ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5121/2005

Asupra recursului de față: Deliberând constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 126 din 20 ianuarie 2004, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N.H. SA Petroșani în contradictoriu cu pârâții E.M. Lupeni, T.V., A.R., M.M., D.O., D.R. și D.D., ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că E.M. Lupeni a avut delegare de competență în domeniul proprietății industriale și în același timp a avut capacitate de a încheia contractul de concesiune nr. 798 din 30 ianuarie 1998. Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia civilă nr. 1037 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.N.H. Petroșani, împotriva sentinței civile nr. 126 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Hunedoara.

În esență, instanța de apel a reținut că reclamanta a avut capacitate de a contracta ce i-a fost transmis prin Circulara RAH ROMÂNIA Petroșani, în prezent C.N.H. SA Petroșani, nr. 1096 din 12 martie 1996; că realizarea tehnică, obiect al contractului, are caracter de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de invenție, a fost utilă pârâtei E.M. Lupeni, neexistând astfel invocată cauza ilicită, iar lipsa datei certe a contractului, a post-calculului economic și a adeverinței care să ateste calitatea de autor, precum și neînregistrarea contabilă a invenției, ca activ necorporal, nu constituie motive de nulitate absolută, ci doar cel mult, cazuri de nulitate relativă prescriptibilă în 3 ani.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta C.N.H. SA Petroșani, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: - interpretând eronat contractul de cesiune, instanța a ajuns la concluzia că acesta nu are cauză licită, bazându-se doar pe simplul enunț că realizarea tehnică ar fi condus la eficientizarea activității E.M. Lupeni ; - instanța a reținut în mod greșit că E.M.

Lupeni a primit drepturi depline în domeniul proprietății industriale, inclusiv capacitatea de a încheia contracte de cesiune, neobservând că, prin Circulara nr. 1096 din 12 martie 1996 a fost aprobată nota Direcției Tehnice Dezvoltare–Restructurare, nerezultând și delegarea de competență în negocierea și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice; - reținând că realizarea tehnică și-a dovedit utilitatea și eficiența, instanța a dat o interpretare greșită a deciziei nr. 229 din 6 octombrie 1997, neobservând propunerea inserată în aceasta, anume că „recompensarea autorilor să se facă prin negociere cu RA H. România, deoarece o parte din autori fac parte din conducerea E.M.

Lupeni; - dispozițiile legale aplicabile în materie au fost interpretate eronat și trunchiat, anume prevederea imperativă din art. 67 al Legii nr. 64/1991, potrivit căreia drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract, dacă aceasta este nouă la nivelul unei unități, utilă acesteia și dacă a fost atestată calitatea de autor; în speță, însă, caracterul de noutate și utilitate a fost stabilit doar pe fundamentul calculului economic și procesului verbal de punere în funcțiune, întocmite, în mod unilateral și subiectiv, de către E.M. Lupeni, neînsușite și neavizate de RA H. România (actualmente reclamanta C.N.H. SA), contrazise prin expertizele din dosarul nr.15/2000 al Curții de Conturi, care au stabilit doar caracterul de noutate și numai la nivelul subunității E.M.

Lupeni, nicidecum la nivelul RA H. România; calitatea de autori a pârâților persoane fizice nu a fost atestată, instanța de apel nesocotind atât dispozițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, cât și adresa O.S.I.M. nr. 6520 din 26 iulie 1999; - greșit au fost calificate drept motive de nulitate relativă susținerile referitoare la lipsa datei certe a contractului și la neînregistrarea realizării tehnice ca activ necorporal. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 67 din forma inițială a Legii nr. 64/1991, devenit art. 72 în urma republicării legii la data de 15 octombrie 2002, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unității și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.

Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor. Încălcarea prevederilor alin. (1) și alin. (2) atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate”. Textul citat este singurul din legislația națională care reglementează regimul realizărilor tehnice cu caracter de noutate relativă, denumită în legislația anterioară „inovații”, cărora le acordă o protecție limitată și constituie sediul materiei pentru soluționarea litigiului de față. Prin unitate în sensul legii se înțeleg persoanele juridice, în speță asemenea calitate având reclamanta C.N.H.

SA Petroșani. Capacitatea de a-și asuma și îndeplini obligații civile prin încheierea de acte juridice este o aptitudine a persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică delegarea acestei competențe unor subunități din structura organizatorică a persoanei juridice. În concret, printr-o notă a compartimentului „Tehnic-Dezvoltare” din cadrul RA H. din România, antecesoarea reclamantei-recurente, a propus împuternicirea exploatărilor miniere de a rezolva problemele apărute în aplicarea Legii nr. 64/1991 prin delegarea de competență juridică în domeniul proprietății intelectuale.

Nota a fost aprobată prin Hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al RA H. din România, hotărâre care a fost transmisă tuturor exploatărilor miniere din subordine, prin adresa nr. 1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat că delegarea competenței juridice în domeniul proprietății industriale conferă atribuții privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr. 64/1991. În consecință, E.M. Lupeni a avut capacitatea de a contracta conferită de însăși reclamanta recurentă prin delegare expresă de competență, încât critica privind lipsa acestei capacități este nefondată, fiind îndeplinită condiția esențială cerută prin art. 948 pct. 1 C. civ. pentru validitatea contractului.

Nici lipsa datei certe a contractului nu constituie motiv de nulitate absolută a acestuia, întrucât, deși nu este înscrisă în însuși contractul în cauză, ea rezultă din procesul verbal de negociere nr. 282 din 8 mai 1997, anexă la contract și parte integrantă a acestuia, ceea ce constituie probă pertinentă și suficientă potrivit art. 1191 C. civ. Neîntemeiate sunt și criticile privind cauza contractului. Potrivit art. 968 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. În speță, contractul nu numai că nu este interzis de lege, ci, dimpotrivă, este expres prevăzut prin alin. (1) al art. 67 din Legea nr. 64/1991. De asemenea, nu există pretinsa încălcare a unor dispoziții imperative ale aceluiași text de lege în sensul invocat de reclamantă.

Noutatea și utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor al inovației, constituie atributul exclusiv al unității care aplică inovația. În tăcerea legii, trebuie apreciat că atestarea calității de autor, a noutății și utilității realizării tehnice poate fi făcută de unitatea care aplică inovația prin orice mijloc, cum ar fi adeverință sau certificat, ori chiar, cum este cazul de față, prin procesul verbal de negociere dintre părți sau prin însuși contractul de cesiune intervenit între autorii inovației și unitatea care a aplicat-o. Celelalte critici nu se circumscriu nici unui caz de nulitate a contractului eventuala ușurință cu care E.M.

Lupeni a încheiat contractul, pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienței economice a aplicării acestuia, nefiind caz de nulitate absolută. Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de reclamantă, instanța de recurs constată că instanța de apel a aplicat corect legea la situația de fapt de drept, iar recursul este nefondat, astfel că a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de C.N.H. SA Petroșani, împotriva deciziei civile nr.1037/A din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă, ca nefondat. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 iunie 2005.