ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1323/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 987 din 6

octombrie 2004, pronunțată de tribunalul Alba-Iulia, secția civilă, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta R.R. împotriva pârâtei U.J. C.N.S.L.R.

F., filiala Alba, a fost dispusă parcelarea imobilului înscris în C.F.

Alba-Iulia, nr.top 985/1 casă cu opt camere și verandă de 864 mp și nr.top

985/2 casă cu un apartament de 195 mp conform raportului de expertiză tehnică

efectuat de expertul L.I. , prin formarea lotului 1, cu nr.top 985/1/1 casă cu

opt camere și verandă, curte de 413 mp și a lotului 2, cu nr.top 985/1/2 casa

sindicatelor, curte de 451 mp și nr.top 985/2 casă cu un apartament de 195 mp,

construcțiile corp B;C și D a fost obligată pârâta să emită reclamantei decizie

de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. Alba Iulia, lotul nr. 1

iar în caz de refuz sentința să țină loc de decizie de restituire, precum și

să-i plătească sumele de 518.290.968 lei, reprezentând contravaloarea terenului

din lotul nr. 2 și 7.749 dolari SUA, în echivalent în lei la data de 6

octombrie 2004, sume ce reprezintă măsuri reparatorii pentru imobilul lot nr.

2, rămas în proprietatea pârâtei, a fost dispusă intabularea dreptului de

proprietate al părților, respectiv, reclamantei asupra lotului nr. 1, cu titlu

restituire și drept de proprietate, iar al pârâtei pentru lotul nr. 2 cu titlu

de construire și sistare indiviziune și a fost obligată pârâta să-i plătească

reclamantei suma de 16.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 975 A din 17 iunie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor de apel, că instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere

de ieșire din indiviziune, că nu este deținătoarea lotului 2, terenul fiind

proprietatea Statului Român, că din probele administrate în cauză nu rezultă că

ar fi demolat o parte din construcții și că nu putea fi dispusă decât

reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de

folosință gratuită, pe durată nedeterminată, asupra terenului în privința

pârâtei.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 februarie 2004 la Tribunalul Alba, reclamanta a solicitat, ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să emită în termenul Legii

nr. 10/2001, decizie de restituire în natură a imobilului situat în Alba Iulia,

înscris în C.F. Alba Iulia, nr.top 985/1 și 985/2, iar în caz de refuz,

sentința să țină loc de decizie de restituire a imobilului.

Acțiunea nu a fost modificată sau

completată, iar la termenul din 29 septembrie 2004, așa cum rezultă din

încheierea în care au fost consemnate concluziile în fond ale părților,

reclamanta a solicitat, prin mandatar, admiterea acțiunii, astfel cum a fost

formulată, în sensul obligării pârâtei de a emite decizie de restituire în

natură a imobilului, iar în caz de refuz să fie pronunțată o sentință care să

țină loc de decizie de restituire.

Depășindu-și limitele învestirii,

instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, a

dispus ieșirea părților din indiviziune, în cadrul unei acțiuni întemeiate pe

prevederile Legii nr. 10/2001.

Procedând astfel, instanța nu numai

că a schimbat în parte obiectul litigiului dedus judecății, dar a și încălcat

principiul disponibilității părților, specific procesului civil.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri pronunțate

și a fi trimisă cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Având în vedere motivul ce determină

casarea hotărârilor, urmează ca celelalte critici formulate de recurentă să fie

analizate cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

U.J.C.N.S.R.L. F., filiala Alba.

Casează decizia civilă nr. 975 A din

17 iunie 2005 a Curții de Apel Alba-Iulia și sentința nr. 987 din 6 octombrie

2004 a Tribunalului Alba Iulia, secția civilă, și trimite cauza spre

rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

6 februarie 2006.