ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de la

data de 29 iulie 1995, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta N.M. a

chemat în judecată pe fratele ei N.L., solicitând:

- constatarea nulității

certificatului de moștenitor nr. 281/1984, eliberat după decesul tatălui lor

N.L., intervenit la 5 iulie l983;

- stabilirea masei succesorale

privind pe ambii părinți, N.I.C. și N.L.;

- recunoașterea calității de

moștenitori a ambilor descendenți cu drepturi egale;

- raportarea de către pârât la masa

partajabilă a sumei de 20.000 dolari S.U.A. și respectiv 8.000.000 lei, a

bijuteriilor în valoare de 3.000.000 lei, a 5/8 parte din autoturism;

- partajarea masei succesorale, în

sensul de a i se atribui ei apartamentul nr. 1 înscris în Cartea Funciară 3724

Tg. Mureș, fără a fi obligată la plata unei sulte și înscrierea acestui bun în

Cartea Funciară pe numele ei.

Pârâtul a formulat cerere

reconvențională, prin care a solicitat să i se atribuie în exclusivitate

apartamentul din litigiu, cu plata sultei corespunzătoare către reclamantă.

În cauză au formulat cerere de

intervenție în interes propriu J.L. și J.M., solicitând ca, la ieșirea din

indiviziune, să le fie atribuit apartamentul nr. 1 din litigiu, cumpărat de

pârât, cu plata sultei ce va rezulta din calcul, în favoarea reclamantei.

Pe parcursul procesului a decedat

pârâtul N.L., procesul fiind continuat de fiica acestuia, N.I.

Prin sentința nr. 582 din 15

noiembrie 2002, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis în parte acțiunea

principală, în totalitate cererea de intervenție în interes propriu, formulată

de J.L. și J.M., a constatat componența masei succesorale rămasă după defuncta

N.I.C. (decedată în 21 ianuarie 1995), calitatea de moștenitori a reclamantei

și a fratelui ei N.L. (decedat în timpul procesului) a sistat indiviziunea

bunurilor mobile și imobile și a respins ca prescris capătul de cerere din

acțiunea principală referitor la anularea certificatului de moștenitor nr.

281/1984 privind pe N.D.

Celelalte capete de cerere din

acțiunea principală, precum și acțiunea reconvențională formulată de N.L. au

fost respinse.

Cheltuielile de judecată au fost

compensate.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamanta N.M.

împotriva sentinței tribunalului, prin decizia nr. 59/ A din 15 mai 2003, l-a

anulat ca netimbrat, obligând apelanta să plătească intimatului-pârât N.I.

1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs N.M., criticând-o ca fiind greșită întrucât, în realitate, a satisfăcut

obligația de timbrare, prin trimiterea prin poștă a dovezii plății sumei care i

s-a adus la cunoștință prin citație. Solicită casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru soluționarea apelului.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor legale

aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc

anticipat [(art. 3 și 9 din Ordonanța Guvernului României privind timbru

judiciar, cu modificările ulterioare și art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru)

]

.

Cu totul excepțional, în condițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține

cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să

plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei

obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate

cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, dispoziții incidente și în cazul

neaplicării timbrului judiciar.

Din dosarul cauzei rezultă că

reclamanta N.M., la declararea apelului, nu a depus la dosar taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar datorate.

La termenul din 27 februarie 2003,

instanța de apel a dispus citarea reclamantei (apelantă) cu mențiunea depunerii

la dosar a dovezilor de timbraj, 171.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500

lei timbru judiciar.

La următorul termen de judecată, 3

aprilie 2003, pentru motive medicale invocate de reclamantă, s-a dispus

amânarea judecății, în încheierea de dezbateri consemnându-se din nou citarea

acesteia cu mențiunea timbrării apelului cu 171.000 lei taxă judiciară de

timbru și cu 1.500 lei timbru judiciar.

Nici de această dată reclamanta nu a

dat curs dispoziției instanței, astfel că, la termenul din 15 mai 2003, i s-a

respins cererea prin care solicitase amânarea judecății, și s-a judecat

pricina, amânându-se pronunțarea deciziei la 22 mai 2003.

În atare situație, soluția de

anulare a apelului ca netimbrat, dată de instanța de apel este în afara

oricărei critici.

Este important a se reține că dovada

de timbraj de care face vorbire reclamanta în recurs a fost trimisă, pentru

dosar, după soluționarea apelului, împrejurare care nu poate fi imputată

instanței.

În raport de prevederile legale în

materie de timbru redate mai sus, se reține, așadar, că decizia instanței de

apel, fiind temeinică și legală, urmează să fie confirmată prin respingerea

recursului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 59 din 15

mai 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2004.