ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5615/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 406A din 17 martie 2004,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins ca nefondat apelul formulat

de către pârâta B.A. împotriva sentinței civile nr. 1326/2003.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1326 din 3 octombrie 2003,

Judecătoria Câmpeni a admis cererea formulată de reclamanta P.E. în

contradictoriu cu pârâții B.A., ș.a.

S-a constatat că reclamanta și pârâții

sunt coproprietari în nume propriu sau moștenitori ai acestora, asupra

imobilelor înscrise în C.F. 2243 nr. top 488/2/3 fânaț, 487/3 fânaț, ambele de

11.112 mp și C.F. 1307 Lupșa nr. top 491,492 fânaț și grădină de 1.367 mp și

respectiv 5.581 mp în cotă de proprietate, după cum urmează:

- cota de 585/42600 parte pentru

reclamantă în C.F. 2243 Lupșa;

- cota de 4320/42600 parte pentru C.G.

lui V., cota de 7800/42600 parte pentru G.C. lui S., cota de 1080/42600 parte

fiecare pentru C.V., V.C., C.I., C.L. și C.T. în nume propriu B+58, 62; cota de

5400/42600 parte pentru C.M. B+62; cota de 4875/42600 parte pentru O.D., O.L., P.M.

și B.A. în calitate de moștenitori după C.L. B+64, fii și nepoți ai acestuia,

cota de 585/42600 pentru pârâții B.A.; cota de 585/42600 parte B+65 pentru O.D.

și O.L.M. ca fii după O.P., cota de 585/42600 parte B+68, V.E. ca moștenitor

după N.M., cota de 585/42600 parte pentru reclamanta P.E., în nume propriu,

B+69; cota de 891/42600 parte pentru M.E. după S.G. ca fiică, B+70; cota de

891/42600 parte B+71 pentru T.S.; cota de 891/42600 parte B+72 pentru S.L.,

cota de 891/42600 parte pentru H.M. B+73; cota de 831/42600 parte pentru L.S.

și E. B+74, 75, toți în C.F. 2243 Lupșa; cota de 6/128 parte fiecare în C.F.

1307 Lupșa pentru O.D. și O.L.M. B+15,16; cota de 28/128 parte pentru O.E. B+12,14,

cota de 24/128 parte pentru O.A.; cota de 64/128 parte pentru C.P. lui I.B+9 în

C.F. 1307 Lupșa.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune

asupra imobilelor în litigiu, potrivit raportului de expertiză tehnică, prin

formarea și atribuirea loturilor.

În baza art. 271 C. proc. civ. s-a luat

act de tranzacția intervenită între reclamantă și pârâta B.A. la data de 22 mai

2003, s-a constatat ca valabil încheiat antecontractul de vânzare cumpărare

încheiat la data de 10 mai 2003 între reclamantă și pârâții O.D. și O.L.M. prin

care și-au vândut cota de proprietate din C.F. 1307 Lupșa și i-a obligat să

elibereze reclamantei act autentic de vânzare – cumpărare, iar în act de refuz

a dispus ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic.

S-a luat act că reclamanta a renunțat la

judecata împotriva pârâtei A.B. și s-a respins cererea reconvențională

formulată de reclamanta B.A. împotriva pârâților reconvenționali P.E., O.D. și V.E.,

precum și împotriva celorlalți pârâți din acțiunea principală.

În motivare s-a arătat că reclamanta

reconvențională, în baza contractelor sub semnătură privată, a cumpărat cotele

de proprietate de la pârâții O.D. și V.E. iar în baza testamentului a rezultat

că defuncta C.S. a testat în favoarea reclamantei reconvenționale cota de

¼ parte din toate bunurile sale din C.F. 2243 Lupșa.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că potrivit extrasului de C.F., a rezultat

că imobilele din litigiu fac parte din C.F. 2243 Lupșa top 488/2/3 și 487/3 în

suprafață de 111112 mp și C.F. 1307 Lupșa top 486, 491, 495, 492, 493, 19739,

20177/2, 20179, 20181, 20189, 20193, 20198, avându-i ca proprietari sau

moștenitori ai acestora pe reclamantă și pârâți în diferite cote de

proprietate.

În ceea privește cererea reconvențională,

instanța a respins-o ca neîntemeiată deoarece, potrivit constatărilor

expertului, terenurile ce fac obiectul acesteia fac parte din alte C.F. decât

cele depuse la dosarul cauzei, aparținând unor persoane din afara cadrului

procesual.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta reconvențională, care în esență a arătat că, deși a semnat

tranzacția încheiată cu P.E., a fost indusă în eroare pentru că nu a vrut să îi

transmită acesteia tot dreptul de proprietate dobândit prin testamentul

întocmit de antecesoarea C.S., dar și cu privire la cota cumpărată.

Curtea de Apel a respins, așa cum s-a

arătat, apelul ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța a luat act de

tranzacție, în condițiile în care nu a contestat-o și a beneficiat de apărare

calificată.

Împotriva deciziei Curții de Apel Alba

Iulia a declarat recurs pârâta B.A.. Fără a indica nici unul dintre motivele de

casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâta a arătat, în

esență, că a fost indusă în eroare de tranzacția încheiată cu reclamanta și că

expertul numit în cauză nu a efectuat în mod corect măsurătorile.

Înalta Curte, la termenul din 14

octombrie 2004 a făcut aplicarea art. 306 C. proc. civ. și a pus în discuția

părților, față și de susținerea mandatarului G.N., capacitatea procesuală a

pârâților O.A., C.G., C.P., C.G., O.V., S.V., C.I., B.E., C.T., C.M. și O.E.

Se constată astfel, că prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâții B.A., O.D.,

O.L., V.E., M.E., T.S., B.A., H.M., S.L., S.E. dar și pe pârâții O.A., C.G., C.P.,

C.G., O.V., S.V., C.I., B.E., C.T., C.M. și O.E. Pentru acești din urmă pârâți,

reclamanta a menționat că au domiciliul necunoscut și a solicitat citarea lor

în conformitate cu dispozițiile art. 95 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

(dosarul Judecătoriei Câmpeni), pârâta B.A. a arătat că primii opt pârâți sunt

decedați, că reclamanta nu a făcut nici o mențiune în acest sens și că nu se

cunoaște dacă aceștia au sau nu moștenitori legali. A solicitat în consecință

obligarea reclamantei să-și completeze acțiunea în sensul arătat.

Nici la termenul următor și la nici

unul din celelalte termen din cadrul procedurilor ulterioare, instanțele nu au

pus în discuție excepția capacității procesuale a celor opt pârâți,

mărginindu-se doar să-i citeze prin afișare la ușa instanței și să pronunțe

hotărâri în contradictoriu și cu aceștia.

Or, în sensul dispozițiilor art. 41 C.

proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie

parte în judecată. Prin urmare, înainte de a păși la judecarea pricinii,

instanțele ar fi trebuit să lămurească problema calității de parte în proces a

pârâților O.A., C.G., C.P., C.G., O.V., S.V., C.I., B.E., C.T., C.M. și O.E. și,

în situația în care ar fi constatat că, într-adevăr, aceștia au decedat, să

procedeze în consecință.

Prin urmare, potrivit art. 312 cu

referire la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de

pârâtă, va dispune casarea hotărârii pronunțate și va trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel Alba Iulia. Cu ocazia rejudecării, instanța va lămuri

aspectele legate de calitatea de parte a celor 8 pârâți dar va avea în vedere

și criticile pe care pârâta le-a făcut prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta B.A.

împotriva deciziei civile nr. 406 A din 17 martie 2004 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2004.