ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1365/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 1268 din 13

noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia în Dosarul nr. 1845/3102006, în

primul ciclu procesual, s-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu

formulată de contestatorii M.D. și M.P. S-a reținut în motivarea hotărârii că

toate aspectele pe care se întemeiază contestația au făcut obiectul examinării

lor de către instanțele de control judiciar cu ocazia analizării căilor de atac

promovate de către debitor împotriva titlului executoriu, respectiv apelul,

recursul și contestația în anulare, căi de atac respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei

sentințe au formulat căi de atac contestatorii, iar prin Decizia nr. 96 din 03

februarie 2009 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul acestora, a casat atât

Decizia civilă nr. 332 din 03 iunie 2008 cât și Sentința civilă nr. 1268 din 13

noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, fiind trimisă cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin Sentința civilă

nr. 193 din 18 februarie 2010, Judecătoria Sinaia a admis contestația la titlu

formulată de contestatorii M.D. și M.P. și în temeiul art. 400 alin. (2), teza

I C. proc. civ. raportat la art. 404 alin. (1) C. proc. civ. a dispus lămurirea

titlului executoriu.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs intimații M.I. și M.M.

Tribunalul Prahova,

la termenul din 18 august 2010, având în vedere dispoz. art. 402 alin. (3) C.

proc. civ. a calificat calea de atac ca apel, întrucât obiectul cauzei îl

reprezenta o contestație la titlu, situație în care calea de atac, statuează

tribunalul, este aceeași cu cea împotriva hotărârii ce constituie titlu

executoriu.

Prin Decizia civilă

nr. 413 din 25 august 2010 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de

intimații M.I. și M.M. și i-a obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli de

judecată către contestatori. Împotriva acestei decizii intimații M.I. și M.M.

au declarat recurs.

Prin Decizia civilă

nr. 8911 din 08 noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a

admis recursul formulat de intimați, a modificat în tot ambele hotărâri și pe

fond a respins contestația ca neîntemeiată, a luat act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

ultime decizii au formulat cerere de revizuire contestatorii M.D. și M.P.

Prin Decizia civilă

nr. 221 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca neîntemeiată cererea, a obligat

revizuenții să plătească intimaților suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată și a respins ca neîntemeiată cererea intimaților de aplicare a unei

amenzi judiciare revizuenților.

Deciziile civile nr.

891 din 08 noiembrie 2010 și nr. 221 din 21 martie 2011 astfel pronunțate de

Curtea de Apel Ploiești sunt irevocabile.

La data de 02 mai

2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 3670/1/2011, recursul declarat

de recurenți M.D. și M.P. împotriva Deciziei civile nr. 891 din 08 noiembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, precum și împotriva

Deciziei civile nr. 221 din 21 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care le-au

criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în drept vreunul

dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cu privire la Decizia

civilă nr. nr. 891 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, au menționat că în mod greșit instanța de recurs a respins

excepția inadmisibilității primului motiv de recurs, întrucât acesta nu a fost

invocat în apel și nu a fost examinat de Tribunalul Prahova; în mod greșit s-a

apreciat că dispozitivul Sentinței civile nr. 800 din 25 septembrie 2005

pronunțată de Judecătoria Sinaia este susceptibil de a fi adus la îndeplinire,

în lipsa menționării lucrărilor de construcții care erau necesare pentru

consolidarea locuinței intimaților M.I. și M.M., precizate însă în raportul de

expertiza tehnică de specialitate care a stat la baza pronunțării Sentinței civile

nr. 193 din 18 februarie 2010 a Judecătoriei Sinaia și în mod nejustificat

instanța de recurs nu a ținut seama de dispozitivul Deciziei civile nr. 96 din

03 februarie 2009 pronunțată în primul ciclu procesual de Curtea de Apel

Ploiești.

Referitor la Decizia

civilă nr. 221 din 21 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost formulate

urătoarele critici: Curtea de Apel a încălcat dreptul la apărare al

revizuenților și i-a favorizat pe intimați, întrucât la termenul din 21 martie

2011 nu a acordat un nou termen de judecată apărătorului revizuenților pentru a

studia întâmpinarea și actele depuse la dosar de intimați la acel termen, nu a

acordat cuvântul în replică apărătorului după susținerea orală a

considerentelor întâmpinării de către apărătorul intimaților; cererea de

revizuire a fost soluționată de același complet de judecată care a pronunțat

Decizia civilă nr. 891 din 08 noiembrie 2010, iar motivarea deciziei s-a făcut

de către același magistrat. În fine, a examinat cererea de revizuire cu

superficialitate, dovada fiind și numeroasele greșeli materiale strecurate în

cuprinsul deciziei criticate.

La termenul de

judecată din data de 28 februarie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunțare

asupra recursului, având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepția

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, dat fiind faptul că a fost

declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Astfel, recursul

declarat de recurenții contestatari M.D. și M.P. împotriva Deciziilor civile

nr. 891 din 08 noiembrie 2010 și nr. 221 din 21 martie 2011, ambele pronunțate

de Curtea de Apel Ploiești, este inadmisibil.

Art. 299 C. proc.

civ. stabilește ce categorie de hotărâri judecătorești sunt susceptibile de a

fi atacate cu recurs și anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Prin urmare, dreptul

de recurs există numai în ceea ce privește hotărârile sus-menționate,

neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri

judecătorești irevocabile.

În caz, deciziile

pronunțate de Curtea de Apel în recurs, respectiv în cererea de revizuire sunt

irevocabile, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

astfel încât, calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva

acestora, este inadmisibilă.

În consecință, Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii M.D. și

M.P.

Dat fiind poziția de

parte căzută în pretenții a recurenților contestatari, Înalta Curte îi va

obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată apreciate ca utile și

necesare față de gradul redus de complexitate al problemei de drept supusă

dezbaterii.

Drept urmare, în

condițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la

plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorii M.D. și M.P. împotriva Deciziei

nr. 891 din 08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1845/310/2006

și a Deciziei nr. 221 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

18457310/2006.

Obligă pe recurenți

la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către

intimații M.l. și M.M., în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - AS