ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1512 din 11 noiembrie 2003 a Judecătoriei Reghin a fost respinsă acțiunea formulată de M.M. și G.L. împotriva Primăriei Reghin prin care s-a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. situat în Reghin a fost trecut abuziv și fără titlu în proprietatea statului, de la tatăl reclamanților G.A. și apoi să se dispună cuvenitele rectificări în cartea funciară, ca lipsită de interes. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că în cadrul altui proces, finalizat prin sentința civilă nr. 130 din 11 martie 2002 a Tribunalului Mureș, a fost respinsă acțiunea reclamanților de restituire în natură a aceluiași imobil, dispunându-se însă de către comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001despăgubiri prin echivalent.

În aceste condiții s-a apreciat că acțiunea este lipsită de interes, de finalitate practică. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 242 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, pentru aceleași considerente. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recursul de față, susținând că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca lipsită de interes, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, că și aceea de necompetență materială a judecătoriei de a se pronunța în cauză. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul celor ce urmează: Prin hotărârea recurată, a fost menținută soluția instanței de fond, prin care a fost respinsă acțiunea cu obiectul menționat mai sus ca lipsită de interes.

Această excepție a fost invocată de pârât prin întâmpinare la instanța de fond, iar în apel, astfel cum se consemnează în practicaua deciziei, apelanții nu au avut cereri de formulat. De altfel și motivele de apel sunt structurate în principal pe admiterea eronată a excepției privind lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii. În aceste condiții, văzând că excepția a fost invocată inițial în scris, prin întâmpinare și apoi că aceasta a format obiectul principal al apelului, nu se poate admite că recurenții nu și-au putut formula apărări și susțineri în sensul lipsei de interes, temei în baza căruia a fost respinsă acțiunea. Tot astfel, urmează a se reține că instanța a fost preocupată și de stabilirea competenței materiale în judecarea cererii, ce nu și-a găsit temei în prevederile Legii nr. 10/2001 la care se face trimitere prin motivele de recurs.

Astfel sunt invocate prevederile art. 24 pct. 8 din lege dar, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât au în vedere competența tribunalului de a soluționa într-un anumit termen numai contestațiile celor interesați împotriva deciziei dată de deținătorul imobilului în condițiile art. 24 alin. (1) din lege, fiind deci o cale de atac împotriva măsurii luate în cadrul procedurii administrative prealabile, strict reglementată de aceeași lege. Ori, în speță s-a formulat numai o acțiune în constatare, întemeiată pe dreptul comun, pentru că în mod separat cei în cauză au uzat de prevederile legii speciale, fiind dată dispoziție în acest sens, ce eventual ar putea face obiectul unei contestații, în condițiile legii.

Dar, în legătură cu stabilirea competenței materiale de a judeca pricina este de observat că în cauză s-a pronunțat o soluție în acest sens, prin sentința civilă nr. 436 din 23 mai 2003 a Tribunalului Mureș, instanță ce a fost inițial investită și care și-a declinat competența în favoarea judecătoriei, având în vedere tocmai neincidența în speță a prevederilor legii speciale, precum și faptul că un alt demers juridic pe acest temei al Legii nr. 10/2001 inițiat de aceleași părți, se află în curs de judecată. În plus, această hotărâre de declinare a competenței, a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că în mod firesc și în condițiile legii, instanța investită a procedat la judecarea cauzei pe fond.

Față de cele arătate, recursul de față urmează a fi respins, fiind legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.M. și G.L. împotriva deciziei nr. 242/A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevoabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.