ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6545/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Sinaia, prin sentința

civilă nr. 918 din 24 noiembrie 2004 a admis în parte acțiunea precizată

formulată de reclamanții S.M. și S.Ș. în contradictoriu cu pârâții M.D. și M.V.

și introdușii în cauză H.M.G. și H.P. Pârâții M.D. și V. au fost obligați să

plătească reclamanților suma de 25.775.000 lei, parte din cheltuielile de

modificare a scării de acces și lipsirii de folosință a acesteia. S-a constatat

calitatea de coindivizari a părților asupra terenului în suprafață de 284,62 mp

aferent construcției C 1 din Sinaia. A fost sistată starea de indiviziune

potrivit lotizării propuse prin expertiză, au fost atribuite loturile precum și

sulta aferentă. Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pârâții M.D. și M.V. au atacat această

hotărâre, intitulând calea de atac apel.

Tribunalul Prahova, inițial

investit, prin decizia civilă nr. 151 din 23 februarie 2005 a declinat

competența de soluționare a căii de atac în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Se reține că, potrivit art. I pct. 2

din O.U.G. nr. 65/2004 tribunalele judecă ca instanțe de apel, apelurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în

cererile de divorț, de împărțeală judiciară, în materie de familie și minori și

în alte cazuri expres prevăzute de lege. În consecință, soluționarea apelurilor

în celelalte materii rămâne în competența curților de apel.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 563 din 26 aprilie 2005 admite excepția necompetenței materiale și

declină competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Prahova.

Se trimite dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru exercitarea

regulatorului de competență.

Instanța a reținut că obligația de a

face are legătură directă cu ieșirea din indiviziune asupra terenului aferent

construcției, iar potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă

apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, în

cererile de împărțeală judiciară.

Examinând conflictul de competență

ivit conform art. 20 alin. (1) pct. 2 și art. 22 C. proc. civ. se constată că în

cauza de față, competența în soluționare a căii de atac promovată de

reclamanții S.M. și Ș. precum și de pârâții M.D. și V. aparține Tribunalului

Prahova.

Prin acțiunea de chemare în judecată

precizată au fost formulate mai multe capete de cerere, obligația de a face,

despăgubiri și ieșire din indiviziune.

Indiferent de ordinea în care au

fost expuse capetele de cerere de către reclamanți prin acțiune, obligația de a

face și despăgubirile depindeau de modul de soluționare a ieșirii din

indiviziune.

Astfel că, acest capăt de cerere

este cel ce atrage competența de soluționare a căii de atac promovate de părți.

În redactarea art. 2 lit. b) C. proc.

civ. de la data ivirii conflictului de competență, tribunalele erau cele ce

judecau calea de atac intitulată de părți apel.

Prin Legea nr. 219/2005 art. 2 pct.

2 și 3 C. proc. civ. au fost modificate în sensul că tribunalele judecă ca

instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii în primă instanță (pct. 2) și ca instanțe de recurs, recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii

nu sunt supuse apelului (pct. 3).

Față de cele ce preced, se va

stabili în favoarea Tribunalului Prahova judecarea căii de atac promovată de

părți, urmând ca tribunalul, în raport de valoarea cererii de împărțeală, să

stabilească dacă va soluționa cauza ca instanță de apel sau ca instanță de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a căilor de atac promovate de reclamanții S.M. și S.Ș. și de pârâții M.D. și M.V.

împotriva sentinței civile nr. 918 din 25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Sinaia,

în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.