ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6545/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 918 din 24 noiembrie 2004 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții S.M. și S.Ș. în contradictoriu cu pârâții M.D. și M.V. și introdușii în cauză H.M.G. și H.P. Pârâții M.D. și V. au fost obligați să plătească reclamanților suma de 25.775.000 lei, parte din cheltuielile de modificare a scării de acces și lipsirii de folosință a acesteia. S-a constatat calitatea de coindivizari a părților asupra terenului în suprafață de 284,62 mp aferent construcției C 1 din Sinaia. A fost sistată starea de indiviziune potrivit lotizării propuse prin expertiză, au fost atribuite loturile precum și sulta aferentă.

Au fost respinse celelalte capete de cerere. Pârâții M.D. și M.V. au atacat această hotărâre, intitulând calea de atac apel. Tribunalul Prahova, inițial investit, prin decizia civilă nr. 151 din 23 februarie 2005 a declinat competența de soluționare a căii de atac în favoarea Curții de Apel Ploiești. Se reține că, potrivit art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 tribunalele judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în cererile de divorț, de împărțeală judiciară, în materie de familie și minori și în alte cazuri expres prevăzute de lege. În consecință, soluționarea apelurilor în celelalte materii rămâne în competența curților de apel.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 563 din 26 aprilie 2005 admite excepția necompetenței materiale și declină competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Prahova. Se trimite dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru exercitarea regulatorului de competență. Instanța a reținut că obligația de a face are legătură directă cu ieșirea din indiviziune asupra terenului aferent construcției, iar potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, în cererile de împărțeală judiciară. Examinând conflictul de competență ivit conform art. 20 alin. (1) pct. 2 și art. 22 C. proc. civ. se constată că în cauza de față, competența în soluționare a căii de atac promovată de reclamanții S.M.

și Ș. precum și de pârâții M.D. și V. aparține Tribunalului Prahova. Prin acțiunea de chemare în judecată precizată au fost formulate mai multe capete de cerere, obligația de a face, despăgubiri și ieșire din indiviziune. Indiferent de ordinea în care au fost expuse capetele de cerere de către reclamanți prin acțiune, obligația de a face și despăgubirile depindeau de modul de soluționare a ieșirii din indiviziune. Astfel că, acest capăt de cerere este cel ce atrage competența de soluționare a căii de atac promovate de părți. În redactarea art. 2 lit. b) C. proc. civ. de la data ivirii conflictului de competență, tribunalele erau cele ce judecau calea de atac intitulată de părți apel. Prin Legea nr. 219/2005 art. 2 pct. 2 și 3 C. proc.

civ. au fost modificate în sensul că tribunalele judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță (pct. 2) și ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii nu sunt supuse apelului (pct. 3). Față de cele ce preced, se va stabili în favoarea Tribunalului Prahova judecarea căii de atac promovată de părți, urmând ca tribunalul, în raport de valoarea cererii de împărțeală, să stabilească dacă va soluționa cauza ca instanță de apel sau ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a căilor de atac promovate de reclamanții S.M. și S.Ș. și de pârâții M.D. și M.V. împotriva sentinței civile nr. 918 din 25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Sinaia, în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.