ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5121/2005

HOTĂRÂRE
13.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5121/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 126 din 20

ianuarie 2004, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta

C.N.H. SA Petroșani în contradictoriu cu pârâții E.M. Lupeni, T.V., A.R., M.M.,

D.O., D.R. și D.D., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că E.M. Lupeni a avut delegare de competență în domeniul

proprietății industriale și în același timp a avut capacitate de a încheia

contractul de concesiune nr. 798 din 30 ianuarie 1998.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin

decizia civilă nr. 1037 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanta C.N.H. Petroșani, împotriva sentinței civile nr. 126 din 28

ianuarie 2004 a Tribunalului Hunedoara.

În esență, instanța de apel a

reținut că reclamanta a avut capacitate de a contracta ce i-a fost transmis

prin Circulara RAH ROMÂNIA Petroșani, în prezent C.N.H. SA Petroșani, nr. 1096

din 12 martie 1996; că realizarea tehnică, obiect al contractului, are caracter

de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de invenție, a fost utilă pârâtei

E.M. Lupeni, neexistând astfel invocată cauza ilicită, iar lipsa datei certe a

contractului, a post-calculului economic și a adeverinței care să ateste

calitatea de autor, precum și neînregistrarea contabilă a invenției, ca activ

necorporal, nu constituie motive de nulitate absolută, ci doar cel mult, cazuri

de nulitate relativă prescriptibilă în 3 ani.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta C.N.H. SA Petroșani, criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.,

pentru următoarele considerente:

- interpretând eronat contractul de

cesiune, instanța a ajuns la concluzia că acesta nu are cauză licită,

bazându-se doar pe simplul enunț că realizarea tehnică ar fi condus la

eficientizarea activității E.M. Lupeni ;

- instanța a reținut în mod greșit

că E.M. Lupeni a primit drepturi depline în domeniul proprietății industriale,

inclusiv capacitatea de a încheia contracte de cesiune, neobservând că, prin

Circulara nr. 1096 din 12 martie 1996 a fost aprobată nota Direcției Tehnice

Dezvoltare–Restructurare, nerezultând și delegarea de competență în negocierea

și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice;

- reținând că realizarea tehnică

și-a dovedit utilitatea și eficiența, instanța a dat o interpretare greșită a

deciziei nr. 229 din 6 octombrie 1997, neobservând propunerea inserată în

aceasta, anume că „recompensarea autorilor să se facă prin negociere cu RA H.

România, deoarece o parte din autori fac parte din conducerea E.M. Lupeni;

- dispozițiile legale aplicabile în

materie au fost interpretate eronat și trunchiat, anume prevederea imperativă

din art. 67 al Legii nr. 64/1991, potrivit căreia drepturile bănești ale

autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract, dacă aceasta este

nouă la nivelul unei unități, utilă acesteia și dacă a fost atestată calitatea

de autor; în speță, însă, caracterul de noutate și utilitate a fost stabilit

doar pe fundamentul calculului economic și procesului verbal de punere în

funcțiune, întocmite, în mod unilateral și subiectiv, de către E.M. Lupeni,

neînsușite și neavizate de RA H. România (actualmente reclamanta C.N.H. SA),

contrazise prin expertizele din dosarul nr.15/2000 al Curții de Conturi, care

au stabilit doar caracterul de noutate și numai la nivelul subunității E.M.

Lupeni, nicidecum la nivelul RA H. România; calitatea de autori a pârâților

persoane fizice nu a fost atestată, instanța de apel nesocotind atât

dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, cât și adresa O.S.I.M.

nr. 6520 din 26 iulie 1999;

- greșit au fost calificate drept

motive de nulitate relativă susținerile referitoare la lipsa datei certe a

contractului și la neînregistrarea realizării tehnice ca activ necorporal.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 67 din forma inițială

a Legii nr. 64/1991, devenit art. 72 în urma republicării legii la data de 15

octombrie 2002, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care

este nouă la nivelul unității și utilă acesteia, se stabilesc prin contract

încheiat între autor și unitate.

Unitatea care aplică această

realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor.

Încălcarea prevederilor alin. (1) și

alin. (2) atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit

dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice

obținute de unitate”.

Textul citat este singurul din

legislația națională care reglementează regimul realizărilor tehnice cu

caracter de noutate relativă, denumită în legislația anterioară „inovații”,

cărora le acordă o protecție limitată și constituie sediul materiei pentru

soluționarea litigiului de față.

Prin unitate în sensul legii se

înțeleg persoanele juridice, în speță asemenea calitate având reclamanta C.N.H.

SA Petroșani.

Capacitatea de a-și asuma și

îndeplini obligații civile prin încheierea de acte juridice este o aptitudine a

persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică delegarea acestei competențe unor

subunități din structura organizatorică a persoanei juridice.

În concret, printr-o notă a

compartimentului „Tehnic-Dezvoltare” din cadrul RA H. din România, antecesoarea

reclamantei-recurente, a propus împuternicirea exploatărilor miniere de a

rezolva problemele apărute în aplicarea Legii nr. 64/1991 prin delegarea de

competență juridică în domeniul proprietății intelectuale. Nota a fost aprobată

prin Hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al RA

din subordine, prin adresa nr. 1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat

că delegarea competenței juridice în domeniul proprietății industriale conferă

atribuții privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr. 64/1991.

În consecință, E.M. Lupeni a avut

capacitatea de a contracta conferită de însăși reclamanta recurentă prin

delegare expresă de competență, încât critica privind lipsa acestei capacități

este nefondată, fiind îndeplinită condiția esențială cerută prin art. 948 pct.

1 C. civ. pentru validitatea contractului.

Nici lipsa datei certe a

contractului nu constituie motiv de nulitate absolută a acestuia, întrucât,

deși nu este înscrisă în însuși contractul în cauză, ea rezultă din procesul

verbal de negociere nr. 282 din 8 mai 1997, anexă la contract și parte integrantă

a acestuia, ceea ce constituie probă pertinentă și suficientă potrivit art.

1191 C. civ.

Neîntemeiate sunt și criticile

privind cauza contractului.

Potrivit art. 968 C. civ., cauza

este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri

și ordinii publice.

În speță, contractul nu numai că nu

este interzis de lege, ci, dimpotrivă, este expres prevăzut prin alin. (1) al

art. 67 din Legea nr. 64/1991.

De asemenea, nu există pretinsa

încălcare a unor dispoziții imperative ale aceluiași text de lege în sensul

invocat de reclamantă.

Noutatea și utilitatea reprezintă

condiții de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă aprecierea

lor, precum și atestarea calității de autor al inovației, constituie atributul

exclusiv al unității care aplică inovația. În tăcerea legii, trebuie apreciat

că atestarea calității de autor, a noutății și utilității realizării tehnice

poate fi făcută de unitatea care aplică inovația prin orice mijloc, cum ar fi

adeverință sau certificat, ori chiar, cum este cazul de față, prin procesul

verbal de negociere dintre părți sau prin însuși contractul de cesiune

intervenit între autorii inovației și unitatea care a aplicat-o.

Celelalte critici nu se circumscriu

nici unui caz de nulitate a contractului eventuala ușurință cu care E.M. Lupeni

a încheiat contractul, pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienței

economice a aplicării acestuia, nefiind caz de nulitate absolută.

Răspunzând astfel motivelor de

recurs dezvoltate de reclamantă, instanța de recurs constată că instanța de

apel a aplicat corect legea la situația de fapt de drept, iar recursul este

nefondat, astfel că a fost respins.

ÎN

Respinge recursul declarat de C.N.H.

SA Petroșani, împotriva deciziei civile nr.1037/A din 23 iunie 2004 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-07-07
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6057/2005
fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 375/A din 27 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba–Iulia, secția civilă. În esență, asemenea primei instanțe, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că reclamanta a avut capacitatea de a
ÎCCJ 2004-12-14
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7090/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.N.H. SA a chemat în judecată E.M. Lupeni și pe S.N., S.T., S.A. și S.O., solicitând ca în contradictoriu cu pârâții să se constate nulitatea absolută a
ÎCCJ 2004-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7171/2004
de Apel Alba–Iulia, secția civilă. În esență, asemenea primei instanțe, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că reclamanta a avut capacitatea de a contracta, care i-a fost transmisă prin hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82583)
realizării tehnice. Motivând acțiunea, reclamanta susține că Exploatarea Minieră Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, cauza contractului este ilicită, iar obiectul contractului nu întrunește condiția imperativă impusă de art. 67 din
ÎCCJ 2004-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7170/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Petroșani la 1 august 2002, reclamanta C.N.H. SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâții E.M. Lupeni, S.T., I.
Sursă