia fiind îndestulați rezonabil din prețul primit. S-a apreciat de către prima instanță, că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, reținute în motivarea deciziei, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul reglementării acestei legi, restituirea în natură având prevalență față de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege. În speță, s-a reținut că imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, astfel încât restituirea în natură este posibilă, lipsind impedimentul prevăzut de art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Aceste considerente s-au referit însă, numai la cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate, asupra căreia a fost titulară contestatoarea, nu și la cealaltă cotă de ½, ce a aparținut fostului proprietar, întrucât, deși contestatoarea a susținut că are calitatea de unică moștenitoare a acestuia, nu a făcut această dovadă. Prima instanță a apreciat că restituirea în natură se impune numai cu privire la imobilul construcție, întrucât, așa cum rezultă din actul de identitate al contestatoarei, aceasta este cetățean german, astfel încât cu privire la teren sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 184/2002, potrivit cărora cetățenii străzii și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a unor bunuri situate în intravilanul localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special, care conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului, cu excepția dreptului de dispoziție. Împotriva sentinței menționate a formulat apel intimata SC R. SRL Brașov, criticând-o pentru greșita înlăturare a prevederilor Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 cât și pentru omiterea faptului că notificarea a înstrăinat partea sa din imobil către stat și a primit, în baza unei convenții valide de vânzare-cumpărare, suma de 17.500 lei, care reprezintă prețul achitat și nu despăgubirea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 650/Ap din 22 septembrie 2005, a respins apelul declarat de SC R. SRL Brașov pentru aceleași considerente reținute și în motivarea sentinței apelate. Criticile apelantei referitoare la natura juridică a actului de trecere a imobilului în proprietatea statului au fost apreciate ca nefondate, considerându-se că decizia nr. 596 din 12 august 1983 nu este un contract de vânzare-cumpărare, ci un act administrativ, iar suma de 17.500 lei achitată fiecăruia dintre cei doi coproprietari pentru imobilul preluat nu reprezintă prețul acestuia, ci o despăgubire stabilită potrivit unor norme speciale.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs SC R. SRL Brașov, înregistrat la Curtea de Apel Brașov la 25 octombrie 2005, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc civ., respectiv greșita apreciere în sensul că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu și neaplicarea art. 1 pct. 1.4 lit. b) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente: La prima zi de înfățișare în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului. Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că decizia recurată a fost comunicată apelantei SC R. SRL la data 3 octombrie 2005, așa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a actului de procedură, act ce cuprinde toate mențiunile, prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 100 C. proc civ.

Recursul de față a fost declarat de SC R. SRL Brașov la data de 25 octombrie 2005, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc civ. (ultima zi a termenului menționat fiind 19 octombrie 2005). Pentru aceste considerente, Curtea reține că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege și îl va respinge fără să analizeze criticile formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov împotriva deciziei civile nr. 650 Ap din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.