ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2822/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

SC C.A. SRL Caracal prin B.E. (fostă

C.E.) a chemat în judecată pe SC A.R. SRL Rusănești, pentru a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1308/1996

B.N.P. L.I. din Caracal.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin actul menționat, societatea reclamantă prin asociatul C.A. a vândut către

pârâtă, fără acordul asociatei B.E., suprafața de 1000 mp. teren intravilan și

o moară de grâu și porumb având parter și două etaje situate în comuna

Rusănești.

Reclamanta a precizat că în mod

eronat s-a consemnat în contract că vânzătoarea era o societate cu asociat

unic, deoarece la acea dată societatea avea doi asociați și anume C.A. și B.E.,

că vânzarea s-a făcut către o societate în care asociați era C.A. și C.R.

S-a menționat că actul a fost

întocmit cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 948 pct. 2 și 4 C.

civ., și anume consimțământul vânzătoarei nu este valabil exprimat, iar actul

s-a încheiat în scopul fraudării intereselor societății reclamante, având o

cauză ilicită.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității

procesuale active, motivat pe faptul că B.E. nu a avut niciodată calitatea de

asociat al reclamantei SC C.A. SRL Caracal, deoarece actele adiționale și

hotărârea judecătorească prin care s-a modificat contractul și statutul nu au

fost înregistrate la R.C., așa încât acestea nu au produs nici un fel de efecte

juridice față de terți.

Instanța a unit excepția cu fondul

și prin sentința nr. 52 din 4 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, în

dosarul nr. 26/2004, a respins excepția invocată de pârâtă și acțiunea

formulată de SC C.A. SRL Caracal, a obligat reclamanta la 6.000.000 lei cheltuieli

de judecată către pârâtă.

În ce privește soluția de respingere

a excepției lipsei calității procesuale active, s-a reținut că între B.E. și

fostul său soț s-a încheiat contract de societate și act adițional prin care

aceasta devenea asociat, iar pe baza acestor acte s-a pronunțat sentința civilă

nr. 98 din 2 martie 1994 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. 98/1994, în

sensul transformării societății din societate cu asociat unic în societate cu

doi asociați.

Aceste mențiuni privind modificarea

statutului societății nu au fost însă înregistrate la R.C., din certificatul

constatator rezultând că de la înființare până la radierea în baza Legii

314/2001, societatea a figurat ca fiind cu asociat unic.

În această situație, instanța a

apreciat că actele de transformare a societății, nu produc nici un efect

juridic față de terți, așa încât numita B.E. nu a avut, în raport cu pârâta,

niciodată calitatea de asociat și administrator al societății reclamante.

S-a considerat că excepția este

neîntemeiată întrucât, în calitate de persoană fizică, aceasta justifică

interes în a solicita constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că nu

există cauze de nulitate absolută, deoarece la încheierea actului,

administratorul unic al societății nu avea nevoie de consimțământul numitei B.E.,

care nu avea la acea dată calitate de asociat și administrator.

Cât privește cauza ilicită, instanța

a apreciat că în cauză nu s-a dovedit acest motiv de nulitate, dimpotrivă în

cuprinsul contractului s-a menționat că prețul a fost achitat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 214 din 10 mai

2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondate

apelurile declarate de SC A.R. SRL și SC C.A. SRL, împotriva sentinței 52/2004

a Tribunalului Olt.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Societatea vânzătoare, la momentul

încheierii contractului, a fost reprezentată de administratorul C.A., care avea

calitatea de asociat al societății, vânzarea de active fiind o posibilitate

pentru societățile comerciale, care poate să decidă, prin organele competente,

asupra înstrăinării.

Totodată, se mai reține că actele de

modificare ale actului constitutiv invocate de reclamantă nu au fost

înregistrate în R.C. și nu produc efecte față de terți.

Chiar în ipoteza în care s-ar fi

operat mențiunile, actul de înstrăinare este valabil, conform art. 192 alin. (3)

coroborate cu art. 75 din Legea 31/1990, dreptul de a reprezenta societatea

aparține fiecărui administrator, dacă prin actul constitutiv nu se prevede

altfel.

Prin urmare, s-a reținut că, în

speță, consimțământul societății vânzătoare a fost valabil exprimat,

neregăsindu-se cauza de nulitate prevăzută de art. 948 pct. 2 C. civ.

Apelul formulat de pârâtă a fost

respins motivat de faptul că aceasta nu a justificat un interes practic față de

faptul că acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs, timbrat, SC C.A. SRL, susținând că instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii 31/1990 și a art. 948 pct. 2 C.

civ.

Astfel, se susține că la încheierea

contractului de vânzare cumpărare în 2 iulie 1997 a lipsit consimțământul

asociatului C.E., asociatul C.A. înstrăinând bunul cel mai important din

patrimoniul societății.

Se mai susține, prin motivele de

recurs, că și în condițiile în care actul adițional, privind asocierea lui C.E.

în societate, nu a fost înregistrat la R.C., actul adițional este opozabil

părților acestuia din momentul semnării lui.

În drept, recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivele de fapt și de drept invocate, cât și de actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte urmează să constate că recursul a fost formulat de o

persoană fără calitate procesuală activă.

La termenul din 28 ianuarie 2005,

s-a pus în vedere recurentei, reprezentată de B.E. (conform susținerilor

acesteia) să facă dovada legitimității procesuale active în declararea recursului

în raport de relațiile R.C. din 6 ianuarie 2004, în care se atestă că

societatea a fost radiată la 20 decembrie 2001, în temeiul dispozițiilor Legii

314/2001.

Totodată, s-a pus în vedere

recurentei să aplice sigiliul societății pe cererea de recurs.

Recurenta nu s-a mai prezentat la

termenul de astăzi, când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei și nici nu

a dus la îndeplinire dispozițiile instanței.

Din certificatul constatator din 6

ianuarie 2004, eliberat de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Olt (depus atât la

instanța de fond, cât și în căile de atac) rezultă că SC C.A. SRL a fost

radiată conform mențiunii din 20 decembrie 2001, în baza art. 2 din Legea

314/2001.

Tot din același certificat rezultă

că numitul C.A. a fost unic asociat al societății de la data înmatriculării și

până la data dizolvării conform Legii 314/2001.

Potrivit art. 1 din Legea 314 din 18

iunie 2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale publicată

în M. Of. nr. 338 din 26 iunie 2001, societățile comerciale care în termen de

60 zile de la intrarea în vigoare a legii nu și-au majorat capitalul social la

nivelul minim stabilit de Legea 31/1990 sunt dizolvate de drept și intră în

lichidare pe această dată.

Art. 2 prevede că dizolvarea de

drept se constată prin încheiere a judecătorului delegat la registrul

comerțului, cu procedura necontencioasă.

Conform art. 5 din același act

normativ lichidarea societăților se face cel mai târziu în termen de 6 luni de

la data intrării în vigoare a legii, iar pe data lichidării societățile se

radiază, din oficiu, din registrul comerțului.

Legea 314/2001 prevede dizolvarea de

drept a societăților, dizolvare care reprezintă o etapă în procesul de încetare

a personalității juridice a acestora, urmată de operațiunile care vizează lichidarea

societăților în cauză.

În speță, ca urmare a neîndeplinirii

obligației de a majora capitalul social, prevăzută de art. 1 din Legea

314/2001, societatea SC C.A. SRL a fost dizolvată de drept și lichidată.

În temeiul art. 5 din Legea

314/2001, societatea a fost radiată din oficiu din R.C., conform mențiunii din

20 decembrie 2001.

Radierea din registrul comerțului

produce un efect simetric invers înmatriculării societății comerciale, iar de

la data îndeplinirii acestei formalități, personalitatea juridică a societății

încetează, atât în raporturile dintre asociați, cât și față de terțele

persoane, cu toate consecințele care decurg din acest fapt.

Cu alte cuvinte, radierea societății

din registrul echivalează cu încetarea existenței sale ca persoană juridică.

Revenind la speță, se constată că

din data de 20 decembrie 2001, societatea în numele căreia a fost formulat

recursul, și-a încetat existența ca persoană juridică, sens în care aceasta ne mai

fiind titular de drepturi și obligații, nu mai are calitate procesuală activă,

ne mai având posibilitatea de a lua parte la proces.

Constatând că recursul a fost

formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, Înalta Curte apreciază

că este inutilă analizarea motivelor de recurs invocate, iar pe cale de consecință

conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca atare recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.A. SRL, împotriva deciziei nr. 723 din 10 mai 2004 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, ca fiind formulat de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.