ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1365/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 1268 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia în Dosarul nr. 1845/3102006, în primul ciclu procesual, s-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu formulată de contestatorii M.D. și M.P. S-a reținut în motivarea hotărârii că toate aspectele pe care se întemeiază contestația au făcut obiectul examinării lor de către instanțele de control judiciar cu ocazia analizării căilor de atac promovate de către debitor împotriva titlului executoriu, respectiv apelul, recursul și contestația în anulare, căi de atac respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat căi de atac contestatorii, iar prin Decizia nr. 96 din 03 februarie 2009 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul acestora, a casat atât Decizia civilă nr. 332 din 03 iunie 2008 cât și Sentința civilă nr. 1268 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Prin Sentința civilă nr. 193 din 18 februarie 2010, Judecătoria Sinaia a admis contestația la titlu formulată de contestatorii M.D. și M.P. și în temeiul art. 400 alin. (2), teza I C. proc. civ. raportat la art. 404 alin. (1) C. proc. civ. a dispus lămurirea titlului executoriu. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații M.I.

și M.M. Tribunalul Prahova, la termenul din 18 august 2010, având în vedere dispoz. art. 402 alin. (3) C. proc. civ. a calificat calea de atac ca apel, întrucât obiectul cauzei îl reprezenta o contestație la titlu, situație în care calea de atac, statuează tribunalul, este aceeași cu cea împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu. Prin Decizia civilă nr. 413 din 25 august 2010 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de intimații M.I. și M.M. și i-a obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli de judecată către contestatori. Împotriva acestei decizii intimații M.I. și M.M. au declarat recurs. Prin Decizia civilă nr. 8911 din 08 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis recursul formulat de intimați, a modificat în tot ambele hotărâri și pe fond a respins contestația ca neîntemeiată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei ultime decizii au formulat cerere de revizuire contestatorii M.D. și M.P. Prin Decizia civilă nr. 221 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca neîntemeiată cererea, a obligat revizuenții să plătească intimaților suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins ca neîntemeiată cererea intimaților de aplicare a unei amenzi judiciare revizuenților. Deciziile civile nr. 891 din 08 noiembrie 2010 și nr. 221 din 21 martie 2011 astfel pronunțate de Curtea de Apel Ploiești sunt irevocabile. La data de 02 mai 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 3670/1/2011, recursul declarat de recurenți M.D.

și M.P. împotriva Deciziei civile nr. 891 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, precum și împotriva Deciziei civile nr. 221 din 21 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care le-au criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în drept vreunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cu privire la Decizia civilă nr. nr. 891 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, au menționat că în mod greșit instanța de recurs a respins excepția inadmisibilității primului motiv de recurs, întrucât acesta nu a fost invocat în apel și nu a fost examinat de Tribunalul Prahova; în mod greșit s-a apreciat că dispozitivul Sentinței civile nr. 800 din 25 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Sinaia este susceptibil de a fi adus la îndeplinire, în lipsa menționării lucrărilor de construcții care erau necesare pentru consolidarea locuinței intimaților M.I. și M.M., precizate însă în raportul de expertiza tehnică de specialitate care a stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 193 din 18 februarie 2010 a Judecătoriei Sinaia și în mod nejustificat instanța de recurs nu a ținut seama de dispozitivul Deciziei civile nr. 96 din 03 februarie 2009 pronunțată în primul ciclu procesual de Curtea de Apel Ploiești.

Referitor la Decizia civilă nr. 221 din 21 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost formulate urătoarele critici: Curtea de Apel a încălcat dreptul la apărare al revizuenților și i-a favorizat pe intimați, întrucât la termenul din 21 martie 2011 nu a acordat un nou termen de judecată apărătorului revizuenților pentru a studia întâmpinarea și actele depuse la dosar de intimați la acel termen, nu a acordat cuvântul în replică apărătorului după susținerea orală a considerentelor întâmpinării de către apărătorul intimaților; cererea de revizuire a fost soluționată de același complet de judecată care a pronunțat Decizia civilă nr. 891 din 08 noiembrie 2010, iar motivarea deciziei s-a făcut de către același magistrat.

În fine, a examinat cererea de revizuire cu superficialitate, dovada fiind și numeroasele greșeli materiale strecurate în cuprinsul deciziei criticate. La termenul de judecată din data de 28 februarie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recursului, având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel, recursul declarat de recurenții contestatari M.D. și M.P. împotriva Deciziilor civile nr. 891 din 08 noiembrie 2010 și nr. 221 din 21 martie 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, este inadmisibil. Art. 299 C. proc. civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate, neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile. În caz, deciziile pronunțate de Curtea de Apel în recurs, respectiv în cererea de revizuire sunt irevocabile, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât, calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva acestora, este inadmisibilă. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii M.D. și M.P. Dat fiind poziția de parte căzută în pretenții a recurenților contestatari, Înalta Curte îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată apreciate ca utile și necesare față de gradul redus de complexitate al problemei de drept supusă dezbaterii.

Drept urmare, în condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii M.D. și M.P. împotriva Deciziei nr. 891 din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1845/310/2006 și a Deciziei nr. 221 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 18457310/2006. Obligă pe recurenți la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații M.l. și M.M., în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012. Procesat de GGC - AS