ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7868/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 1 februarie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a acestei instanțe, formulată de revizuentul M.P.N.G. În motivarea cererii fundamentată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra nelegalității Dispoziției nr. 6724/8 noiembrie 2006 a Primăriei municipiului București și nici nu a trimis cauza spre rejudecare pentru ca instanțele să se pronunțe în acest sens. În ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susține că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei nr. 1478/1996 a Curții Supreme de Justiție.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 759 din 30 aprilie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins contestația formulată de reclamantul M.P.N.G., în contradictoriu cu pârâții B.I.A.Ș., B.L. și Municipiul București, reținând că reclamantul are calitatea de terț în raport cu decizia contestată, decizie emisă pe numele pârâților B.I.A.Ș. și B.L., conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia civilă nr. 65 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, menținând hotărârea tribunalului.

Recursul declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 9046 din 05 noiembrie 2009, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 184A din 11 martie 2010, a respins apelul reclamantului, reținând că în mod corect a stabilit prima instanță, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că reclamantul, neavând calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație, nu poate uza de calea specială a contestației pusă de legiuitor numai la îndemâna persoanelor care pot justifica o atare calitate.

Soluția Curții de Apel a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 6651 din 09 decembrie 2010, a respins recursul declarat de reclamant. Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire M.P.N.G., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 322 pct. 7 C. proc. civ. În ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când aceasta evocă fondul pricinii.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Regula prevăzută de art. 322 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de drept stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, cum este cazul Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010, a cărei revizuire se cere.

Nici motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primit, urmând a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Așa fiind, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În speță, revizuentul invocă ca fiind potrivnică hotărârii supusă revizuirii, Decizia nr. 1478/1996 a Curții Supreme de Justiție, prin care, urmare a promovării unui recurs în anulare, s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului și, în considerarea acestui efect, imobilul a revenit în patrimoniul municipalității, ulterior încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, în favoarea chiriașului M.P.N.G. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță. Se constată că nu este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză întrucât, în timp ce prin prima hotărâre s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului, litigiul finalizat cu decizia supusă revizuirii a avut ca obiect contestația formulată de reclamantul M.P.N.G. împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, nu este îndeplinită nici condiția identității de părți întrucât, în litigiul finalizat cu Decizia nr. 1478/1996 a Curții Supreme de Justiție, revizuentul nu a avut calitatea de parte. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează puterea de lucru judecat, părți, obiect și cauză.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.P.N.G. În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimații B.I.A.Ș. și B.L., art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În cauză, având în vedere că obiectul cauzei îl constituie o cale de atac de retractare, că cererea s-a soluționat la primul termen de judecată, Înalta Curte apreciază că onorariul de 3720 RON solicitat de apărătorul intimaților este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat, astfel că va dispune reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, la 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de revizuentul M.P.N.G. Obligă pe revizuentul M.P.N.G. să plătească intimaților B.I.A.Ș. și B.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 200 RON, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2011.