ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5381/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caranșebeș, sub

nr. 3101/B/2003, reclamanții P.G., senior, P.G. junior, P.F. și P.I. au chemat

în judecată pe pârâtul T.N., solicitând instanței, ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a

certificatelor de moștenitor cu nr. 39 din 9 martie 1999 și nr. 283 din 22

noiembrie 2002, emise de Biroul notarului public A.R. și să se dispună

eliberarea unui nou certificat de moștenitor, conform prezentei hotărâri.

Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii civile, reclamanții au arătat că se impune

anularea primului certificat de moștenitor nr. 39/1999, întrucât, în mod

greșit, s-a statuat că de pe urma defunctului T.A., decedat la 2 ianuarie 1952,

singurul moștenitor legal ar fi pârâtul T.N., în calitate de strănepot de

frate, precizându-se că și ei, reclamanții, sunt succesori legali pe ramura

succesiunilor succesive ale defunctei M.A.T., născută T., decedată la 28

februarie 1966, aceasta fiind soția defunctului T.A. Sub acest aspect, s-a

precizat că reclamanților le revine cota de ¼ din C.F. nr. 1167 Măru iar

celelalte imobile i se cuvin pârâtului.

Se mai precizează că, referitor la imobilul din C.F. 1167 Măru, cu

nr.top 1154, grădină în Dragosia de 1079 mp că, lor le revine cota de ½

părți de la B10 a defunctei M.A.T., născută T., precum și cota de ¼

părți de la B13, prin desfacerea comunității de bunuri, în calitate de

strănepoți de fiică ai defunctei.

Legat de cel de al doilea certificat de moștenitor, cu nr. 283/2002,

s-a precizat că se impune anularea cu privire la punctul 1, succesiunea

defunctei lor autoare T.M. născută T., de la B3, masa succesorală referindu-se

la cota de 4/8 părți de la B3 din C.F. 1879 Măru nr.top 1440 fânaț la Roșia, de

2877 mp.

Pârâtul T.N., prin întâmpinarea depusă la fila 26 dosar fond, a

solicitat respingerea acțiunii reclamanților, susținând că este singurul

moștenitor, iar reclamanții nu au calitatea de strănepoți ai vreunuia dintre

defuncții sus menționați.

Prin sentința civilă nr. 588 din 27 februarie 2004 a Judecătoriei

Caransebeș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți, s-a dispus

anularea în totalitate a certificatului de moștenitor nr. 36 din 9 martie 1999

și anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 283 din 22 noiembrie

2002, ambele emise de Biroul notarului public A.R.

S-a constatat că din masa succesorală a defunctei T.A.M., născută T.,

decedată la 28 februarie 1966, referitor la imobilul înscris în C.F. nr. 1167

Măru, nr.top 1154, grădina Dragosia de 1079 mp, cotă de ½ părți, de la

B10 și cotă de ¼ părți, de la B13, a aceleiași defuncte, revine

reclamanților.

S-a constatat că reclamanților și pârâtului le revin în părți egale,

cota de ¼ părți de sub B13 din C.F. 1167 Măru, din masa succesorală a

defunctului T.A., urmare a desfacerii comunității de bunuri cu defuncta sa

soție T.A.M., născută T.

S-a constatat că în masa succesorală a defunctei T.M., născută P.,

decedată la 20 iulie 1981, mama pârâtului, au rămas imobilele înscrise în C.F.

1123/4, 1421/2, 1464 Măru, nr.top casă, cu nr. 73, intravilan de 756 mp, C.F.

61349 Măru, nr.top 346, Tarină arabil de 2160 mp, sub B5, C.F. nr.1151 Măru,

nr.top 1167 Teuri grădină de 345 mp sub B10; C.F. nr.1166 Măru, nr.top 1167, la

Teuri grădină de 345 mp sub B10; C.F. 1421 Măru, nr.top 53/a Râncurel arabil de

2160 mp sub B4; C.F. nr. 1854 Măru nr.top 384, arătură în țarină de 4316 mp sub

B9; C.F. nr. 346 Măru, nr.top 346 arătură de țarină de 2160 mp sub B5, succesor

fiind pârâtul T.N., în calitate de fiu, în cotă de 1/1 părți.

S-a constatat că reclamanților le revine cota de 4/8 părți din masa

succesorală a defunctei T.M., născută T., decedată la 28 februarie 1966, în

calitate de strănepoți de fiică a defunctei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că în mod greșit

notarul public care a procedat la emiterea celor două certificate de moștenitor

a omis să constate că și reclamanții au calitatea de strănepoți de fiică, după

antecesoarea lor M.A.T., născută T., decedată la 28 februarie 1966, care a fost

soția lui T.A., decedat la 2 ianuarie 1952, fiind o confuzie între T.M.,

născută T., autoarea reclamantelor și T.M. , născută P., decedată la 20 iulie

1981, mama pârâtului T.N.

Raportat la această situație, rezultă că, în masa succesorală a

defunctului T.A. intră doar cota de ¼ părți din C.F. 1167 mp top 1154

grădină Dragosia de 1079 mp, cealaltă jumătate reprezentând cotă devălmașe a

soției sale T.M. , născută T., prin desfacerea comunității de bunuri, astfel

că, reclamanților le revine cota de ¼ părți din C.F. sus menționată, la

B13 și cota de 1/20 părți, din același C.F., de la B10.

Apelul declarat de pârâtul T.N. împotriva acestei sentințe a

Judecătoriei Caransebeș, a fost respins de către Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia secției civile nr. 1654 din 1 iulie 2004.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs T.N.,

criticând-o pentru că prin soluția pronunțată a menținut admiterea acțiunii

reclamanților, pronunțată de prima instanță deși s-ar fi cuvenit ca această

acțiune să fie respinsă, reclamanții intimați neavând calitate procesuală

activă deoarece mama lor nu era T.M., născută T.

Recursul este nefondat.

Analiza hotărârii atacate în raport de probele dosarului arată că

reclamanții au calitate procesuală activă. Astfel reclamanții P.G., senior, P.G.

junior, P.F. și P.I. vin la moștenire pe ramura soției supraviețuitoare a

defunctului T.A., respectiv, M.A.T., născută T., decedată la 28 februarie 1966,

în calitate de nepoți de fiică și a cărei cotă le revine lor.

În consecință, în mod corect, instanța de fond a reținut că după

defunctul T.A. decedat la 2 ianuarie 1952, alături de T.N. vin ca moștenitori

și reclamanții, aceștia din urmă, venind pe ramura mamei lor și a bunicii

materne, T.A.M., născută T., soția defunctului T.A.

În raport de cele arătate, Curtea va trebui să respingă, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul T.N. împotriva deciziei nr. 1654 din 1 iulie 2004

a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul T.N. împotriva deciziei civile nr. 1654 din 1 iulie 2004 a Curții de

Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iulie 2005.