ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7090/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.N.H. SA a chemat în judecată E.M. Lupeni

și pe S.N., S.T., S.A. și S.O., solicitând ca în contradictoriu cu pârâții să

se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune nr. 2, fără dată,

completat cu procesul-verbal de negociere nr. 284 din 8 mai 1997 încheiat între

pârâți prin care E.M. Lupeni s-a obligat să achite pârâților persoane fizice

drepturi bănești în procent de 10% din valoarea economiei realizate pentru un

an de aplicare a realizării tehnice intitulate „Etanșare în varianta hidraulică

a gurilor de siloz la puțul cu schip”.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că E.M. Lupeni nu a avut capacitatea de a contracta, convenției îi

lipsea cauza licită și au fost nesocotite dispozițiile art. 67 din Legea nr.

64/1991 privind brevetele de invenție, întrucât realizarea tehnică nu era nouă

la nivelul unității și utilă acesteia, iar unitatea care a aplicat realizarea

tehnică nu a atestat calitatea de autor aspect confirmat și de adresa OSIM nr.

6520 din 26 iulie 1999.

Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

care a soluționat pricina urmare declinării competenței de către Judecătoria

Petroșani, sesizată inițial, prin sentința nr. 200 din 20 martie 2003 a respins

ca nefondată acțiunea.

În motivarea soluției instanța a

reținut că potrivit Hotărârii nr. 2 din 23 februarie 1996 emisă de RA H. din

România, antecesoarea reclamantei, a fost aprobată nota Direcției tehnice

dezvoltare-restructurare privind delegarea de competență juridică în domeniul

proprietății industriale pentru unitățile subordonate, notă care a completat

adresa nr. 4058 din 14 august 1991, și a împuternicit exploatările miniere

titulare de brevet între altele să aplice invenția brevetată și să acorde

recompensele.

Prin urmare, s-a dovedit că E.M. Lupeni

a avut capacitatea de a încheia contractul de cesiune în discuție, în timp ce

reclamanta nu a probat pretinsa cauză ilicită a contractului. Dimpotrivă, în

dosarul nr. 15/2000 al Curții de Conturi Deva, s-a consemnat că realizările

tehnice ce se aplicau la nivelul E.M. Lupeni îndeplineau condițiile prevăzute

de art. 67 din Legea nr. 64/1991 și eventuala scoatere din funcțiune a acestora

ar fi fost de natură să provoace pierderi considerabile la nivelul unității.

Pe de altă parte, deși E.M. Lupeni

nu a certificat calitatea de autor a pârâților persoane fizice, sancțiunea

nerespectării acestei prevederi din art. 67 al Legii nr. 64/1999 nu conducea la

nulitatea contractului de cesiune ci la plata de despăgubiri către autori.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 367 din 13 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul

reclamantei formulat împotriva sentinței nr. 200 din 20 martie 2003 a

Tribunalului Hunedoara, secția civilă.

Instanța de apel a reținut că E.M. Lupeni

a avut capacitatea de a contracta conform Hotărârii nr. 2 din 23 februarie 1996

a Consiliului de administrație al RA H.; că realizările tehnice ale pârâtei au

avut și au caracter de noutate la nivelul E.M. Lupeni, aspect atestat de

organul competent OSIM București, prin eliberarea brevetelor de invenție, și de

expertiza tehnică efectuată în cauză. De asemenea s-a învederat că celelalte

motive de apel privind lipsa de dată certă a contractului de cesiune, lipsa

unui post calcul economic, neînregistrarea contabilă ca activ necorporal a

invenției, neatestarea calității de autor printr-o adeverință nu constituiau

motive de nulitate absolută a convenției.

Împotriva menționatei decizii a

declarat recurs C.N.H. SA invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., reiterând aceleași critici formulate în apel și

care în esență vizau lipsa capacității E.M. Lupeni de a negocia și contracta

drepturile autorilor propunerii de realizare tehnică, încălcarea dispoziției

art. 67 din Legea nr. 64/1991 în sensul că nu au fost îndeplinite cumulativ de

către pârâtă cele trei condiții de noutate, utilitate și atestarea calității de

autor; lipsa cauzei licite a contractului; lipsa unui regulament propriu de

rezolvare a realizărilor tehnice; neînregistrarea propunerii de realizare

tehnică ca activ necorporal; neîndeplinirea condițiilor din adresa OSIM nr.

6520 din 26 iulie 1999.

Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin

Hotărârea nr. 2 din 23 februarie 1996 a Consiliului de administrație al RA H.

din România, antecesoarea reclamantei, în aplicarea Legii nr. 64/1991 privind

brevetele de invenții, s-a decis ca unitățile titulare de brevet, între care și

pârâta să exercite o serie de atribuții în materia proprietății industriale cum

ar fi depunerea la OSIM a tuturor documentelor în legătură cu invenția,

aplicarea invenției brevetate, acordarea recompenselor (f.14–17 dosar nr.

9765/2002).

În îndeplinirea acestor atribuții

delegate, pârâta, E.M. Lupeni a încheiat contractul de cesiune nr. 2/1997 și

actul adițional nr. 1/1997 privind realizarea tehnică intitulată „Etanșare în

varianta hidraulică a gurilor de siloz de la puțul cu schip”, cu autorii S.T., S.A.,

S.O. și S.N., pentru toată durata de funcționare a sistemului. Conform

procesului-verbal de negociere intervenit între părți s-a stabilit de comun

acord recompensarea autorilor din contractul de realizare tehnică nr. 4/1997 în

procent de 10% din valoarea economiei realizate pentru un an de aplicare (f.

23–27 dos nr. 4403/2002) estimată inițial la 120.017.655 lei.

Din cele expuse rezultă că E.M. Lupeni

avea capacitatea de a încheia contractul de cesiune nr. 2/1997 care deși

inițial nu a primit o dată certă, a fost confirmat prin actul adițional nr. 1

emis de E.M. Lupeni sub nr. 9767 din 4 noiembrie 1997.

Potrivit art. 67 din Legea nr.

64/1991 drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice care este nouă

la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat

între autor și unitate, care are obligația să ateste calitatea de autor.

Încălcarea acestor prevederi atrage obligația unității de a plăti despăgubiri

autorului potrivit dreptului comun.

Expertiza tehnică dispusă de Curtea

de Conturi a României, Colegiul jurisdicțional Hunedoara (f. 44–66 dos. nr.

9765/2002) a validat ca realizare tehnică în conformitate cu art. 67 din Legea

nr. 64/1991 creația tehnică „Etanșare în varianta hidraulică a gurilor de siloz

la puțul cu schip”, iar contraexpertiza tehnică solicitată de către același

organ a reconfirmat această caracteristică, fapt atestat și de OSIM prin

Hotărârea nr. 474 din 29 februarie 2000, ca și utilizarea la nivelul unității

și respectiv efectele economice favorabile prin folosirea ei în perioada

1997–2001 (f. 28–43 dos. nr. 9765/2002).

Prin urmare susținerile contrare ale

recursului nu au suport probator.

Este adevărat că pârâta nu făcuse

demersurile necesare care să ateste calitatea de autor a pârâților persoane

fizice. Această împrejurare, așa cum au stabilit și instanțele de fond și apel,

nu constituie însă un motiv de nulitate absolută a contractului de cesiune în

discuție cât timp însuși legiuitorul a statuat că sancțiunea pentru încălcarea

respectivei îndatoriri atrage obligația unității de a plăti despăgubiri

autorului.

Tot astfel, inexistența la data litigiului

a unui regulament propriu de rezolvare a realizărilor tehnice, ca și

neînregistrarea propunerii de realizare tehnică drept activ necorporal nu sunt

de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de cesiune ci dezvăluie

mai degrabă deficiențe în activitatea pârâtei în exercitarea atribuțiilor ce

i-au fost delegate prin Hotărârea nr. 2/1996.

Față de cele ce preced, recursul

reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.N.H. SA împotriva deciziei nr. 367/A din 13 iunie 2003 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.