ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10306/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Horezu, prin încheierea nr. 433 din 12 iunie 2003, a admis, în parte cererea formulată de creditorii N.I. și N.V., încuviințând executarea silită a sentinței civile nr. 2062/2003 în privința sumei de 100.000 lei, prin urmărirea bunurilor mobile ale debitorului P.I.F. Totodată, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite a aceluiași titlu cu privire la daune cominatorii. S-a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 376 și art. 379 C. proc. civ. dar creditorii nu au titlu de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin decizia nr. 999 din 7 octombrie 2003, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de creditori, reținând că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a plăti taxa de timbru (42.500 lei) și timbrul judiciar (1.500 lei).

Creditorii au declarat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a trimis cauza, spre soluționare, Curții de Apel Pitești, în temeiul art. II alin. (3) din Legea nr. 195/2004. Curtea de Apel Pitești, secția civilă minori și de familie, prin încheierea din 7 februarie 2005, a suspendat judecata, conform art. 155 1 C. proc. civ., până la indicarea corectă a adresei numitei D.I., moștenitoarea recurentei N.V. Creditorul N.I. a declarat recurs, prin care, fără să indice temeiul juridic, a susținut că această măsură ar fi greșită deoarece a trimis instanței de recurs declarații autentificate de renunțare la succesiunea defunctei, făcute de D.C. și R. (fostă D.) I., fratele și, respectiv, sora acesteia.

Criticile sunt nefondate deoarece: - la Curtea de Apel Pitești recurentul a susținut inițial că D.I., moștenitoarea defunctei N.V., ar locui în București; - la 8 noiembrie 2004, când citația a fost restituită cu mențiunea destinatara mutată la altă adresă, recurentul a pretins că D.I. ar locui de fapt în comuna Popești Leordeni; - aceste date incomplete nu au permis îndeplinirea procedurii de citare, motiv pentru care, după două amânări succesive, instanța a făcut aplicarea art. 155 C. proc. civ., punându-i în vedere creditorul recurent să indice adresa exactă a moștenitoarei defunctei; - înscrisul notarial invocat de recurent este posterior suspendării judecății și, eventual, ar justifica repunerea cauzei pe rol.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul N.I. împotriva încheierii din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, secția minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.