ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1) Prima instanță

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul I.C.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, a

solicitat admiterea cererii, constatarea ca rămas fără efecte juridice

angajamentul încheiat între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei

Administrative la data de 21 septembrie 1998, să se dispună anularea

procesului-verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare nr.

724.555 din 16 iulie 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj pentru nelegalitate și

netemeinicie, să se dispună anularea Hotărârii nr. 731.414 din 03 septembrie 2008

a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J. Cluj ca fiind

netemeinică și nelegală cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de prezenta cerere de chemare în judecată.

î

n motivarea cererii s-a arătat că în

fapt, este absolvent al Academiei de Poliție, Facultatea de Drept, curs de zi,

specialitatea cercetări penale, promoția 2002. După ce a fost declarat admis în

cadrul Academiei de Poliție a semnat un angajament prin care, luând la

cunoștință de prevederile art. 9 din RG. nr. 137/ 1991 privind înființarea

Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, s-a obligat ca după absolvirea

academiei să îndeplinească serviciul militar activ timp de minimum 10 ani în

cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

După absolvirea academiei, în

perioada 26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008, a lucrat în cadrul LP.J. Cluj în

calitate de ofițer de cercetări penale.

La cererea sa, M.I.R.A. a dispus

prin Ordinul 8111/2743 încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de

30 aprilie 2008.

Considerând că reclamantul nu și-a

îndeplinit angajamentul, pârâtul I.P.J. Cluj a emis decizia de imputare nr.

724.555 din 16 iulie 2008 prin care i-a fost imputată suma de 11.079,75 RON,

reprezentând cheltuieli de școlarizare pentru timpul neservit în M.I.R.A.

î

n ce privește procedura cercetării

administrative, a înregistrării actului de cercetare și a emiterii deciziei de

imputare, a apreciat că acestea au avut loc cu nerespectarea dispozițiilor

legale, motiv pentru care a invocat : excepția de necompetentă materială a

pârâtului I.P.J. Cluj în emiterea deciziei de imputare nr. 724.555 din 16

august 2008 și, pe cale de consecință, anularea acestei decizii; excepția

tardivității cercetării administrative și a înregistrării actului de cercetare

de către pârâtul I.P.J. Cluj și anularea deciziei de imputare nr. 724.555 din

16 august 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj.

î

n ceea ce privește tardivitatea

cercetării administrative și a înregistrării actului de cercetare de către

pârâtul I.P.J. Cluj a arătat că termenul pentru efectuarea cercetării

administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de

zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat

cunoștință de producerea pagubei.

î

n data de 06 mai 2008 a fost

comunicat pârâtului I.P.J. Cluj Ordinul 8/11/2743 prin care ministrul de

interne a aprobat cererea reclamantului de încetare a raporturilor de serviciu

începând cu data de 30 aprilie 2008. Conducerea LP.J. Cluj a cunoscut însă

înainte de această dată că raporturile reclamantului de serviciu vor înceta

începând cu data de 30 aprilie 2008, deoarece începând cu data de 05 mai 2008

nu a mai desfășurat niciun act de cercetare penală.

A arătat că procesul-verbal de

cercetare administrativă și decizia de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 emise

de pârâtul LP.J. Cluj sunt nelegale pentru următoarele motive: în conformitate

cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 121/1998 răspunderea materială este angajată

în condițiile acestei ordonanțe numai pentru pagubele provocate de militari și

numai când aceștia fac parte din rândul anumitor instituții publice, printre

care și Ministerul de Interne. Art. 7 al aceluiași act normativ stabilește că

prin termenul de militar se înțelege militari în termen, militari cu termen redus,

rezerviști concentrați sau mobilizați, elevi și studenți ai instituțiilor militare

de învățământ, militari angajați pe bază de contract și cadre militare. La data

intrării în vigoare a O.G. nr. 121/1998 polițiștii aveau calitatea de cadre

militare, calitate pe care au pierdut-o odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 360/2002.

A precizat că prevederile art. 27

1

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1999 introduse prin Ordinul MI nr.

457 din 26 mai 2003 sunt nelegale pentru că ele, potrivit prevederilor art. 56,

alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nu pot

modifica un act normativ de nivel superior și pentru că sunt discriminatorii,

creând un tratament diferențiat al salariaților civili din cadrul instituțiilor

publice enumerate de art. 2 din O.G. nr. 121/1998 în raport cu ceilalți

salariați civili din sectorul public și privat.

î

n aceste condiții, având în vedere

că la data încetării raporturilor de serviciu avea calitatea de funcționar

public cu statut special, nu i se puteau aplica prevederile O.G. nr. 121/1998

și cele ale Instrucțiunilor nr. 830/1999 privind răspunderea materială a

militarilor, ci prevederile care stabilesc răspunderea civilă a funcționarilor

publici (art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată).

Pe fond a susținut că decizia de

imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 a fost emisă de pârâtul I.P.J. Cluj cu

nerespectarea prevederilor art. 25, alin. (5) din O.G. nr. 121/1998, nefiind

temeinic motivată.

Nu rezultă din decizia de imputare

care sunt criteriile care au stat la baza stabilirii sumei de 11.079,75 RON ca

prejudiciu cauzat.

De asemenea, reclamantul a invocat,

ca mijloc de apărare nelegalitatea prevederilor art. 5 din Ordinul Ministerului

de Interne nr. 1222 din 5 ianuarie 2006.

b). Întâmpinarea

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a fost

admis în anul 1998 în Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" pe

care a absolvit-o în anul 2002 și a încheiat o convenție (angajament) cu

instituția de învățământ, prin care se obliga ca, în situația în care nu își va

respecta obligația de a îndeplini serviciul minim, 10 ani în unitatea în care

va fi încadrat sau mutat ulterior, să restituie cheltuielile efectuate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu școlarizarea sa.

d

upă absolvirea Academiei de Poliție

"Alexandru Ioan Cuza" și până la data încetării raporturilor de

serviciu, (26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008), reclamantul I.C.V. și-a desfășurat

activitate a în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj. Astfel că,

toate drepturile și obligațiile izvorâte din raporturile sale de serviciu a

reclamantului cu M.I.R.A. au fost preluate, din punct de vedere financiar, de

către I.P.J. Cluj, instituție care îi achita drepturile salariale și care este

finanțată de la același buget, respectiv bugetul M.I.R.A.

c) Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 150/2010, Curtea

de Apel Cluj, aecția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția prematurității acțiunii formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție

al Județului Cluj ; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a respins

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 27

1

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a

militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, prevederilor art.

27

1

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind

răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26

mai 2003, excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele

metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe

timpul;școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada

cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară

și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu -

și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122

din 05 ianuarie 2006, excepției de nelegalitate a prevederilor art. 5 și art. 6

din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul

școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare,

perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de

recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele

încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006 și a excepției

de nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind

stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor

efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare,

stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora

de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în

Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de nelegalitate

a prevederilor art. 27

1

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990

privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457

din 26 mai 2003;a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 27

1

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a

militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice privind stabilirea

cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate

pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de

practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la

persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa

Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 5 și art. 6 din Normele metodologice privind

stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor

efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare,

stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora

de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în

Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind stabilirea

cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării , a cheltuielilor efectuate

pe perioada cursurilor/ programelor de specializare, perfecționare, stagii de

practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la

persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa

Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins acțiunea promovată de

reclamantul I.C.V. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliției al

Județului Cluj și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca

obiect anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de

imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J. CLUJ și a hotărârii nr. 731.414

din 03 septembrie 2008 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J.

CLUJ.

d). Motivarea soluției

Pentru a pronunța această sentință ,

prima instanță a reținut că excepțiile prematurității acțiunii, a lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

sunt nefondate.

În ceea ce privește excepția de

nelegalitate a art. 27 din Instrucțiunile nr. 830/1999 s-a arătat că prin

aceste dispoziții normative nu au fost încălcate prevederilor O.G. nr. 121/1998

și Legii nr. 360/2002, ci numai s-au explicat în concret procedurile de urmat.

Referitor la art. 2 din Normele

metodologice prevăzute în Anexa la Ordinul Ministrului de Interne nr. 1122 din 5 ianuarie 2006, care ar consacra aplicarea

retroactivă a acestor norme, s-a precizat că Ordinul respectiv prevede doar

posibilitatea de interpretare într-un anume sens, a textului legii, în raport

de situația concretă a fiecărei persoane.

De asemenea, cu privire la

nelegalitatea art. 5 și art. 6 din Ordinul nr. 122/2006 s-a arătat că

instituirea unor categorii distincte în situații diferite nu constituie o

discriminare, Curtea Europeană admițând în mod constant că pot fi adoptate

pentru situații și categorii distincte reglementări diferite, ori așa cum arată

și reclamantul categoriile evidențiate de acesta sunt distincte și se află în

situații diferite.

Normele cuprinse în actele

administrative contestate nu au introdus elemente care să determine modificarea

textelor legale în executarea cărora au fost emise ci definesc termeni și

noțiuni tocmai în vederea asigurării posibilității aplicării lor.

Referitor la nelegalitatea actelor

respectiv decurgând din lipsa publicării acestora în Monitorul Oficial elemente

care au fost apreciate de către reclamant ca fiind și în ingerințe de natură

constituțională au fosta analizate de către curtea Constituțională prin decizia

nr. 1418 din 5 decembrie 2009 care a statuat că aceasta reprezintă o chestiune

de fapt subsecventă emiterii actului și nu poate constitui un motiv de

neconstituționalitate.

Cu privire la comunicarea directă a

actelor administrative contestate s-a reținut că în interiorul sistemului

comunicarea tuturor documentelor care nu erau supuse procedurii de publicare se

realiza în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Regulamentul privind măsurile

metodologice organizatorice termenele și circulația proiectelor de acte

normative în MAI aprobat prin OMAI nr. 533/2003 astfel că reclamantul nu poate

să se prevaleze de necunoașterea conținutului acestora decât invocând propria

culpă în nerespectarea altor dispoziții legale.

S-a apreciat că normele atacate pe

calea excepției de nelegalitate sunt conforme dispozițiilor legale de rang

superior că în soluționarea cauzei acestea nu vor fi înlăturate de la aplicare.

În ceea ce privește efectele

juridice ale angajamentului semnat cu Ministerul Internelor și Reformei

Administrative s-a arătat că nu încetează în urma apariției Legii nr. 360/2002

privind statutul polițistului, deoarece apariția actului normativ nu poate

produce efectele urmărite de reclamant în privința unei convenții anterioare,

clauza referitoare la îndeplinirea serviciului militar urmând a fi interpretată

potrivit cu textele legale în vigoare la data încheierii acesteia.

Prima instanță a mai avut în vedere

că natura juridică a răspunderii reclamantului așa cum recunoaște și acesta

este una contractuală, temeiul răspunderii constituindu-l angajamentul.

Cuantumul obligațiilor a fost

determinat în baza unui ansamblu de acte normative care au fost apreciate ca

fiind incidente în cauză în raport de conținutul convenției încheiate între

părți.

Excepția de necompetență materială a

pârâtului I.P.J. în emiterea deciziei de imputare nr. 724555 din 16 august 2008

invocată de reclamant ca apărare pe fond, ca motiv de nulitate a deciziei

contestate a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată atât în raport de

clauzele angajamentului care face referire la unitățile Ministerului de Interne

cât și la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 care asigură

acestei entități personalitatea juridică necesară în vederea emiterii actului

atacat.

Excepția tardivității cercetării

administrative și înregistrării actului de cercetare invocate de reclamant ca

motive de nulitate a deciziei de imputare în conformitate cu prevederile art. 23

alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 a fost respinsă reținându-se că din cuprinsul

raportului și a deciziei de imputare rezultă că cercetarea a fost realizată

înăuntrul termenului de decădere instituit de legiuitor, calcularea termenelor

realizându-se prin luarea în considerare a zilelor libere.

Decizia de imputare nr. 724555 din 16

august 2008 corespunde exigențelor instituite de art. 25 alin. (5) din O.G. nr.

121/1998 cuprinzând motivele care au condus la emiterea ei.

e) Completarea hotărârii

Reclamantul I.C.V. prin cererea

înregistrată la 26 mai 2010 a solicitat completarea dispozitivului sentinței

civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar

nr. 1406/33/2008.

Reclamantul a învederat că în

dispozitivul sentinței civile

:

amintite instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la capătul de cerere principal al acțiunii reclamantului

care a avut formularea „să constatați că a rămas fără efecte juridice

angajamentul încheiat între subsemnatul și Ministerul internelor și reformei

Administrative la data de 21 septembrie 1998, deși în considerentele hotărârii

s-a făcut referire la acest capăt de cerere ori soluționarea cauzei trebuie să

rezulte din dispozitivul hotărârii și nu din mențiunea ce s-ar face în

considerente.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ.

Pârâtul I.P.J. Cluj a solicitat

respingerea cererii în principal invocând excepția tardivității cererii

raportat la dispozițiile art. 281

1

și art. 281

2

C. proc.

civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii întrucât este

evident că fiind respinsă acțiunea reclamantului cu privire la anularea

procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare nr.

724555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J. Cluj și a hotărârii nr. 731414 din 03

septembrie 2008 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul I.P.J.

Cluj angajamentul semnat de către reclamant cu ocazia admiterii la Academia de Poliție își produce efectele.

Prin sentința nr. 142/2010, Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de completare a sentinței civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1406/33/2008 formulată de reclamantul I.C.V.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative

și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj

La pronunțarea sentinței s-a reținut

că soluția pronunțată a fost aceea de respingere a acțiunii introductive de

instanță, astfel că toate cererile principale apar ca fiind soluționate,

nefiind necesară respingerea individuală a fiecărui petit din acțiunea

introductivă de instanță.

a). recursurile declarate de

reclamant

Împotriva sentințelor nr. 150/2010

și nr. 142/2010 s-a declarat recurs de către reclamantul I.C.V.

În motivele de recurs, s-a susținut

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind constatarea ca

rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat la 21 septembrie 1998 cu

Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

S-a mai arătat că nu a fost

soluționată excepția de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j)

din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 2001.

În susținerea acestui motiv de

recurs, s-a arătat că prin dispozițiile care constituiau obiectul excepției

s-au modificat prevederile art. 2 din O.G. nr. 121/1998.

În ceea ce privește angajamentul

semnat cu Academia de Poliție, s-a arătat că acesta are caracterul unui

contract, că pretențiile pârâților nu derivă dintr-un raport de serviciu, ci

dintr-un raport civil, astfel că recuperarea cheltuielilor de școlarizare se

putea face numai pe calea dreptului comun.

S-a arătat că I.P.J. Cluj nu era

competent să emită decizia de imputare, că angajamentul semnat cu Academia de

Poliție nu produce efecte cu privire la această instituție, întrucât paguba nu

s-a înregistrat în patrimoniul acestuia.

Au fost aduse critici și cu privire

la tardivitatea cercetării prealabile, nemotivarea deciziei de imputare,

cuantumul sumei imputate.

S-a susținut că hotărârea instanței

de fond nu este motivată.

b). Analiza motivelor de recurs

Din examinarea sentințelor, a

probatoriilor administrate, a legislației aplicabile, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Analiza dispozitivului deciziei nr. 150/2010

relevă că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii

reclamantului.

Cererea privind constatarea ca rămas

fără obiect a angajamentului încheiat la 21 septembrie 1998, se constituie într-o

apărare a reclamantului, respectiv motivarea pe care reclamantul a înțeles să o

facă pentru ca astfel să se anuleze decizia de imputare, emisă tocmai în baza

acestui angajament.

În considerentele sentinței

judecătorul fondului a examinat amplu existența, legalitatea și consecințele angajamentului.

Referitor la nesoluționarea

excepției de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j) din

Instrucțiunile 830/2001, critica este nefondată, instanța de fond

pronunțându-se expres asupra acestei excepții.

Înalta Curte arată că soluția adoptată

este legală, întrucât prin Instrucțiunile respective nu s-a modificat

conținutul normativ al O.G. nr. 121/1998, considerentele fiind pe larg și

corect expuse în sentință.

În ceea ce privește angajamentul,

reclamantul I.C.V. și-a asumat prin acesta obligația de a plăti Ministerului de

Interne contravaloarea cheltuielilor de școlarizare, în condițiile expres

prevăzute în angajament.

Acest angajament produce efectele

prevăzute în legile și alte acte normative în vigoare la data semnării lui.

Împrejurarea că ulterior semnării

angajamentului polițistul a devenit funcționar public cu statut special, nu

este de natură a schimba condițiile antrenării răspunderii materiale.

În considerarea prevederilor art. 9

din H.G. nr. 137/1991, reclamantul s-a obligat ca după absolvirea Academiei să îndeplinească

serviciul timp de 10 ani în unitățile și garnizoanele ministerului de interne,

în raport de nevoile acestui minister.

În aceste condiții este lipsit de

relevanță că structurile Ministerului de Interne au căpătat un statut civil

special, pentru că angajamentul de a desfășura activitatea viza unitățile

ministerului de interne și nu caracterul militar al acestora.

Urmare a angajamentului, unitatea de

poliție era în drept să emită decizia de imputare, potrivit regulamentelor

proprii ale Ministerului de Interne și O.G. nr. 121/1998, act normativ

aplicabil și în cazul răspunderii materiale a polițistului.

I.P.J. Cluj avea competența de a

emite dispoziția de imputare.

Potrivit art. 22 alin. (1) și (2)

din O.G. nr. 121/1998 cercetarea administrativă se efectuează comisia de cercetare

administrativă din unitatea unde s-a constatat producerea pagubei.

În speță, I.P.J. Cluj este unitatea

unde s-a constatat producerea pagubei, unitate care a înregistrat și

prejudiciul.

Cercetarea prealabilă a fost

efectuată în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998,

termen ce se calculează începând cu data de 15 mai 2008, când s-a comunicat

I.P.J. Cluj, Ordinul de încetare raporturilor de serviciu.

Procesul verbal de cercetare

administrativă s-a înregistrat la 9 iulie 2008, astfel că cercetarea s-a

efectuat înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998.

Decizia de imputație a fost

motivată, în sensul că s-a arătat în cuprinsul acesteia cuantumul sumei, ce

reprezintă suma, respectiv contravaloarea cheltuielilor de școlarizare pe o

perioadă de 50 de luni și 25 zile, timp în care nu s-a mai desfășurat

activitatea în structurile Ministerului de Interne.

În cuprinsul deciziei s-au indicat temeiurile

de drept, respectiv art. 2 și art. 22 din O.G. nr. 121/1998 și pct. 5 lit. j)

din Instrucțiunile nr. 830/1999.

Este nefondată și critica privind

nemotivarea sentinței, întrucât sentința este motivată corespunzător cerințelor

art. 261 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele

acestei decizii, în baza art.312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de I.C.V. împotriva

sentinței civile nr. 150/2010 din 31 martie 2010 și împotriva sentinței civile

nr. 142/2010 din 21 iunie 2010 ale Curții de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2010.