ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, la data de 3 aprilie 2007, reclamanții M.A., B.D.A. și B.A.L. au chemat în judecată pe pârâții I.P., I.L. și I.D., Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: I. constatarea, în contradictoriu cu pârâții I.P., I.L. și I.D., a drepturilor locative proprii izvorâte direct din lege, respectiv din dispozițiile art. 11 alin. (1) raportat la art. 10 alin. (1) și art. 6 din O.U.G. nr. 20/1999, cu privire la apartamentul nr. 1, situat în București, drepturi născute la data de 27 martie 2006, când a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii în revendicare formulată de pârâții I.P., I.L.

și I.D., împotriva reclamanților din prezenta cauză; II. Stabilirea, în contradictoriu cu pârâții I.P., I.L. și I.D., a contravalorii lucrărilor de reparații și îmbunătățiri necesare și utile, aduse la imobil de către reclamanți, estimate de aceștia la suma de 151.200 lei, echivalentul sumei de 60.000 euro, și obligarea pârâților la plata către reclamanți a acestor sume în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză; III. Recunoașterea, în contradictoriu cu pârâții, a dreptului reclamanților de retenție asupra imobilului în litigiu, până la plata integrală de către aceștia a sumelor arătate la punctul II; IV. Obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P., în baza art. 1337, 1341 și următoarele C. civ.

și a art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la restituirea către reclamanta M.A. a prețului actualizat, în condițiile legii, achitat de aceasta în baza contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al vânzătorului Municipiul București, prin Primarul General și reclamanta M.A., în calitate de cumpărător, pentru imobilul din București, preț care la data cumpărării a fost de 35.962.557 lei vechi. La termenul de judecată din data de 6 decembrie 2007, reclamanta M.A. a depus la dosar cerere modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere, arătând că solicită, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B.

SA și M.F.P., rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996, încheiat între SC A.V.L.B. SA, în calitate de mandatar al vânzătorului Municipiul București și reclamanta M.A., în calitate de cumpărătoare, cu privire la apartamentul situat în București, pentru nerespectarea de către pârâți a obligației de garanție contra evicțiunii și, pe cale de consecință, obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P. să-i plătească reclamantei suma de 350.000 lei, echivalentul a 100.000 euro, reprezentând valoarea sumelor achitate cu titlu de preț și dobânzi, pentru apartamentul în litigiu, actualizate în funcție de nivelul inflației și dobânda aferentă de la data achitării sumelor și până la data plății acestora, și suma de 1.165.000 lei, echivalentul a 300.000 euro, ce constituie sporul de valoare al bunului de care a fost evinsă și care include și daunele interese.

Prin sentința civilă nr. 1416 din 7 martie 2008, Judecătoria sectorului 4 București a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul doi al cererii de chemare în judecată; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul patru al cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost modificat, și a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris; a luat act că pârâții Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.E.F. nu au solicitat cheltuieli de judecată; a disjuns capetele 1, 2, și 3 ale cererii de chemare în judecată, pentru a căror soluționare s-a format dosar separat, și s-a acordat termen de judecată la data de 10 aprilie 2008, pentru continuarea judecății.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că data la care a avut loc evicțiunea este 8 septembrie 2004, respectiv data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 5112 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 4 București, prin care s-a admis acțiunea în revendicare, iar termenul de trei ani în care se putea formula acțiunea în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea de către vânzător a garanției pentru evicțiune, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și plății de daune interese, era deja împlinit la data de 6 decembrie 2007, când reclamanții au depus la dosar cererea modificatoare a celui de-al patrulea capăt de cerere. Prin decizia civilă nr. 1506 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți M.A., B.D.A.

și B.A.L., împotriva sentinței civile nr. 1416 din 7 martie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre competentă soluționare în fond, în raport de valoarea obiectului pricinii și de decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite. Prin decizia civilă nr. 798 din 11 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de recurenții-pârâți I.P., I.L. și I.D., împotriva deciziei civile nr. 1506/ A din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a anulat doar în parte, sentința, în ceea ce privește soluția dată capătului patru din cererea de chemare în judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a luat act că recurenții nu au cerut cheltuieli de judecată.

Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 20 iulie 2009, iar la data de 4 martie 2010, reclamanta a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat: rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 noiembrie 1996; în baza art. 1337 și următoarele C. civ., obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA, precum și a M.E.F. să-i plătească reclamantei M.A. suma de 355.000 lei reprezentând preț și dobânzi, precum și 1.165.000 lei reprezentând sporul de valoare al bunului, iar în subsidiar, în temeiul art. 50 alin. (2 1 ) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009, obligarea pârâților Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B.

SA și M.E.F. să-i restituie reclamantei prețul de piață al apartamentului. Prin sentința civilă nr. 328 din 4 martie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin Primarul General, SC A.V.L.B. SA și M.F.P., ca prescrisă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin decizia nr. 486/ A din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtul M.F.P. Recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Citația a fost comunicată recurentului la data de 27 decembrie 2011, fiind înmânată persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care a semnat pentru primirea actului. Recurentul a formulat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 146/1997, cerere de reexaminare a taxei de timbru, respinsă prin încheierea din data de 9 ianuarie 2012. La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 17 februarie 2012, reprezentantul recurentului nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Constatând că, deși a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării că recurentul a avut cunoștință de obligația timbrării recursului), acesta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina sa până la termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii), respectiv, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (text care face trimitere, sub aspectul sancțiunii nerespectării obligației de a depune timbrul judiciar, la dispozițiile legale referitoare la taxa de timbru), Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 486/ A din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012.