ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 620/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1512 din 11 noiembrie 2003 a
Judecătoriei Reghin a fost respinsă acțiunea formulată de M.M. și G.L. împotriva
Primăriei Reghin prin care s-a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F.
situat în Reghin a fost trecut abuziv și fără titlu în proprietatea statului,
de la tatăl reclamanților G.A. și apoi să se dispună cuvenitele rectificări în
cartea funciară, ca lipsită de interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că
în cadrul altui proces, finalizat prin sentința civilă nr. 130 din 11 martie
2002 a Tribunalului Mureș, a fost respinsă acțiunea reclamanților de restituire
în natură a aceluiași imobil, dispunându-se însă de către comisia de aplicare a
Legii nr. 10/2001despăgubiri prin echivalent.
În aceste condiții s-a apreciat că acțiunea este lipsită de
interes, de finalitate practică.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a
fost respins prin decizia nr. 242 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția civilă, pentru aceleași considerente.
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recursul
de față, susținând că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca lipsită de
interes, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, că și aceea de
necompetență materială a judecătoriei de a se pronunța în cauză.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul
celor ce urmează:
Prin hotărârea recurată, a fost menținută soluția instanței
de fond, prin care a fost respinsă acțiunea cu obiectul menționat mai sus ca
lipsită de interes.
Această excepție a fost invocată de pârât prin întâmpinare
la instanța de fond, iar în apel, astfel cum se consemnează în practicaua
deciziei, apelanții nu au avut cereri de formulat. De altfel și motivele de
apel sunt structurate în principal pe admiterea eronată a excepției privind
lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.
În aceste condiții, văzând că excepția a fost invocată
inițial în scris, prin întâmpinare și apoi că aceasta a format obiectul
principal al apelului, nu se poate admite că recurenții nu și-au putut formula
apărări și susțineri în sensul lipsei de interes, temei în baza căruia a fost
respinsă acțiunea.
Tot astfel, urmează a se reține că instanța a fost
preocupată și de stabilirea competenței materiale în judecarea cererii, ce nu
și-a găsit temei în prevederile Legii nr. 10/2001 la care se face trimitere
prin motivele de recurs. Astfel sunt invocate prevederile art. 24 pct. 8 din
lege dar, aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât au în vedere
competența tribunalului de a soluționa într-un anumit termen numai
contestațiile celor interesați împotriva deciziei dată de deținătorul
imobilului în condițiile art. 24 alin. (1) din lege, fiind deci o cale de atac
împotriva măsurii luate în cadrul procedurii administrative prealabile, strict
reglementată de aceeași lege. Ori, în speță s-a formulat numai o acțiune în
constatare, întemeiată pe dreptul comun, pentru că în mod separat cei în cauză
au uzat de prevederile legii speciale, fiind dată dispoziție în acest sens, ce
eventual ar putea face obiectul unei contestații, în condițiile legii.
Dar, în legătură cu stabilirea competenței materiale de a
judeca pricina este de observat că în cauză s-a pronunțat o soluție în acest
sens, prin sentința civilă nr. 436 din 23 mai 2003 a Tribunalului Mureș,
instanță ce a fost inițial investită și care și-a declinat competența în
favoarea judecătoriei, având în vedere tocmai neincidența în speță a prevederilor
legii speciale, precum și faptul că un alt demers juridic pe acest temei al
Legii nr. 10/2001 inițiat de aceleași părți, se află în curs de judecată.
În plus, această hotărâre de declinare a competenței, a
rămas definitivă prin nerecurare, astfel că în mod firesc și în condițiile
legii, instanța investită a procedat la judecarea cauzei pe fond.
Față de cele arătate, recursul de față urmează a fi respins,
fiind legală și temeinică decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.M. și
G.L. împotriva deciziei nr. 242/A din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția civilă.
Irevoabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.