ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 797/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2359/ C din 29 septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul V.G., împotriva pârâților V.C. și SC R. SRL cu sediul în comuna Domnești jud. Argeș. Apelul declarat împotriva susmenționatei sentințe de reclamantul V.G., a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 14/ A-C din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, instanța reținând în fundamentarea acestei soluții că deși reclamantul a fost citat pentru termenul de la 14 ianuarie 2004 cu mențiunea de a timbra apelul cu 274.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 4.500 lei timbru judiciar, acesta nu a dat curs obligației legale de timbrare cu sumele menționate, astfel că în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, privind timbrul judiciar care fac trimitere la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora în cazul neîndeplinirii obligației de timbrare până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamantul V.G., invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Se susține în esență că soluția de anulare a apelului este criticabilă, deoarece, pentru termenul de la 14 ianuarie 2004, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, din procesul verbal rezultă că acesta a fost întocmit la 22 decembrie 2003, deși, potrivit ștampilei poștei aplicată pe citație, reiese că aceasta a fost expediată din Pitești spre destinatar la 23 decembrie, deci după o zi de la data când agentul a încheiat actul procedural (22 decembrie 2003). Ori, din cele expuse, rezultă în opinia recurentului, că, procesul încheiat de agentul procedural, în care s-a consemnat că afișarea dovezii de citare a avut loc la 22 decembrie 2003 este lovit de nulitate și cum această împrejurare (nulitate) i-a cauzat un prejudiciu constând în anularea apelului ca netimbrat, reclamantul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Recursul declarat în cauză nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamantul în calitate de apelant a fost citat de instanța de apel pentru termenul de la 14 ianuarie 2004, cu mențiunea de a timbra apelul cu 274.000 lei taxă judiciară de timbru și 4.500 lei timbru judiciar, obligații neîndeplinite până la termenul stabilit. Ca atare, corect instanța de apel, a considerat că, în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxa judiciară de timbru și în consecință a dispus anularea apelului reclamantului ca netimbrat.

Faptul că din dovezile existente la dosar, rezultă că citația a fost expediată de instanță, la 23 decembrie 2003, adică cu o zi mai târziu decât data încheierii procesului verbal (22 decembrie 2003) nu este de natură a atrage nulitatea actului de procedură și implicit a deciziei atacate, din moment ce din probele dosarului, rezultă indubitabil că citația a sosit la destinație la data de 29 decembrie 2003 și că a fost afișată la adresa indicată de reclamant, (situație recunoscută expres de acesta) așa încât, împrejurarea că în procesul verbal s-a menționat că acesta a fost întocmit la 22 decembrie 2003, nu poate avea vreo relevanță asupra soluției pronunțată de instanța de apel în contextul în care în citație s-a menționat atât cuantumul sumelor datorate cu titlu de timbru și timbru judiciar, cât și termenul de judecată, 14 ianuarie 2004, dată până la care reclamantul dacă era diligent, putea să timbreze cererea.

În concluzie, cum din cele arătate, rezultă că reclamantul a cunoscut atât cuantumul sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și respectiv timbru judiciar, cât și termenul până la care trebuia să-și îndeplinească această obligație (14 ianuarie 2004) înseamnă că singur și-a asumat pentru neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit riscul anulării apelului, ca netimbrat. Așa fiind recursul reclamantului va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul V.G., împotriva deciziei nr. 14/ A-C din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2005.