ÎCCJ, decizie (scj.ro #82353)

Proprietate intelectuală. Noutate tehnică. Cuprins pe materii . Proprietate intelectuală. Noutate tehnică. Condiții de fond și de formă. Index alfabetic. Proprietate intelectuală. - Noutate tehnică. - Condiții de fond și de formă Legea nr. 64/1991 Conform dispozițiilor Legii nr. 64/1991, noutatea și utilitatea unei realizări tehnice reprezintă condițiile de fond pentru a putea fi protejată. Aprecierea noutății și utilității realizării tehnice este un atribut al unității, cu personalitate juridică, care aplică inovația. În tăcerea legii, atestarea calității de autor, a noutății și utilității realizării tehnice poate fi fondată pe orice mijloc de probă. Capacitatea de a-si asuma îndeplinirea obligației civile, în legătură cu noutatea tehnică, poate fi delegată unei subunități din structura organizatorică a persoanei juridice.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6057 din 7 iulie 2005 Prin acțiunea civilă din 1 august 2002 înregistrată la Judecătoria Petroșani, reclamanta Compania Națională a Huilei SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâții Exploatarea Minieră Lupeni și persoanele fizice I.C., S:T., S.A., F.A. și G.I., solicitând constatarea nulității absolute a contractului de cesiune nr.4/fără dată, completat cu procesul verbal de negociere nr.281 din 8 mai 1997, prin care pârâta Exploatarea Minieră Lupeni s-a obligat să aplice timp de un an realizarea tehnică aparținând celorlalți pârâți, intitulată „Instalație de sortare tip ciur cu bare rotative cu acționare preluată de la banda de clauboj” și să le plătească procentul de 10% din valoarea economiei realizate prin aplicarea realizării tehnice.

Motivând acțiunea, reclamanta susține că Exploatarea Minieră Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, cauza contractului este ilicită, iar obiectul contractului nu întrunește condiția imperativă impusă de art.67 din Legea nr.64/1991, lipsindu-i caracterul de noutate cerut de textul enunțat, fiecare susținere constituind caz de nulitate absolută a contractului potrivit art.948 și următoarele din Codul civil. Prin sentința civilă nr.176 din 10 martie 2003, Tribunalul Hunedoara- Secția civilă a respins acțiunea ca nefondată. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.375/A din 27 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, Secția civilă.

In esență, instanțele au reținut că reclamanta a avut capacitatea de a contracta, care i-a fost transmisă prin hotărârea nr.2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al Regiei Autonome a Huilei, că realizarea tehnică obiect al contractului are caracter de noutate atestat prin eliberarea brevetelor de invenție, și a fost utilă pârâtei Exploatarea Minieră Lupeni, neexistând o cauză ilicită, iar lipsa datei certe a contractului, a post-calculului economic și a adeverinței care să ateste calitatea de autor, precum și neînregistrarea contabilă a invenției ca activ necorporal, nu constituie motive de nulitate absolută, ci doar, cel mult, cazuri de nulitate relativă prescriptibilă în termen de 3 ani.

Reclamanta a declarat recurs arătând că: - interpretând eronat contractul de cesiune, instanța ajunge la concluzia că acesta are cauza licită, bazându-se doar pe simplul enunț că realizarea tehnică ar fi condus la eficientizarea activității Exploatării Miniere Lupeni; - s-a reținut greșit că Exploatarea Minieră Lupeni a primit drepturi depline în domeniul proprietății industriale, inclusiv capacitatea de a încheia contracte de cesiune, neobservând că, prin hotărârea nr.2/1996 a consiliului de administrație, a fost doar aprobată nota Direcției Tehnice Dezvoltare-Restructurare, nerezultând și delegarea de competență în negocierea și aprobarea recompenselor autorilor propunerilor de realizări tehnice; - reținând că realizarea tehnică și-a dovedit utilitatea și eficiența, s-a dat o greșită interpretare Deciziei nr.229 din 6 octombrie 1997, neobservând propunerea inserată în aceasta, anume că „recompensarea autorilor să se facă prin negociere cu Regia Autonomă a Huilei România”, deoarece o parte din autori fac parte din conducerea Exploatării Miniere Lupeni,; - au fost interpretate eronat și trunchiat, anume prevederea imperativă din art.67 al Legii nr.64/1991, potrivit căreia drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract, dacă aceasta este nouă la nivelul unei unități, utilă acesteia și dacă a fost atestată calitatea de autor.

In speță, însă, caracterul de noutate și utilitate a fost stabilit doar pe fundamentul calculului economic și procesului verbal de punere în funcțiune, întocmite în mod unilateral și subiectiv de către pârâta Exploatarea Minieră Lupeni, neînsușite și neavizate de Regia Autonomă a Huilei România (actualmente reclamanta C.N.H.-S.A. - greșit au fost calificate drept motive de nulitate relativă susținerile referitoare la lipsa datei certe a contractului și la neînregistrarea realizării tehnice ca activ necorporal. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art.67 din forma inițială a Legii nr.64/1991, devenit art.72 în urma republicării legii la data de 15 octombrie 2002, „Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate”.

Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor. Incălcarea prevederilor alin.1 și 2 atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate”. Textul citat este singurul din legislația națională care reglementează regimul realizărilor tehnice cu caracter de noutate relativă, denumită în legislația anterioară „inovații”, cărora le acordă o protecție limitată și constituie sediul materiei pentru soluționarea litigiului de față. Prin unitate în sensul legii se înțeleg persoanele juridice, în speță asemenea calitate având reclamanta Compania Națională a Huilei SA Petroșani.

Capacitatea de a-și asuma și îndeplini obligații civile prin încheierea de acte juridice este o aptitudine a persoanei juridice, ceea ce însă nu împiedică delegarea acestei competențe unor subunități din structura organizatorică a persoanei juridice. Compartimentul „Tehnic –Dezvoltare” din cadrul Regiei Autonome a Huilei din România, antecesoarea reclamantei-recurente a propus printr-o notă împuternicirea exploatărilor miniere de a rezolva problemele apărute în aplicarea Legii nr.64/1991, prin delegarea de competență juridică în domeniul proprietății intelectuale.

Nota a fost aprobată prin Hotărârea nr.2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de Administrație al Regiei Autonome a Huilei din România, hotărâre care a fost transmisă tuturor exploatărilor miniere din subordine prin adresa nr.1096 din 12 martie 1996, cărora li s-a precizat că delegarea competenței juridice în domeniul proprietății industriale conferă atribuții privind întreaga problematică reglementată prin Legea nr.64/1991. In consecință, Exploatarea Minieră Lupeni a avut capacitatea de a contracta, conferită de însăși reclamanta recurentă prin delegare expresă de competență. De aceea, critica privind lipsa acestei capacități este nefondată, fiind îndeplinită condiția cerută prin art.948 punctul 1 din Codul civil pentru validitatea contractului.

Nici lipsa datei certe a contractului în litigiu nu constituie motiv de nulitate absolută a acestuia, întrucât deși aceasta nu este înscrisă în contractul în cauză, ea rezultă din procesul verbal de negociere nr.281 din 8 mai 1997, anexă la contract și parte integrantă a acestuia, ceea ce constituie probă pertinentă și suficientă potrivit art.1191 din Codul civil. Neîntemeiate sunt și criticile privind cauza contractului. Potrivit art.968 din Codul civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. In speță, contractul nu numai că nu este interzis de lege, ci, dimpotrivă, este expres prevăzut prin alin.1 al art.67 din Legea nr.64/1991.

De asemenea, nu există pretinsa încălcare a unor dispoziții imperative ale aceluiași text de lege, în sensul invocat de reclamantă. Este adevărat că noutatea și utilitatea reprezintă condiții de fond pentru ca realizarea tehnică să fie protejată, însă aprecierea lor, precum și atestarea calității de autor al inovației, constituie atributul exclusiv al unității care aplică inovația. In tăcerea legii, trebuie apreciat că atestarea calității de autor, a noutății și utilității realizării tehnice poate fi făcută de unitatea care aplică inovația prin orice mijloc, cum ar fi adeverință sau certificat, ori chiar, cum este cazul de față, prin procesul verbal de negociere dintre părți sau prin însuși contractul de cesiune intervenit între autorii inovației și unitatea care a aplicat-o.

In fine, celelalte critici nu se circumscriu nici unui caz de nulitate a contractului, eventuala ușurință cu care Exploatarea Minieră Lupeni a încheiat contractul, pretins a fi nejustificat sub aspectul eficienței economice a aplicării acestuia, nefiind caz de nulitate absolută. Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de reclamantă, instanța de recurs constată că instanța de apel a aplicat corect legea situației de fapt pe deplin stabilite, iar recursul fiind nefondat, a fost respins.