ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4409/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4409/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
p
rin cererea
înregistrată la 31 mai 2010 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal, petenta
SC U.D.G.B. SRL a
solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC A.T.V.A. SRL Pitești să se anuleze
Hotărârea arbitrală din 20 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10/A/2009 de
către Curtea de Arbitraj Argeș, iar pe fond să se respingă cererea pârâtei ca
neîntemeiată.
Prin sentința
nr. 158 din 30 iunie
2010, instanța a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantei, reținând incidența
dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 ca urmare a neachitării taxei
judiciare de timbru de 587 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, stabilit în
sarcina sa de către instanță și aduse la cunoștința reclamantei prin citația de
la fila 7 din dosar.
Împotriva sentinței,
reclamanta a declarat recurs prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., susținând următoarele:
- În mod nelegal a
fost respinsă cererea de amânare a cauzei, formulată în vederea angajării unui
apărător, instanța procedând nelegal și la anularea acțiunii pentru lipsa
timbrajului.
Recurenta susține că
instanța avea obligația de dispune citarea sa cu mențiunea achitării taxei
judiciare de timbru și că, fiind primul termen de judecată i-a fost încălcat
dreptul la apărare și la un proces echitabil pentru că nu a reușit să-și facă
apărări, în contextul în care cererea de amânare a cauzei a fost perfect
întemeiată.
De asemenea, se arată
că pentru termenul din 30 iunie 2010 nu a primit citație și că a aflat despre
existența termenului de pe portalul instanțelor de judecată, considerând că u
fost încălcate prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O.; art. 21 alin. (3) și art.
24 din Constituția României, art. 129 C. proc. civ. (privind rolul activ al
instanței), precum și art. 156 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care -
instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic
justificată.
Mai susține recurenta
că, instanța ar fi trebuit să-și verifice competența și apoi să admită cererea
de amânare după care să solicite dosarul de la Curtea de Arbitraj astfel încât
să i se dea posibilitatea să-l studieze și să-și pregătească apărarea.
Recursul este
nefondat.
Contrar susținerilor
recurentei, prima instanță a procedat în mod corect atunci când a dat eficiență
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, sancționând cererea
reclamantei.
Conform prevederilor
art. 20 alin. (1) din
Lege, cererile
adresate instanței de judecată sunt supuse taxelor judiciare de timbru și
timbrului judiciar, taxe ce se plătesc anticipat.
Cu toate acestea,
legea acordă posibilitatea ca - în situația în care părțile nu s-au conformat
prevederilor anterior menționate - să achite suma datorată până la primul
termen stabilit de instanță.
În cauză, reclamantei
i s-a pus în vedere să depună taxa judiciară de timbru de
587 lei și timbrul
judiciar de 5 lei până la termenul stabilit de instanță la 30 iunie 2010, fiind
citată cu aceste mențiuni (fila 7 din dosarul de fond), iar ca urmare a
neconformării, în mod corect, cererea s-a a fost anulată conform art. 20 alin.
(3) din Lege.
Față de această
situație, recurenta nu se poate prevala de propria culpă în neonorarea
obligației legale de a timbra și nici nu poate pretinde o încălcare a dreptului
la apărare ori la un proces echitabil cum, nu poate imputa instanței nici
nesocotirea rolului activ sau a prevederilor art. 156 C. proc. civ.
Cu privire la acest
ultim aspect referitor la dispozițiile art. 156 C. proc. civ. se impune a se
preciza caracterul dispozitiv al normelor conținute de text, respectiv faptul
că instanța are posibilitatea de a amâna judecarea cauzei pentru lipsă de
apărare doar o singură dată - în baza unei cereri temeinic motivate, iar nu
obligația și că acordarea termenului presupune ca, în prealabil să fie
îndeplinită obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului
judiciar, deoarece, în absența dovezii legalei timbrări instanța nu poate fi
considerată legal sesizată.
În consecință, pentru
considerentele arătate, criticile recurentei sunt nefondate motiv pentru care
Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul formulat de
reclamanta
SC
U.D.G.B. SRL București
,
împotriva sentinței Curții de Apel Pitești nr. 158 din 30 iunie 2010
, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi,
15 decembrie 2010.