ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7868/2011

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 1 februarie 2011, s-a înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a

acestei instanțe, formulată de revizuentul M.P.N.G.

În motivarea cererii

fundamentată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esență,

că instanța nu s-a pronunțat asupra nelegalității Dispoziției nr. 6724/8

noiembrie 2006 a Primăriei municipiului București și nici nu a trimis cauza

spre rejudecare pentru ca instanțele să se pronunțe în acest sens.

În ce privește

motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul

susține că hotărârea împotriva căreia a formulat cerere de revizuire este

potrivnică Deciziei nr. 1478/1996 a Curții Supreme de Justiție.

Analizând cererea de

revizuire formulată, Înalta Curte urmează să o respingă, ca inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 759 din 30 aprilie 2008, a

admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins contestația

formulată de reclamantul M.P.N.G., în contradictoriu cu pârâții B.I.A.Ș., B.L.

și Municipiul București, reținând că reclamantul are calitatea de terț în

raport cu decizia contestată, decizie emisă pe numele pârâților B.I.A.Ș. și B.L.,

conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă

nr. 65 din 29 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins apelul declarat de reclamant, menținând hotărârea tribunalului.

Recursul declarat de

reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 9046 din 05 noiembrie 2009,

a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Rejudecând cauza,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 184A din 11

martie 2010, a respins apelul reclamantului, reținând că în mod corect a

stabilit prima instanță, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, că reclamantul, neavând calitatea de persoană îndreptățită în

sensul legii speciale de reparație, nu poate uza de calea specială a

contestației pusă de legiuitor numai la îndemâna persoanelor care pot justifica

o atare calitate.

Soluția Curții de

Apel a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, care, prin Decizia nr. 6651 din 09 decembrie 2010,

a respins recursul declarat de reclamant.

Împotriva acestei

hotărâri, a formulat cerere de revizuire M.P.N.G., întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 și 322 pct. 7 C. proc. civ.

În ce privește

motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de

recurs, atunci când aceasta evocă fondul pricinii.

Condiția ca hotărârea

a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul

acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se

cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină

asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au

ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Regula prevăzută de

art. 322 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o

hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.

Rezultă că nu pot fi

atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, prin

care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de

drept stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, cum este cazul

Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010, a cărei revizuire se cere.

Nici motivul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi

primit, urmând a fi respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive

contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să

existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să

fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi

invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi

discutat.

Așa fiind, una dintre

condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla

identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuentul

invocă ca fiind potrivnică hotărârii supusă revizuirii, Decizia nr. 1478/1996 a

Curții Supreme de Justiție, prin care, urmare a promovării unui recurs în

anulare, s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului și, în considerarea

acestui efect, imobilul a revenit în patrimoniul municipalității, ulterior

încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995, în

favoarea chiriașului M.P.N.G.

Or, pentru a fi

incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect

și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță.

Se constată că nu

este îndeplinită condiția identității de obiect și cauză întrucât, în timp ce

prin prima hotărâre s-a anulat hotărârea de retrocedare a imobilului, litigiul

finalizat cu decizia supusă revizuirii a avut ca obiect contestația formulată

de reclamantul M.P.N.G. împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr.

10/2001.

Totodată, nu este

îndeplinită nici condiția identității de părți întrucât, în litigiul finalizat

cu Decizia nr. 1478/1996 a Curții Supreme de Justiție, revizuentul nu a avut

calitatea de parte.

Prin urmare, nu este

îndeplinită condiția identității din perspectiva niciunuia dintre elementele

care configurează puterea de lucru judecat, părți, obiect și cauză.

Fiind vorba de

pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în

realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește

reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu

pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de

lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub

motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea

revizuirii.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul M.P.N.G.

În ce privește cheltuielile

de judecată solicitate de intimații B.I.A.Ș. și B.L., art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mici

sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În cauză, având în

vedere că obiectul cauzei îl constituie o cale de atac de retractare, că

cererea s-a soluționat la primul termen de judecată, Înalta Curte apreciază că

onorariul de 3720 RON solicitat de apărătorul intimaților este nepotrivit de

mare față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat, astfel că va

dispune reducerea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat,

la 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 6651 din 9 decembrie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, formulată de revizuentul M.P.N.G.

Obligă pe revizuentul

M.P.N.G. să plătească intimaților B.I.A.Ș. și B.L. cheltuieli de judecată în

cuantum de 200 RON, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2011.