ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4137/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată, la data

de 15 februarie 2001 pe rolul Tribunalului București, reclamantul P.R.R. a

chemat în judecată pe pârâta, P.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța:

- să constate că masa succesorală

include și alte bunuri mobile nemenționate în certificatul de moștenitor nr. 231/1998,

indicate în motivarea prezentei acțiuni, precum și fructele și veniturile

încasate de către pârâtă din noiembrie 1998 și până în prezent, ca urmare a

închirierii imobilelor, precum și dobânzile la depozitele bănești.

- să dispună ieșirea din indiviziune

asupra bunurilor succesorale prin atribuire către reclamant a apartamentului nr.

65, situat în str. D., sector 6 și apartamentul nr. 37 situat în str. A.I.B. nr.

3, sector 2, ambele în București.

Tribunalul București, secția a III-a,

prin sentința civilă nr. 457 din 23 aprilie 2003, a respins acțiunea ca

nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 420 A din 15 septembrie 2003, a anulat,

ca netimbrat, apelul, reținând că reclamantul, deși legal citat, pentru

termenul fixat pentru judecarea apelului, cu mențiunea achitării taxei de

timbru în valoare de 300.000 lei și a timbrului judiciar de 15.000 lei, nu și-a

îndeplinit această obligație procesuală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ., susținând că procedura de citare, pentru termenul din 15

septembrie 2003, a fost nelegală, întrucât, în citație, ar fi fost menționat că

„sectorul” este 2 în loc de 1, cât este în realitate.

Prin încheierea de la 15 ianuarie

2004, s-a constatat că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art.

302

1

C. proc. civ. și a fost admis, în principiu, recursul,

fixându-se termen pentru judecată.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de reținut, în primul

rând, că art. 304 pct. 3 C. proc. civ., indicat ca unic motiv de recurs,

prevede: „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 C. proc. civ.”, iar încălcarea

încriminată de către recurent ar fi fost indicarea în citația emisă, pentru

termenul de judecare a apelului, în adresa sa, a sectorului 2 în loc de sector

1.

Verificând această susținere,

urmează a se constata că ea este nefondată, astfel, la dosarul de apel se află

dovada de îndeplinire a procedurii de citare a reclamantului, în calitatea sa

de apelant cu domiciliul în municipiul București, str. C.C., nr. 59, sector 1,

la mandatar V.A., în citație făcându-se mențiunea de a depune taxa de timbru de

300.000 lei și timbru judiciar 15.000 lei.

Astfel fiind, urmează a constata că

procedura de citare a recurentului, pentru termenul din 15 septembrie 2003, a

fost legal îndeplinită și, în consecință, recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

reclamantul P.R.R. împotriva deciziei nr. 420 A din 15 septembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 iunie 2004.