ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de la data de 29 iulie 1995, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe fratele ei N.L., solicitând: - constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 281/1984, eliberat după decesul tatălui lor N.L., intervenit la 5 iulie l983; - stabilirea masei succesorale privind pe ambii părinți, N.I.C. și N.L.; - recunoașterea calității de moștenitori a ambilor descendenți cu drepturi egale; - raportarea de către pârât la masa partajabilă a sumei de 20.000 dolari S.U.A. și respectiv 8.000.000 lei, a bijuteriilor în valoare de 3.000.000 lei, a 5/8 parte din autoturism; - partajarea masei succesorale, în sensul de a i se atribui ei apartamentul nr. 1 înscris în Cartea Funciară 3724 Tg.

Mureș, fără a fi obligată la plata unei sulte și înscrierea acestui bun în Cartea Funciară pe numele ei. Pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să i se atribuie în exclusivitate apartamentul din litigiu, cu plata sultei corespunzătoare către reclamantă. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu J.L. și J.M., solicitând ca, la ieșirea din indiviziune, să le fie atribuit apartamentul nr. 1 din litigiu, cumpărat de pârât, cu plata sultei ce va rezulta din calcul, în favoarea reclamantei. Pe parcursul procesului a decedat pârâtul N.L., procesul fiind continuat de fiica acestuia, N.I. Prin sentința nr. 582 din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis în parte acțiunea principală, în totalitate cererea de intervenție în interes propriu, formulată de J.L.

și J.M., a constatat componența masei succesorale rămasă după defuncta N.I.C. (decedată în 21 ianuarie 1995), calitatea de moștenitori a reclamantei și a fratelui ei N.L. (decedat în timpul procesului) a sistat indiviziunea bunurilor mobile și imobile și a respins ca prescris capătul de cerere din acțiunea principală referitor la anularea certificatului de moștenitor nr. 281/1984 privind pe N.D. Celelalte capete de cerere din acțiunea principală, precum și acțiunea reconvențională formulată de N.L. au fost respinse. Cheltuielile de judecată au fost compensate. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanta N.M. împotriva sentinței tribunalului, prin decizia nr. 59/ A din 15 mai 2003, l-a anulat ca netimbrat, obligând apelanta să plătească intimatului-pârât N.I.

1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs N.M., criticând-o ca fiind greșită întrucât, în realitate, a satisfăcut obligația de timbrare, prin trimiterea prin poștă a dovezii plății sumei care i s-a adus la cunoștință prin citație. Solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea apelului. Recursul nu este întemeiat. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat [(art. 3 și 9 din Ordonanța Guvernului României privind timbru judiciar, cu modificările ulterioare și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru) ] . Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.

Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar. Din dosarul cauzei rezultă că reclamanta N.M., la declararea apelului, nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate. La termenul din 27 februarie 2003, instanța de apel a dispus citarea reclamantei (apelantă) cu mențiunea depunerii la dosar a dovezilor de timbraj, 171.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar. La următorul termen de judecată, 3 aprilie 2003, pentru motive medicale invocate de reclamantă, s-a dispus amânarea judecății, în încheierea de dezbateri consemnându-se din nou citarea acesteia cu mențiunea timbrării apelului cu 171.000 lei taxă judiciară de timbru și cu 1.500 lei timbru judiciar.

Nici de această dată reclamanta nu a dat curs dispoziției instanței, astfel că, la termenul din 15 mai 2003, i s-a respins cererea prin care solicitase amânarea judecății, și s-a judecat pricina, amânându-se pronunțarea deciziei la 22 mai 2003. În atare situație, soluția de anulare a apelului ca netimbrat, dată de instanța de apel este în afara oricărei critici. Este important a se reține că dovada de timbraj de care face vorbire reclamanta în recurs a fost trimisă, pentru dosar, după soluționarea apelului, împrejurare care nu poate fi imputată instanței. În raport de prevederile legale în materie de timbru redate mai sus, se reține, așadar, că decizia instanței de apel, fiind temeinică și legală, urmează să fie confirmată prin respingerea recursului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 59 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.