ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4409/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: p rin cererea înregistrată la 31 mai 2010 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, petenta SC U.D.G.B. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.V.A. SRL Pitești să se anuleze Hotărârea arbitrală din 20 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10/A/2009 de către Curtea de Arbitraj Argeș, iar pe fond să se respingă cererea pârâtei ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 158 din 30 iunie 2010, instanța a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei, reținând incidența dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru de 587 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, stabilit în sarcina sa de către instanță și aduse la cunoștința reclamantei prin citația de la fila 7 din dosar.

Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele: - În mod nelegal a fost respinsă cererea de amânare a cauzei, formulată în vederea angajării unui apărător, instanța procedând nelegal și la anularea acțiunii pentru lipsa timbrajului. Recurenta susține că instanța avea obligația de dispune citarea sa cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și că, fiind primul termen de judecată i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil pentru că nu a reușit să-și facă apărări, în contextul în care cererea de amânare a cauzei a fost perfect întemeiată. De asemenea, se arată că pentru termenul din 30 iunie 2010 nu a primit citație și că a aflat despre existența termenului de pe portalul instanțelor de judecată, considerând că u fost încălcate prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.; art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României, art. 129 C. proc.

civ. (privind rolul activ al instanței), precum și art. 156 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care - instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic justificată. Mai susține recurenta că, instanța ar fi trebuit să-și verifice competența și apoi să admită cererea de amânare după care să solicite dosarul de la Curtea de Arbitraj astfel încât să i se dea posibilitatea să-l studieze și să-și pregătească apărarea. Recursul este nefondat. Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a procedat în mod corect atunci când a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, sancționând cererea reclamantei. Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Lege, cererile adresate instanței de judecată sunt supuse taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar, taxe ce se plătesc anticipat.

Cu toate acestea, legea acordă posibilitatea ca - în situația în care părțile nu s-au conformat prevederilor anterior menționate - să achite suma datorată până la primul termen stabilit de instanță. În cauză, reclamantei i s-a pus în vedere să depună taxa judiciară de timbru de 587 lei și timbrul judiciar de 5 lei până la termenul stabilit de instanță la 30 iunie 2010, fiind citată cu aceste mențiuni (fila 7 din dosarul de fond), iar ca urmare a neconformării, în mod corect, cererea s-a a fost anulată conform art. 20 alin. (3) din Lege. Față de această situație, recurenta nu se poate prevala de propria culpă în neonorarea obligației legale de a timbra și nici nu poate pretinde o încălcare a dreptului la apărare ori la un proces echitabil cum, nu poate imputa instanței nici nesocotirea rolului activ sau a prevederilor art. 156 C. proc.

civ. Cu privire la acest ultim aspect referitor la dispozițiile art. 156 C. proc. civ. se impune a se preciza caracterul dispozitiv al normelor conținute de text, respectiv faptul că instanța are posibilitatea de a amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare doar o singură dată - în baza unei cereri temeinic motivate, iar nu obligația și că acordarea termenului presupune ca, în prealabil să fie îndeplinită obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deoarece, în absența dovezii legalei timbrări instanța nu poate fi considerată legal sesizată. În consecință, pentru considerentele arătate, criticile recurentei sunt nefondate motiv pentru care Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC U.D.G.B. SRL București , împotriva sentinței Curții de Apel Pitești nr. 158 din 30 iunie 2010 , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.