ÎCCJ, Decizia nr. 155/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Încheierea pronunțată la data de 22 februarie 2010 în dosarul nr. 6637/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâtul C.R., împotriva Deciziei nr. 5002 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât părțile au lipsit nejustificat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) C. proc.

civ. La data de 4 martie 2010, împotriva sus menționatei încheieri, a formulat contestație în anulare recurentul R.V., susținând că dosarul trebuie trimis la Tribunalul Neamț și că, în mod eronat, s-au pronunțat hotărârile în cauză, fără a fi trași la răspundere medicii care sunt, în opinia sa, vinovați de handicapul pe care i l-au provocat. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 411 din 17 mai 2010, a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivele invocate de contestator nu îndeplinesc cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., recunoașterea căii de atac în condițiile neprevăzute de legea procesuală nefiind posibilă.

La data de 26 mai 2010, împotriva dezlegării dată în contestație în anulare, a formulat „plângere” (care a fost calificată drept recurs), contestatorul R.V. Recurentul a susținut că nu este mulțumit de hotărârile pronunțate în cauză, care s-au dat fără a se fi administrat probe concludente și care au la bază falsuri și fapte de corupție. Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 718 din 25 octombrie 2010, a respins recursul ca inadmisibil. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată și cu faptul că, hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu mai putea fi supusă reformării pe calea recursului.

La data de 28 octombrie 2010, recurentul R.V. a declarat din nou recurs, împotriva Deciziei nr. 718/2010, susținând că dosarul „este judecat fals” și că deși nu cunoaște căile de atac și instanțele competente să le judece, consideră că plângerea sa trebuie judecată „corect” de către ministrul justiției. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri. Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, prin care un alt recurs, declarat de către același reclamant, a fost respins ca inadmisibil.

Se reține, astfel, că Decizia nr. 718 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile legale evocate, precum și principiul unicității căii de atac, în mod evident, hotărârea atacată nu mai poate fi supusă reformării. Se constată, așadar, că recursul declarat împotriva menționatei decizii nu este admisibil, potrivit dreptului comun și nici potrivit legii speciale, cu referire la dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 725 alin. (1) C. proc.

civ. și ale art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010. Pentru aceste considerente și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.V. împotriva Deciziei nr. 718 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.