ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, la data de 3 aprilie

2007, reclamanții M.A., B.D.A. și B.A.L. au chemat în judecată pe pârâții I.P.,

I.L. și I.D., Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și

M.F.P., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

I. constatarea, în

contradictoriu cu pârâții I.P., I.L. și I.D., a drepturilor locative proprii

izvorâte direct din lege, respectiv din dispozițiile art. 11 alin. (1) raportat

la art. 10 alin. (1) și art. 6 din O.U.G. nr. 20/1999, cu privire la apartamentul

nr. 1, situat în București, drepturi născute la data de 27 martie 2006, când a

rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii în

revendicare formulată de pârâții I.P., I.L. și I.D., împotriva reclamanților

din prezenta cauză;

II. Stabilirea, în

contradictoriu cu pârâții I.P., I.L. și I.D., a contravalorii lucrărilor de

reparații și îmbunătățiri necesare și utile, aduse la imobil de către

reclamanți, estimate de aceștia la suma de 151.200 lei, echivalentul sumei de

60.000 euro, și obligarea pârâților la plata către reclamanți a acestor sume în

temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză;

III. Recunoașterea,

în contradictoriu cu pârâții, a dreptului reclamanților de retenție asupra

imobilului în litigiu, până la plata integrală de către aceștia a sumelor

arătate la punctul II;

IV. Obligarea

pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P.,

în baza art. 1337, 1341 și următoarele C. civ. și a art. 50 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, la restituirea către reclamanta M.A. a prețului actualizat, în

condițiile legii, achitat de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare din

7 noiembrie 1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al

vânzătorului Municipiul București, prin Primarul General și reclamanta M.A., în

calitate de cumpărător, pentru imobilul din București, preț care la data

cumpărării a fost de 35.962.557 lei vechi.

La termenul de

judecată din data de 6 decembrie 2007, reclamanta M.A. a depus la dosar cerere

modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere, arătând că solicită, în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B.

SA și M.F.P., rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie

1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al vânzătorului

Municipiul București și reclamanta M.A., în calitate de cumpărătoare, cu

privire la apartamentul situat în București, pentru nerespectarea de către

pârâți a obligației de garanție contra evicțiunii și, pe cale de consecință,

obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA

și M.F.P. să-i plătească reclamantei suma de 350.000 lei, echivalentul a

100.000 euro, reprezentând valoarea sumelor achitate cu titlu de preț și

dobânzi, pentru apartamentul în litigiu, actualizate în funcție de nivelul

inflației și dobânda aferentă de la data achitării sumelor și până la data

plății acestora, și suma de 1.165.000 lei, echivalentul a 300.000 euro, ce

constituie sporul de valoare al bunului de care a fost evinsă și care include

și daunele interese.

Prin sentința civilă

nr. 1416 din 7 martie 2008, Judecătoria sectorului 4 București a respins ca

neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune privind

capătul doi al cererii de chemare în judecată; a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune privind capătul patru al cererii de chemare în

judecată, astfel cum acesta a fost modificat, și a respins acest capăt de

cerere ca fiind prescris; a luat act că pârâții Municipiul București, prin

Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.E.F. nu au solicitat cheltuieli de

judecată; a disjuns capetele 1, 2, și 3 ale cererii de chemare în judecată,

pentru a căror soluționare s-a format dosar separat, și s-a acordat termen de

judecată la data de 10 aprilie 2008, pentru continuarea judecății.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că data la care a avut loc evicțiunea este

8 septembrie 2004, respectiv data rămânerii definitive a sentinței civile nr.

5112 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 4 București, prin care s-a

admis acțiunea în revendicare, iar termenul de trei ani în care se putea

formula acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru

nerespectarea de către vânzător a garanției pentru evicțiune, cu consecința

repunerii părților în situația anterioară și plății de daune interese, era deja

împlinit la data de 6 decembrie 2007, când reclamanții au depus la dosar

cererea modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere.

Prin decizia civilă

nr. 1506 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă a

admis apelul formulat de apelanții-reclamanți M.A., B.D.A. și B.A.L., împotriva

sentinței civile nr. 1416 din 7 martie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului

4 București, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre competentă soluționare

în fond, în raport de valoarea obiectului pricinii și de decizia nr. 32 din 9

iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Prin decizia civilă

nr. 798 din 11 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de

recurenții-pârâți I.P., I.L. și I.D., împotriva deciziei civile nr. 1506/ A din

25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

modificat în parte decizia recurată, în sensul că a anulat doar în parte,

sentința, în ceea ce privește soluția dată capătului patru din cererea de

chemare în judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a luat

act că recurenții nu au cerut cheltuieli de judecată.

Cauza s-a

reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data

de 20 iulie 2009, iar la data de 4 martie 2010, reclamanta a formulat o cerere

precizatoare prin care a solicitat: rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996; în baza art. 1337 și următoarele C.

civ., obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B.

SA, precum și a M.E.F. să-i plătească reclamantei M.A. suma de 355.000 lei

reprezentând preț și dobânzi, precum și 1.165.000 lei reprezentând sporul de

valoare al bunului, iar în subsidiar, în temeiul art. 50 alin. (2

1

)

din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, obligarea pârâților

Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.E.F. să-i

restituie reclamantei prețul de piață al apartamentului.

Prin sentința civilă

nr. 328 din 4 martie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis

excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea

formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul

București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P., ca prescrisă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 486/

A din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul formulat de

apelanta-reclamantă, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare

la Tribunalul București.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

pârâtul M.F.P.

Recurentul a fost

citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a

timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare. Citația a fost comunicată recurentului la

data de 27 decembrie 2011, fiind înmânată persoanei însărcinate cu primirea

corespondenței, care a semnat pentru primirea actului.

Recurentul a

formulat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare a

taxei de timbru, respinsă prin încheierea din data de 9 ianuarie 2012.

La termenul stabilit

pentru soluționarea recursului, 17 februarie 2012, reprezentantul recurentului

nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de

timbru și a timbrului judiciar.

Constatând că, deși a

fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin

intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp

și dovada împrejurării că recurentul a avut cunoștință de obligația timbrării

recursului), acesta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la

termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației

de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr.

32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul

sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la

dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula

recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. a

Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 486/ A din 22 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.