ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6882/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, O.A. a solicitat, în contradictoriu cu Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților de a-i restitui în natură sau în echivalent, 2 verighete din aur, de 12 grame, în valoare de cca. 4.800.000 lei. În motivarea acțiunii s-a arătat că obiectele au fost moștenite de la o mătușă a reclamantului și cu fost confiscate abuziv, împreună cu alte bijuterii, în anul 1986. Ulterior, se mai arată, marea parte a bijuteriilor a fost restituită, rămânând confiscate cele două verighete din aur. Prin sentința civilă nr. 485 din 15 martie 2004, Judecătoria Tecuci a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că, întrucât cele două verighete nu au fost preluate abuziv ci au făcut obiectul unei infracțiuni în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 34 1 din O.U.G.

nr. 190/2000, aprobată prin Legea nr. 261/202. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul Oprea Aurel. Prin decizia nr. 870/A din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Galați, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac, de reformare, exercitată de reclamant, fiind aceea a recursului, și- a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați. Au fost avute în vedere prevederile art. 34 1 din O.U.G. nr. 190/2000 care conferă posibilitatea persoanelor fizice și juridice să solicite instanței restituirea obiectelor din metale prețioase menționate în art. 3 din același act normativ și care, nu dispun decât asupra competenței teritoriale de soluționare a unor astfel de cereri, precum și dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., anterior modificării lor prin Legea nr. 195/2004. La rândul său, Tribunalul Galați, secția civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze litigiul de față, prin decizia nr. 176 din 31 august 2004, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Galați, astfel că ivindu-se un conflict negativ de competență cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a stabili instanța competentă. Se constată că prima hotărâre de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Galați, este cea legală. Astfel, așa cum în mod corect s-a reținut, O.U.G.

nr. 190/2000 „privind regimul metalelor prețioase în România” aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 261/2002, nu contine norme derogatorii în materia competenței de soluționare a litigiilor având ca obiect restituirea bunurilor din metale prețioase preluate abuziv, după anul 1946, singura normă procedurală introdusă prin art. 34 1 din acest act normativ, referindu-se la competența teritorială, care aparține exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului. Ca atare, sunt aplicabile normele de drept comun, vizând competența materială a instanțelor, respectiv, întrucât valoarea litigiului este sub 200 milioane lei, dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., în varianta anterioară adoptării Legii nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/2003. Restrângerea exercițiului dreptului la apel este justificată în toate situațiile prevăzute de art. 282 1 C. proc. civ., prin interesul redus al litigiului ori simplitatea unor cauze. Cum, prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003 a fost modificat în sensul că soluționarea căilor de atac declarate împotriva hotărârilor judecătorești supuse numai recursului, este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță, în mod corect competența soluționării recursului declarat de reclamantul O.A. a fost declinată în favoarea Tribunalului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, ca instanță de recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.