ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3692/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1) Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul I.C.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, a solicitat admiterea cererii, constatarea ca rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la data de 21 septembrie 1998, să se dispună anularea procesului-verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj pentru nelegalitate și netemeinicie, să se dispună anularea Hotărârii nr. 731.414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J.

Cluj ca fiind netemeinică și nelegală cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere de chemare în judecată. î n motivarea cererii s-a arătat că în fapt, este absolvent al Academiei de Poliție, Facultatea de Drept, curs de zi, specialitatea cercetări penale, promoția 2002. După ce a fost declarat admis în cadrul Academiei de Poliție a semnat un angajament prin care, luând la cunoștință de prevederile art. 9 din RG. nr. 137/ 1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, s-a obligat ca după absolvirea academiei să îndeplinească serviciul militar activ timp de minimum 10 ani în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

După absolvirea academiei, în perioada 26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008, a lucrat în cadrul LP.J. Cluj în calitate de ofițer de cercetări penale. La cererea sa, M.I.R.A. a dispus prin Ordinul 8111/2743 încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 30 aprilie 2008. Considerând că reclamantul nu și-a îndeplinit angajamentul, pârâtul I.P.J. Cluj a emis decizia de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 prin care i-a fost imputată suma de 11.079,75 RON, reprezentând cheltuieli de școlarizare pentru timpul neservit în M.I.R.A. î n ce privește procedura cercetării administrative, a înregistrării actului de cercetare și a emiterii deciziei de imputare, a apreciat că acestea au avut loc cu nerespectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care a invocat : excepția de necompetentă materială a pârâtului I.P.J.

Cluj în emiterea deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 și, pe cale de consecință, anularea acestei decizii; excepția tardivității cercetării administrative și a înregistrării actului de cercetare de către pârâtul I.P.J. Cluj și anularea deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 emisă de pârâtul I.P.J. Cluj. î n ceea ce privește tardivitatea cercetării administrative și a înregistrării actului de cercetare de către pârâtul I.P.J. Cluj a arătat că termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei. î n data de 06 mai 2008 a fost comunicat pârâtului I.P.J.

Cluj Ordinul 8/11/2743 prin care ministrul de interne a aprobat cererea reclamantului de încetare a raporturilor de serviciu începând cu data de 30 aprilie 2008. Conducerea LP.J. Cluj a cunoscut însă înainte de această dată că raporturile reclamantului de serviciu vor înceta începând cu data de 30 aprilie 2008, deoarece începând cu data de 05 mai 2008 nu a mai desfășurat niciun act de cercetare penală. A arătat că procesul-verbal de cercetare administrativă și decizia de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 emise de pârâtul LP.J. Cluj sunt nelegale pentru următoarele motive: în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 121/1998 răspunderea materială este angajată în condițiile acestei ordonanțe numai pentru pagubele provocate de militari și numai când aceștia fac parte din rândul anumitor instituții publice, printre care și Ministerul de Interne.

Art. 7 al aceluiași act normativ stabilește că prin termenul de militar se înțelege militari în termen, militari cu termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizați, elevi și studenți ai instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract și cadre militare. La data intrării în vigoare a O.G. nr. 121/1998 polițiștii aveau calitatea de cadre militare, calitate pe care au pierdut-o odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002. A precizat că prevederile art. 27 1 din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1999 introduse prin Ordinul MI nr. 457 din 26 mai 2003 sunt nelegale pentru că ele, potrivit prevederilor art. 56, alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nu pot modifica un act normativ de nivel superior și pentru că sunt discriminatorii, creând un tratament diferențiat al salariaților civili din cadrul instituțiilor publice enumerate de art. 2 din O.G.

nr. 121/1998 în raport cu ceilalți salariați civili din sectorul public și privat. î n aceste condiții, având în vedere că la data încetării raporturilor de serviciu avea calitatea de funcționar public cu statut special, nu i se puteau aplica prevederile O.G. nr. 121/1998 și cele ale Instrucțiunilor nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, ci prevederile care stabilesc răspunderea civilă a funcționarilor publici (art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată). Pe fond a susținut că decizia de imputare nr. 724.555 din 16 august 2008 a fost emisă de pârâtul I.P.J. Cluj cu nerespectarea prevederilor art. 25, alin. (5) din O.G. nr. 121/1998, nefiind temeinic motivată.

Nu rezultă din decizia de imputare care sunt criteriile care au stat la baza stabilirii sumei de 11.079,75 RON ca prejudiciu cauzat. De asemenea, reclamantul a invocat, ca mijloc de apărare nelegalitatea prevederilor art. 5 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 1222 din 5 ianuarie 2006. b). Întâmpinarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a fost admis în anul 1998 în Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" pe care a absolvit-o în anul 2002 și a încheiat o convenție (angajament) cu instituția de învățământ, prin care se obliga ca, în situația în care nu își va respecta obligația de a îndeplini serviciul minim, 10 ani în unitatea în care va fi încadrat sau mutat ulterior, să restituie cheltuielile efectuate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu școlarizarea sa.

d upă absolvirea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și până la data încetării raporturilor de serviciu, (26 iulie 2002 - 30 aprilie 2008), reclamantul I.C.V. și-a desfășurat activitate a în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj. Astfel că, toate drepturile și obligațiile izvorâte din raporturile sale de serviciu a reclamantului cu M.I.R.A. au fost preluate, din punct de vedere financiar, de către I.P.J. Cluj, instituție care îi achita drepturile salariale și care este finanțată de la același buget, respectiv bugetul M.I.R.A.

c) Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 150/2010, Curtea de Apel Cluj, aecția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii formulată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj ; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 27 1 din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003, prevederilor art. 27 1 din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I.

nr. 457 din 26 mai 2003, excepției de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul;școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006, excepției de nelegalitate a prevederilor art. 5 și art. 6 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I.

nr. 1122 din 05 ianuarie 2006 și a excepției de nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 27 1 din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I. nr. 457 din 26 mai 2003;a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 27 1 din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 1990 privind răspunderea materială a militarilor introduse prin Ordinul M.I.

nr. 457 din 26 mai 2003, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 5 și art. 6 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I.

nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 9 din Normele metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării , a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/ programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică în țară și în străinătate și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu - și respectă angajamentele încheiate prevăzute în Anexa Ordinului M.I. nr. 1122 din 05 ianuarie 2006; a respins acțiunea promovată de reclamantul I.C.V. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliției al Județului Cluj și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare nr. 724.555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J.

CLUJ și a hotărârii nr. 731.414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J. CLUJ. d). Motivarea soluției Pentru a pronunța această sentință , prima instanță a reținut că excepțiile prematurității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sunt nefondate. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 27 din Instrucțiunile nr. 830/1999 s-a arătat că prin aceste dispoziții normative nu au fost încălcate prevederilor O.G. nr. 121/1998 și Legii nr. 360/2002, ci numai s-au explicat în concret procedurile de urmat. Referitor la art. 2 din Normele metodologice prevăzute în Anexa la Ordinul Ministrului de Interne nr. 1122 din 5 ianuarie 2006, care ar consacra aplicarea retroactivă a acestor norme, s-a precizat că Ordinul respectiv prevede doar posibilitatea de interpretare într-un anume sens, a textului legii, în raport de situația concretă a fiecărei persoane.

De asemenea, cu privire la nelegalitatea art. 5 și art. 6 din Ordinul nr. 122/2006 s-a arătat că instituirea unor categorii distincte în situații diferite nu constituie o discriminare, Curtea Europeană admițând în mod constant că pot fi adoptate pentru situații și categorii distincte reglementări diferite, ori așa cum arată și reclamantul categoriile evidențiate de acesta sunt distincte și se află în situații diferite. Normele cuprinse în actele administrative contestate nu au introdus elemente care să determine modificarea textelor legale în executarea cărora au fost emise ci definesc termeni și noțiuni tocmai în vederea asigurării posibilității aplicării lor.

Referitor la nelegalitatea actelor respectiv decurgând din lipsa publicării acestora în Monitorul Oficial elemente care au fost apreciate de către reclamant ca fiind și în ingerințe de natură constituțională au fosta analizate de către curtea Constituțională prin decizia nr. 1418 din 5 decembrie 2009 care a statuat că aceasta reprezintă o chestiune de fapt subsecventă emiterii actului și nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate.

Cu privire la comunicarea directă a actelor administrative contestate s-a reținut că în interiorul sistemului comunicarea tuturor documentelor care nu erau supuse procedurii de publicare se realiza în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Regulamentul privind măsurile metodologice organizatorice termenele și circulația proiectelor de acte normative în MAI aprobat prin OMAI nr. 533/2003 astfel că reclamantul nu poate să se prevaleze de necunoașterea conținutului acestora decât invocând propria culpă în nerespectarea altor dispoziții legale. S-a apreciat că normele atacate pe calea excepției de nelegalitate sunt conforme dispozițiilor legale de rang superior că în soluționarea cauzei acestea nu vor fi înlăturate de la aplicare.

În ceea ce privește efectele juridice ale angajamentului semnat cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a arătat că nu încetează în urma apariției Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, deoarece apariția actului normativ nu poate produce efectele urmărite de reclamant în privința unei convenții anterioare, clauza referitoare la îndeplinirea serviciului militar urmând a fi interpretată potrivit cu textele legale în vigoare la data încheierii acesteia. Prima instanță a mai avut în vedere că natura juridică a răspunderii reclamantului așa cum recunoaște și acesta este una contractuală, temeiul răspunderii constituindu-l angajamentul. Cuantumul obligațiilor a fost determinat în baza unui ansamblu de acte normative care au fost apreciate ca fiind incidente în cauză în raport de conținutul convenției încheiate între părți.

Excepția de necompetență materială a pârâtului I.P.J. în emiterea deciziei de imputare nr. 724555 din 16 august 2008 invocată de reclamant ca apărare pe fond, ca motiv de nulitate a deciziei contestate a fost apreciată de instanță ca neîntemeiată atât în raport de clauzele angajamentului care face referire la unitățile Ministerului de Interne cât și la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 care asigură acestei entități personalitatea juridică necesară în vederea emiterii actului atacat. Excepția tardivității cercetării administrative și înregistrării actului de cercetare invocate de reclamant ca motive de nulitate a deciziei de imputare în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998 a fost respinsă reținându-se că din cuprinsul raportului și a deciziei de imputare rezultă că cercetarea a fost realizată înăuntrul termenului de decădere instituit de legiuitor, calcularea termenelor realizându-se prin luarea în considerare a zilelor libere. Decizia de imputare nr. 724555 din 16 august 2008 corespunde exigențelor instituite de art. 25 alin. (5) din O.G. nr. 121/1998 cuprinzând motivele care au condus la emiterea ei. e) Completarea hotărârii Reclamantul I.C.V. prin cererea înregistrată la 26 mai 2010 a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1406/33/2008.

Reclamantul a învederat că în dispozitivul sentinței civile : amintite instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere principal al acțiunii reclamantului care a avut formularea „să constatați că a rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat între subsemnatul și Ministerul internelor și reformei Administrative la data de 21 septembrie 1998, deși în considerentele hotărârii s-a făcut referire la acest capăt de cerere ori soluționarea cauzei trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii și nu din mențiunea ce s-ar face în considerente. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. Pârâtul I.P.J. Cluj a solicitat respingerea cererii în principal invocând excepția tardivității cererii raportat la dispozițiile art. 281 1 și art. 281 2 C. proc.

civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii întrucât este evident că fiind respinsă acțiunea reclamantului cu privire la anularea procesului verbal de cercetare administrativă și a deciziei de imputare nr. 724555 din 16 iulie 2008 emisă de I.P.J. Cluj și a hotărârii nr. 731414 din 03 septembrie 2008 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul I.P.J. Cluj angajamentul semnat de către reclamant cu ocazia admiterii la Academia de Poliție își produce efectele. Prin sentința nr. 142/2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 150 din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1406/33/2008 formulată de reclamantul I.C.V.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj La pronunțarea sentinței s-a reținut că soluția pronunțată a fost aceea de respingere a acțiunii introductive de instanță, astfel că toate cererile principale apar ca fiind soluționate, nefiind necesară respingerea individuală a fiecărui petit din acțiunea introductivă de instanță. 2. Instanța de recurs a). recursurile declarate de reclamant Împotriva sentințelor nr. 150/2010 și nr. 142/2010 s-a declarat recurs de către reclamantul I.C.V. În motivele de recurs, s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind constatarea ca rămas fără efecte juridice angajamentul încheiat la 21 septembrie 1998 cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

S-a mai arătat că nu a fost soluționată excepția de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j) din Instrucțiunile nr. 830 din 20 ianuarie 2001. În susținerea acestui motiv de recurs, s-a arătat că prin dispozițiile care constituiau obiectul excepției s-au modificat prevederile art. 2 din O.G. nr. 121/1998. În ceea ce privește angajamentul semnat cu Academia de Poliție, s-a arătat că acesta are caracterul unui contract, că pretențiile pârâților nu derivă dintr-un raport de serviciu, ci dintr-un raport civil, astfel că recuperarea cheltuielilor de școlarizare se putea face numai pe calea dreptului comun. S-a arătat că I.P.J. Cluj nu era competent să emită decizia de imputare, că angajamentul semnat cu Academia de Poliție nu produce efecte cu privire la această instituție, întrucât paguba nu s-a înregistrat în patrimoniul acestuia.

Au fost aduse critici și cu privire la tardivitatea cercetării prealabile, nemotivarea deciziei de imputare, cuantumul sumei imputate. S-a susținut că hotărârea instanței de fond nu este motivată. b). Analiza motivelor de recurs Din examinarea sentințelor, a probatoriilor administrate, a legislației aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Analiza dispozitivului deciziei nr. 150/2010 relevă că instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii reclamantului. Cererea privind constatarea ca rămas fără obiect a angajamentului încheiat la 21 septembrie 1998, se constituie într-o apărare a reclamantului, respectiv motivarea pe care reclamantul a înțeles să o facă pentru ca astfel să se anuleze decizia de imputare, emisă tocmai în baza acestui angajament.

În considerentele sentinței judecătorul fondului a examinat amplu existența, legalitatea și consecințele angajamentului. Referitor la nesoluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. j) din Instrucțiunile 830/2001, critica este nefondată, instanța de fond pronunțându-se expres asupra acestei excepții. Înalta Curte arată că soluția adoptată este legală, întrucât prin Instrucțiunile respective nu s-a modificat conținutul normativ al O.G. nr. 121/1998, considerentele fiind pe larg și corect expuse în sentință. În ceea ce privește angajamentul, reclamantul I.C.V. și-a asumat prin acesta obligația de a plăti Ministerului de Interne contravaloarea cheltuielilor de școlarizare, în condițiile expres prevăzute în angajament.

Acest angajament produce efectele prevăzute în legile și alte acte normative în vigoare la data semnării lui. Împrejurarea că ulterior semnării angajamentului polițistul a devenit funcționar public cu statut special, nu este de natură a schimba condițiile antrenării răspunderii materiale. În considerarea prevederilor art. 9 din H.G. nr. 137/1991, reclamantul s-a obligat ca după absolvirea Academiei să îndeplinească serviciul timp de 10 ani în unitățile și garnizoanele ministerului de interne, în raport de nevoile acestui minister. În aceste condiții este lipsit de relevanță că structurile Ministerului de Interne au căpătat un statut civil special, pentru că angajamentul de a desfășura activitatea viza unitățile ministerului de interne și nu caracterul militar al acestora.

Urmare a angajamentului, unitatea de poliție era în drept să emită decizia de imputare, potrivit regulamentelor proprii ale Ministerului de Interne și O.G. nr. 121/1998, act normativ aplicabil și în cazul răspunderii materiale a polițistului. I.P.J. Cluj avea competența de a emite dispoziția de imputare. Potrivit art. 22 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 121/1998 cercetarea administrativă se efectuează comisia de cercetare administrativă din unitatea unde s-a constatat producerea pagubei. În speță, I.P.J. Cluj este unitatea unde s-a constatat producerea pagubei, unitate care a înregistrat și prejudiciul. Cercetarea prealabilă a fost efectuată în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de art. 23 din O.G.

nr. 121/1998, termen ce se calculează începând cu data de 15 mai 2008, când s-a comunicat I.P.J. Cluj, Ordinul de încetare raporturilor de serviciu. Procesul verbal de cercetare administrativă s-a înregistrat la 9 iulie 2008, astfel că cercetarea s-a efectuat înăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din O.G. nr. 121/1998. Decizia de imputație a fost motivată, în sensul că s-a arătat în cuprinsul acesteia cuantumul sumei, ce reprezintă suma, respectiv contravaloarea cheltuielilor de școlarizare pe o perioadă de 50 de luni și 25 zile, timp în care nu s-a mai desfășurat activitatea în structurile Ministerului de Interne. În cuprinsul deciziei s-au indicat temeiurile de drept, respectiv art. 2 și art. 22 din O.G.

nr. 121/1998 și pct. 5 lit. j) din Instrucțiunile nr. 830/1999. Este nefondată și critica privind nemotivarea sentinței, întrucât sentința este motivată corespunzător cerințelor art. 261 C. proc. civ. Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art.312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de I.C.V. împotriva sentinței civile nr. 150/2010 din 31 martie 2010 și împotriva sentinței civile nr. 142/2010 din 21 iunie 2010 ale Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.