ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5617/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 5097/2002 a fost admisă în principiu acțiunea civilă introdusă de reclamanta Ș.M. împotriva pârâților F.E., L.G. și L.A., precum și cererea reconvențională formulată de pârâții L.G. și L.A., având ca obiect ieșire din indiviziune, și s-a constatat că bunul supus împărțelii este imobilul înscris în C.F. 1844 Ighiu, nr. top. 583, 584, în suprafață de 5910 mp, proprietari ai acestui imobil fiind reclamanta Ș.M. în cotă de 6/18 părți, pârâta F.E. în cotă de 9/18 părți și pârâții L.G. și L.A. în cotă de 3/18 părți. Prin aceeași încheiere s-a dispus că în privința altor capete de cerere din acțiunea principală (formarea de loturi în natură, intabularea în C.F.

și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1779/83 din 17 august 1994 prin care pârâților L. li s-a reconstituit drept de proprietate asupra unui teren de 1881 mp), precum și din cererea reconvențională (constatarea dreptului exclusiv de proprietate al pârâților L. asupra unor terenuri în suprafață de 985 mp și respectiv 1881 mp, atribuirea acestor din urmă terenuri în lotul pârâților L. etc.). instanța se va pronunța prin hotărârea ce o va da asupra fondului, întrucât asemenea cereri nu fac obiectul încheierii reglementate prin art. 673 5 C. proc. civ. Împotriva încheierii de mai sus au declarat apel pârâții L.G. și L.A.

solicitând ca la stabilirea cotelor de proprietate să se aibă în vedere dreptul exclusiv de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul Ș.G., Ordinul Prefectului nr. 13/2002 și titlul de proprietate nr. 1779/83 din 17 august 1994. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 563/A din 8 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, în dosarul nr. 700/2004. Instanța de apel a reținut pe de o parte, că prima instanță în mod corect s-a limitat la soluționarea cererilor care fac obiectul încheierii prevăzute de art. 673 5 C. proc. civ., prorogând fondului soluționarea celorlalte cereri, iar pe de altă parte a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare și ordinul prefectului, precum și faptul că terenul de 1881 mp constituie proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant L.G.

Împotriva deciziei date în apel au declarat recurs pârâții-reclamanți L.G. și L.A. solicitând modificarea acesteia prin admiterea apelului și schimbarea încheierii primei instanțe în sensul stabilirii că terenul de 1885 mp este proprietatea lui L.G. și că acesta are un drept de 3/18 din construcții și terenul de 985 mp. Motivând recursul, pârâții-reclamanți invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată următoarele: - nepronunțându-se asupra apărărilor pârâților și probelor administrate de acesta, anume titlul de proprietate nr. 1779/83, instanțele au apreciat greșit că încheierea atacată se referă numai la cererile având ca obiect sistarea indiviziunii, celelalte capete de cerere nefăcând obiectul acesteia, urmând a fi soluționate odată cu fondul pricinii, încălcate fiind astfel dispozițiile art. 673 8 C. proc.

civ.; - instanțele au greșit prin stabilirea cotelor fără a ține seama că terenul de 1881 mp constituie proprietatea exclusivă a pârâților, având în vedere doar extrasul de carte funciară. Recursul este nefondat. Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au aplicat corect dispozițiile art. 673 5 C. proc. civ. în sensul că, prin încheierea dată conform art. 673 6 C. proc. civ., au stabilit bunurile supuse împărțelii așa cum sunt înscrise în cartea funciară, calitatea de coproprietari a părților și cota-parte ce se cuvine fiecăreia, menționându-se expres prin dispozitivul încheierii identificarea prin expertiză tehnică a terenului în suprafață de 1881 mp din titlul de proprietate nr. 1779/83/1994, stabilirea dacă acest teren se identifică total sau parțial cu imobilul înscris în C.F.

1844 Ighiu nr. top. 583 și 584, formarea unei variante de lotizare care să includă în lotul pârâților Lazăr terenul în suprafață de 2866 mp care le-a fost atribuit prin Ordinul prefectului nr. 13/2002 (985 mp) și prin titlul de proprietate nr. 1779/83/1994 (1881 mp). Așadar, prin însăși încheierea atacată, instanța de fond (implicit și instanța de apel) au lăsat posibilitatea instanței care va judeca fondul să scoată din împărțeală terenul de 2866 mp în ipoteza în care acesta face parte din întregul teren de 5910 mp înscris în cartea funciară. Cu alte cuvinte, susținerile pârâților au fost avute în vedere la darea încheierii, soluționarea lor fiind însă prorogată fondului, dată fiind necesitatea verificării acestora pe calea expertizei tehnice, ceea ce nu contravine dispozițiilor art. 673 8 C. proc.

civ. Pentru cele ce preced și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții L.G. și L.A. împotriva deciziei nr. 563 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.