ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T. SRL București le-a chemat în judecată pe pârâtele B.C.D. R. SA Târgu Mureș și SC C.A. Bistrița pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 5014/2004 de B.N.P. Groza. A susținut în cererea sa că Tribunalul Arbitral constituit la C.A.C.I. de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis prin sentința arbitrală nr. 198 din 15 iunie 2004 cererea privind rezilierea contractului de închiriere încheiat cu SC C.A. SA Bistrița. Ulterior aceasta a chemat-o în judecată pe pârâtă pentru plata despăgubirilor, acțiune care de asemenea a fost admisă de C.A.C.I.

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 6.696.000.000 lei (sentința arbitrală nr. 340 din 16 decembrie 2004). În timpul soluționării acestui litigiu, pârâta, ilegal a garantat cu imobilul în litigiu o obligație de plată în sumă de 7.320.000.000 lei pe care o datora R. Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat să se constate și nulitatea absolută a contractului de garanție mobiliară nr. 13 din 24 septembrie 2002, pentru aceleași motive invocate în cererea inițială. În cauză a fost formulată cerere de intervenție în interes propriu de către SC R.T. SRL București, care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă și a contractului de garanție mobiliară, invocate de reclamantă.

Tribunalul Comercial Mureș a admis excepția privind necompetența teritorială a Tribunalului Comercial Mureș invocată de pârâta SC H.C.A. SA Bistrița și a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția comercială. Prin sentința civilă nr. 20/COM/2006 din 27 ianuarie 2006, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de intervenienta SC R.T. SRL București, obligând-o pe reclamantă să plătească pârâtei SC H.C.A. SA Bistrița la 200 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, atât reclamanta cât și intervenienta nu pot justifica un interes legitim personal și actual pentru admiterea acțiunii în sensul constatării nulității celor două contracte și că pârâta SC C.A.

SA Bistrița și-a achitat debitele atât față de reclamantă cât și față de intervenientă. A reținut că pretențiile formulate nu izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 87 din 1 iunie 2006, prin care a reținut că reclamanta nu a justificat un interes legitim și actual pentru declanșarea demersului judiciar conform probatoriilor administrate. Reclamanta SC T. SRL București a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii, susținând că sunt îndeplinite condițiile de modificare a deciziei, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. A susținut prin cererea de recurs, că existența unei hotărâri a A.G.A. Coroana, publicată în M. Of. al României era condiție a încheierii valabile a contractului, garanția neputând fi instituită decât cu respectarea dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, astfel că cele două contracte sunt lovite de nulitate. Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că atât în instanța de fond cât și în apel a fost analizat interesul reclamantei și intervenientei în declanșarea acțiunii ca o condiție generală de exercitare a acțiunii civile, acțiunea fiind corect respinsă pentru acest motiv. Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri poate fi cerută când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Din motivele de recurs invocate nu rezultă textul de lege încălcat sau aplicat greșit referitor la analiza interesului în declanșarea acțiunii, astfel că recursul urmează a se respinge ca nefondat. Cum cele două instanțe au constatat corect că atât reclamanta cât și intervenienta nu au justificat un interes pentru declanșarea demersului judiciar, nu s-a mai procedat la analizarea fondului litigiului, astfel că motivele invocate nu pot fi analizate în recurs. Așa fiind:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de reclamanta SC T. SRL București împotriva deciziei nr. 87 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 22 februarie 2007.