ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6057/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă din 1 august

2002 înregistrată la Judecătoria Petroșani, reclamanta C.N.H. SA Petroșani a

chemat în judecată pe pârâții E.M. Lupeni, I.C., S.T., S.A., F.A. și G.I.,

solicitând constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr. 4/fără

dată, completat cu procesul verbal de negociere nr. 281 din 8 mai 1997, prin

care pârâta E.M. Lupeni s-a obligat să aplice timp de un an realizarea tehnică

aparținând celorlalți pârâți, intitulată „Instalație de sortare tip ciur cu

bare rotative cu acționare preluată de la banda de clauboj” și să le plătească

procentul de 10% din valoarea economiei realizate prin aplicarea realizării

tehnice.

Motivând acțiunea, reclamanta

susține că E.M. Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, cauza contractului

este ilicită, iar obiectul contractului nu întrunește condiția imperativă

impusă de art. 67 din Legea nr. 64/1991, lipsindu-i caracterul de noutate cerut

de textul enunțat, fiecare susținere constituind caz de nulitate absolută a

contractului potrivit art. 948 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3687 din 6

septembrie 2002, Judecătoria Petroșani și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Hunedoara.

Prin sentința civilă nr. 176 din 10

martie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins acțiunea ca

nefondată.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 375/A din 27 iunie 2003, pronunțată

de Curtea de Apel Alba–Iulia, secția civilă.

În esență, asemenea primei instanțe,

Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că reclamanta a avut capacitatea de a

contracta, care i-a fost transmisă prin hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a

Consiliului de Administrație al RA H., că realizarea tehnică obiect al

contractului are caracter de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de

invenție, a fost utilă pârâtei E.M. Lupeni, neexistând astfel invocata cauză

ilicită, iar lipsa datei certe a contractului, a post-calculului economic și a

adeverinței care să ateste calitatea de autor, precum și neînregistrarea

contabilă a invenției ca activ necorporal, nu constituie motive de nulitate

absolută, ci doar, cel mult, cazuri de nulitate relativă prescriptibilă în

termen de 3 ani.

Reclamanta a declarat recurs în

termen împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia, modificarea

în tot a hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta arată că:

- interpretând eronat contractul de

cesiune, instanța ajunge la concluzia că acesta are cauza licită, bazându-se

doar pe simplul enunț că realizarea tehnică ar fi condus la eficientizarea

activității E.M. Lupeni;

- instanța a reținut în mod greșit că E.M. Lupeni a primit drepturi

depline în domeniul proprietății industriale, inclusiv capacitatea de a încheia

contracte de cesiune, neobservând că, prin hotărârea nr. 2/1996 a consiliului

de administrație, a fost doar aprobată nota Direcției Tehnice

Dezvoltare-Restructurare, nerezultând și delegarea de competență în negocierea

și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice;

- reținând că realizarea tehnică și-a dovedit utilitatea și eficiența,

instanța a dat o greșită interpretare deciziei nr. 229 din 6 octombrie 1997,

neobservând propunerea inserată în aceasta, anume că „recompensarea autorilor

să se facă prin negociere cu R.A.H. România”, deoarece o parte din autori fac

parte din conducerea E.M. Lupeni,;

- dispozițiile legale aplicabile în

materie au fost interpretate eronat și trunchiat, anume prevederea imperativă

din art. 67 al Legii nr. 64/1991, potrivit căreia drepturile bănești ale

autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract, dacă aceasta este

nouă la nivelul unei unități, utilă acesteia și dacă a fost atestată calitatea

de autor. În speță însă, caracterul de noutate și utilitate a fost stabilit

doar pe fundamentul calculului economic și procesului verbal de punere în

funcțiune întocmite în mod unilateral și subiectiv de către pârâta

E.M. Lupeni, neînsușite și

neavizate de

RA

H.

România

(actualmente reclamanta C.N.H. SA), contrazise prin expertizele din dosarul nr.

15/2000 al Curții de Conturi, care au stabilit doar caracterul de noutate și

numai la nivelul subunității E.M. Lupeni, nicidecum la nivelul

RA H.

România, iar calitatea de autori a

pârâților persoane fizice nu a fost atestată, instanța de apel nesocotind atât

dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, cât și adresa OSIM nr.

6520 din 26 iulie 1999 aflate în dosarul cauzei;

- greșit au fost calificate drept motive de nulitate relativă

susținerile referitoare la lipsa datei certe a contractului și la

neînregistrarea realizării tehnice ca activ necorporal.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 67 din forma inițială

a Legii nr. 64/1991, devenit art. 72 în urma republicării legii la data de 15

octombrie 2002, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care

este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract

încheiat între autor și unitate”.

Unitatea care aplică această realizare

tehnică are obligația să ateste calitatea de autor.

Încălcarea prevederilor alin. (1) și

(2) atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit

dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice

obținute de unitate”.

Textul citat este singurul din

legislația națională care reglementează regimul realizărilor tehnice cu

caracter de noutate relativă, denumită în legislația anterioară „inovații”,

cărora le acordă o protecție limitată și constituie sediul materiei pentru

soluționarea litigiului de față.

Prin unitate în sensul legii se

înțeleg persoanele juridice, în speță asemenea calitate având reclamanta C.N.H.

SA Petroșani.

Capacitatea de a-și asuma și

îndeplini obligații civile prin încheierea de acte juridice este o aptitudine a

persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică delegarea acestei competențe unor

subunități din structura organizatorică a persoanei juridice.

În concret, prin nota aflată la fila

17 în dosarul de primă instanță al tribunalului, compartimentul

„Tehnic–Dezvoltare” din cadrul RA H. din România, antecesoarea

reclamantei-recurente, a propus împuternicirea exploatărilor miniere de a

rezolva problemele apărute în aplicarea Legii nr. 64/1991 prin delegarea de

competență juridică în domeniul proprietății intelectuale.

Nota de mai sus a fost aprobată prin

Hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al RA H.

din România, hotărâre care a fost transmisă tuturor exploatărilor miniere din

subordine prin adresa nr. 1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat că

delegarea competenței juridice în domeniul proprietății industriale conferă

atribuții privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr. 64/1991.

În consecință,

E.M. Lupeni a avut capacitatea de a

contracta, conferită de însăși reclamanta recurentă prin delegare expresă de

competență. De aceea, critica privind lipsa acestei capacități fiind evident

nefondată, fiind îndeplinită condiția esențială cerută prin art. 948 pct. 1 C.

civ. pentru validitatea contractului.

Nici lipsa datei certe a

contractului în litigiu nu constituie motiv de nulitate absolută a acestuia,

întrucât deși aceasta nu este înscrisă în însuși contractul în cauză, ea

rezultă din procesul verbal de negociere nr. 281 din 8 mai 1997, anexă la contract

și parte integrantă a acestuia, ceea ce constituie probă pertinentă și

suficientă potrivit art. 1191 C. civ.

Neîntemeiate sunt și criticile

privind cauza contractului.

Potrivit art. 968 C. civ., cauza

este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri

și ordinii publice.

În speță, contractul nu numai că nu

este interzis de lege, ci dimpotrivă este expres prevăzut prin alin. (1) al

art. 67 din Legea nr. 64/1991.

De asemenea, nu există pretinsa

încălcare a unor dispoziții imperative ale aceluiași text de lege în sensul

invocat de reclamantă.

Este adevărat că noutatea și

utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca realizarea tehnică să fie

protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor al

inovației, constituie atributul exclusiv al unității care aplică inovația. În

tăcerea legii, trebuie apreciat că atestarea calității de autor, a noutății și

utilității realizării tehnice poate fi făcută de unitatea care aplică inovația

prin orice mijloc, cum ar fi adeverință sau certificat, ori chiar, cum este

cazul de față, prin procesul verbal de negociere dintre părți sau prin însuși

contractul de cesiune intervenit între autorii inovației și unitatea care a

aplicat-o.

În fine, celelalte critici nu se

circumscriu nici unui caz de nulitate a contractului, eventuala ușurință cu

care E.M. Lupeni

a încheiat contractul, pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienței

economice a aplicării acestuia, nefiind caz de nulitate absolută.

Răspunzând astfel motivelor de recurs

dezvoltate de reclamantă, instanța de recurs constată că instanța de apel a

aplicat corect legea situației de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este

nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H.

Petroșani împotriva deciziei civile nr. 375/A din 27 iunie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 iulie

2005.