ÎCCJ, decizie (scj.ro #82583)

Proprietate

intelectuală. Noutate tehnică. Atestarea calității de autor.

Cuprins pe materii

. Dreptul proprietății intelectuale. Noutate tehnică

(inovație). Atestarea calității de autor.

Index alfabetic :

Dreptul proprietății intelectuale.

-

Inovație tehnică

-

Autor. Atestarea calității.

Legea nr. 64/1991

Noutatea și utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca „realizarea

tehnică” (inovație) să fie protejată , în sensul reglementat prin Legea nr.

64/1991; aprecierea acestor condiții precum și atestarea calității de autor

constituie atributul exclusiv al unuității care aplică inovația, proba putând

fi facută, în temeiul legii, în caz de litigiu, prin orice mijloc cum ar fi

„adeverință”, „certificat”, „proces verbal de negociere”,  „ contract de

cesiune” intervenit între autori și unitatea care a aplicat inovația.

Î.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7171 din 16 decembrie

2004.

La 1 august 2002, Compania Națională a Huilei SA Petroșani a chemat în judecată

pe Exploatarea Minieră Lupeni precum și pe S.N., S.T. și S.A. - ca autori ai

unor realizări tehnice - solicitând constatarea nulității absolute a

contractului de cesiune nr. 3/fără dată, completat cu procesul verbal de

negociere nr. 282 din 8 mai 1997, prin care  prima pârâtă s-a obligat să

aplice timp de un an realizarea tehnică, aparținând celorlalți pârâți,

intitulată „Dispozitiv vertical pentru sertizat furtune de înaltă presiune” și

să le plătească procentul de 10% din valoarea economiei realizate prin

aplicarea realizării tehnice.

Motivând acțiunea, reclamanta susține că Exploatarea Minieră Lupeni nu a avut

capacitatea de a contracta, cauza contractului este ilicită, iar obiectul

contractului nu întrunește condiția imperativă impusă de art. 67 din Legea nr.

64/1991, lipsindu-i caracterul de noutate cerut de textul enunțat, fiecare

susținere constituind caz de nulitate absolută a contractului potrivit art. 948

și următoarele din Codul civil.

Prin sentința civilă nr. 198 din 20 martie 2003, Tribunalul Hunedoara, secția

civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă

nr. 368/A din 13 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția

civilă.

In esență, asemenea primei instanțe, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că

reclamanta a avut capacitatea de a contracta, care i-a fost transmisă prin

hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al Regiei

Autonome a Huilei, că realizarea tehnică, obiect al contractului, are caracter

de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de invenție, a fost utilă pârâtei

Exploatarea Minieră Lupeni, neexistând astfel invocata cauză ilicită, iar lipsa

datei certe a contractului, a post-calcului economic și a adeverinței care să

ateste calitatea de autor, precum și neînregistrarea contabilă a invenției, ca

activ necorporal, nu constituie motive de nulitate absolută, ci doar, cel mult,

cazuri de nulitate relativă prescriptibilă în termen de 3 ani.

Reclamanta a declarat recurs, susținân că:

- interpretând eronat contractul de cesiune, instanța ajunge la concluzia că

acesta nu are cauza licită, bazându-se doar pe simplul enunț că realizarea

tehnică ar fi condus la eficientizarea activității Exploatării Miniere Lupeni;

- instanța a reținut în mod greșit că Exploatarea Minieră Lupeni a primit

drepturi depline în domeniul proprietății industriale, inclusiv capacitatea de

a încheia contracte de cesiune, neobservând că, prin hotărârea nr. 2/1996 a

consiliului de administrație, a fost doar aprobată nota Direcției Tehnice

Dezvoltare-Restructurare, nerezultând și delegarea de competență în negocierea

și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice;

- reținând că realizarea tehnică și-a dovedit utilitatea și eficiența, instanța

a dat o greșită interpretare Deciziei nr.229 din 6 octombrie 1997, neobservând

propunerea inserată în aceasta, anume că „recompensarea autorilor să se facă

prin negociere cu Regia Autonomă a Huilei România”, deoarece o parte din autori

fac parte din conducerea Exploatării Miniere Lupeni;

- dispozițiile legale aplicabile în materie au fost interpretate eronat și

trunchiat, anume prevederea imperativă din art. 67 al Legii nr. 64/1991,

potrivit căreia drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se

stabilesc prin contract, dacă aceasta este nouă la nivelul unei unități, utilă

acesteia și dacă a fost atestată calitatea de autor; în speță, însă, caracterul

de noutate și utilitate a fost stabilit doar pe fundamentul calculului

economic și procesului verbal de punere în funcțiune, întocmite, în mod

unilateral și subiectiv, de către pârâta Exploatarea Minieră Lupeni, neînsușite

și neavizate de Regia Autonomă a Huilei România (actualmente reclamanta C.N.H.-S.A.),

contrazise prin expertizele din dosarul nr. 15/2000 al Curții de Conturi, care

au stabilit doar caracterul de noutate și numai la nivelul subunității

Exploatarea Minieră Lupeni, nicidecum la nivelul Regiei Autonome a Huilei

România; calitatea de autori a pârâților persoane fizice nu a fost

atestată,  instanța de apel nesocotind atât dispozițiile art. 67 alin. 2

din Legea nr. 64/1991, cât și adresa OSIM nr. 6520 din 26 iulie 1999 ;

- greșit au fost calificate drept motive de nulitate relativă susținerile

referitoare la lipsa datei certe a contractului și la neînregistrarea

realizării tehnice ca activ necorporal.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 67 din forma inițială a Legii nr. 64/1991, devenit art. 72 în

urma republicării legii la data de 15 octombrie 2002, „Drepturile bănești ale

autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și

utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.

Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste

calitatea de autor.

Incălcarea prevederilor alin. 1 și alin. 2 atrage obligația unității de a plăti

despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în

funcție de rezultatele economice obținute de unitate”.

Textul citat este singurul din legislația națională care reglementează regimul

realizărilor tehnice cu caracter de noutate relativă, denumită în legislația

anterioară „inovații”, cărora le acordă o  protecție limitată și

constituie sediul materiei pentru soluționarea litigiului de față.

Prin unitate în sensul legii se înțeleg persoanele juridice, în speță asemenea

calitate având reclamanta Compania Națională a Huilei SA Petroșani.

Capacitatea de a-și asuma și îndeplini obligații civile prin încheierea de acte

juridice este o aptitudine a persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică

delegarea acestei competențe unor subunități din structura organizatorică a

persoanei juridice.

In concret, printr-o notă a compartimentului „Tehnic –Dezvoltare” din cadrul

Regiei Autonome a Huilei din România, antecesoarea reclamantei-recurente, a

propus împuternicirea exploatărilor miniere de a rezolva problemele apărute în

aplicarea Legii nr. 64/1991 prin delegarea de competență juridică în domeniul

proprietății intelectuale. Nota  a fost aprobată prin Hotărârea nr. 2 din

23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al Regiei Autonome a Huilei

din România, hotărâre care a fost transmisă tuturor exploatărilor miniere din

subordine, prin adresa nr. 1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat că

delegarea competenței juridice în domeniul proprietății industriale conferă

atribuții privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr.64/1991.

In consecință, Exploatarea Minieră Lupeni a avut capacitatea de a contracta,

conferită de însăși reclamanta recurentă prin delegare expresă de competență,

încât critica privind lipsa acestei capacități este nefondată, fiind

îndeplinită condiția esențială cerută prin art. 948 punctul 1 din Codul civil

pentru validitatea contractului.

Nici lipsa datei certe a contractului nu constituie motiv de nulitate absolută

a acestuia, întrucât, deși  nu este înscrisă în însuși contractul în cauză,

ea rezultă din procesul verbal de negociere nr. 282 din 8 mai 1997, anexă la

contract  și parte integrantă a acestuia, ceea ce constituie probă

pertinentă și suficientă potrivit art. 1191 din Codul civil.

Neîntemeiate sunt și criticile privind cauza contractului.

Potrivit art. 968 din Codul civil, cauza este nelicită când este prohibită de

legi, când este contrară bunurilor moravuri și ordinii publice.

In speță, contractul nu numai că nu este interzis de lege, ci, dimpotrivă, este

expres prevăzut prin alin. 1 al art. 67 din Legea nr. 64/1991.

De asemenea, nu există pretinsa încălcare a unor dispoziții imperative ale

aceluiași text de lege în sensul invocat de reclamantă.

Noutatea și utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca realizarea tehnică

să fie protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor

al inovației, constituie atributul exclusiv al unității care aplică inovația.

In tăcerea legii, trebuie apreciat că atestarea calității de autor, a noutății

și utilității realizării tehnice poate fi făcută de unitatea care aplică

inovația prin orice mijloc, cum ar fi adeverință sau certificat, ori chiar, cum

este cazul de față, prin procesul verbal de negociere dintre părți sau prin

însuși contractul de cesiune intervenit între autorii inovației și unitatea

care a aplicat-o.

Celelalte critici nu se circumscriu nici unui caz de nulitate a contractului,

eventuala ușurință cu care Exploatarea Minieră Lupeni a încheiat contractul,

pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienței economice a aplicării

acestuia, nefiind caz de nulitate absolută.

Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de reclamantă, instanța de

recurs constată că instanța de apel a aplicat corect legea situației de fapt pe

deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că a fost respins.