ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3075/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 650 din 8

noiembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis în parte contestația formulată în

temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de către

contestatoarea J.S., prin mandatar, F.F., în contradictoriu cu intimații SC R. SRL

Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și a dispus anularea

deciziei nr. 279 din 29 ianuarie 2004 emisă de intimata SC R. SRL.

S-a dispus restituirea în natură

către contestatoare a cotei de ½ din imobilul construcție situat în comuna

Hărman, înscris în C .F. Hărman, nr.top. 878/35, compus din casă de locuit cu 2

camere, hol, bucătărie, cămară, baie, pivniță și anexe gospodărești: grajduri,

atelier, magazie cu 2 boxe.

A fost obligată contestatoarea să

restituie intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, suma de

17.500 lei, actualizată de indicele de inflație la data plății, sumă primită de

contestatoare conform deciziei nr. 596 din 12 august 1983, emisă de fostul

Consiliu Popular al județului Brașov, în baza Decretului nr. 223/1974.

Au fost respinse cererile formulate

de contestatoare, având ca obiect restituirea în natură a terenului aferent

imobilului construcție, identificat mai sus, și, respectiv, restituirea cotei

de ½ din imobil ce a aparținut fostului coproprietar R.W.

A fost respinsă contestația

formulată în contradictoriu cu intimații Municipiul Brașov prin primar și comuna

Hărman, prin primar, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de

calitate procesuală pasivă.

S-a luat act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 285 din 13

februarie 2002 la S.C.P.E.J. D.-K., contestatoarea J.S. s-a adresat Primăriei comunei

Hărman, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Hărman, ce a

constituit coproprietatea sa și a defunctului său unchi, R.W., arătând că are

calitatea de unică moștenitoare a acestuia, precum și că, la data plecării din

țară, foștii proprietari au fost despăgubiți cu o sumă modică, pe care înțelege

să o restituie Statului Român.

Prin decizia nr. 279 din 29 ianuarie

2004, emisă de intimata SC R. SRL Brașov, a fost respinsă cererea de restituire

în natură formulată de notificatoare, cu motivarea că imobilul a fost preluat

cu titlu prin Decizia nr. 596/1983 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, cu

plata sumei de câte 17.500 lei către fiecare dintre foștii proprietari, R.W. și

J.S., aceștia fiind îndestulați rezonabil din prețul primit.

S-a apreciat de către prima

instanță, că dispozițiile art. 1.4 lit. B) din Normele Metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, reținute în motivarea

deciziei, contravin dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor

ce fac obiectul reglementării acestei legi, restituirea în natură având

prevalență față de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

În speță, s-a reținut că imobilul în

litigiu nu a fost înstrăinat chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, astfel

încât restituirea în natură este posibilă, lipsind impedimentul prevăzut de

art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Aceste considerente s-au referit

însă, numai la cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate, asupra

căreia a fost titulară contestatoarea, nu și la cealaltă cotă de ½, ce a

aparținut fostului proprietar, întrucât, deși contestatoarea a susținut că are

calitatea de unică moștenitoare a acestuia, nu a făcut această dovadă.

Prima instanță a apreciat că

restituirea în natură se impune numai cu privire la imobilul construcție,

întrucât, așa cum rezultă din actul de identitate al contestatoarei, aceasta

este cetățean german, astfel încât cu privire la teren sunt aplicabile

prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 184/2002, potrivit cărora cetățenii

străzii și apatrizii care au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit Legii

nr. 10/2001, la restituirea în natură a unor bunuri situate în intravilanul

localităților, pot opta pentru dobândirea unui drept de folosință special, care

conferă titularului drepturile și obligațiile conferite de lege proprietarului,

cu excepția dreptului de dispoziție.

Împotriva sentinței menționate a

formulat apel intimata SC R. SRL Brașov, criticând-o pentru greșita înlăturare

a prevederilor Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

cât și pentru omiterea faptului că notificarea a înstrăinat partea sa din

imobil către stat și a primit, în baza unei convenții valide de

vânzare-cumpărare, suma de 17.500 lei, care reprezintă prețul achitat și nu

despăgubirea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 650/Ap din 22 septembrie 2005, a respins apelul

declarat de SC R. SRL Brașov pentru aceleași considerente reținute și în

motivarea sentinței apelate.

Criticile apelantei referitoare la

natura juridică a actului de trecere a imobilului în proprietatea statului au

fost apreciate ca nefondate, considerându-se că decizia nr. 596 din 12 august

1983 nu este un contract de vânzare-cumpărare, ci un act administrativ, iar

suma de 17.500 lei achitată fiecăruia dintre cei doi coproprietari pentru

imobilul preluat nu reprezintă prețul acestuia, ci o despăgubire stabilită

potrivit unor norme speciale.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs SC R. SRL Brașov, înregistrat la Curtea de Apel Brașov la 25

octombrie 2005, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc civ.,

respectiv greșita apreciere în sensul că preluarea imobilului în litigiu s-a

făcut fără titlu și neaplicarea art. 1 pct. 1.4 lit. b) din Normele

Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente:

La prima zi de înfățișare în recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a pus în discuție excepția

tardivității declarării recursului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că decizia recurată a fost comunicată apelantei SC R. SRL

la data 3 octombrie 2005, așa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a

actului de procedură, act ce cuprinde toate mențiunile, prevăzute, sub

sancțiunea nulității, de art. 100 C. proc civ.

Recursul de față a fost declarat de

SC R. SRL Brașov la data de 25 octombrie 2005, cu depășirea termenului legal de

15 zile prevăzut de art. 301 C. proc civ. (ultima zi a termenului menționat

fiind 19 octombrie 2005).

Pentru aceste considerente, Curtea

reține că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege și îl va

respinge fără să analizeze criticile formulate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC R. SRL Brașov împotriva deciziei civile nr. 650 Ap din 22 septembrie 2005 a

Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 martie

2006.