ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6035/2005

Asupra contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 543/A din 19

martie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul

declarat de pârâta B.E. și a schimbat în tot sentința civilă nr. 5132 din 10

octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în sensul că a

respins acțiunea civilă de revendicare imobiliară introdusă împotriva pârâtei

de către reclamanta T.R.M.I.E.

Reclamanta a declarat recurs, care a

făcut obiectul dosarului nr. 6853/2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

La

data de 22 februarie 2005 a decedat pârâta B.E., locul său în proces fiind

luat, prin cererea din 20 martie 2005, de către moștenitoarea B.M.C.

Prin

decizia civilă nr. 2495 din 30 martie 2005 pronunțată în dosarul de mai sus,

instanța supremă a anulat ca netimbrat recursul declarat de către reclamantă.

La 5 aprilie 2005 reclamanta T.R.M.I.E.

a introdus contestație în anulare solicitând anularea deciziei instanței de

recurs și rejudecarea recursului.

Invocând dispozițiile art. 317 alin.

(1) și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a susținut că

recursul a fost judecat fără ca procedura sa de chemare pentru ziua judecății

să fi fost îndeplinită cu cerințele legii, iar dezlegarea dată acestuia este

rezultatul unei greșeli materiale privind obligația plății taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar.

Contestația în anulare de drept

comun având ca motiv dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. este

întemeiată.

Recursul s-a judecat la primul

termen fixat în acest scop.

La dosarul de recurs se află

procesul verbal dovadă a îndeplinirii procedurii de citare întocmit la data de

22 februarie 2005, prin care agentul procedural arată că s-a deplasat la

această dată la domiciliul reclamantei-recurente T.R.M.I.E., citată la Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru data de 30 martie 2005, fără însă a mai

arăta dacă și cui a înmânat citația ori dacă a procedat la afișarea acesteia.

Practic, afară de cele arătate, de

semnătura agentului procedural și de ștampila oficiului poștal, dovada de mai

sus nu conține nici o mențiune care să ateste că procedura de citare a fost

îndeplinită în condițiile art. 92 C. proc. civ.

Potrivit art. 100 C. proc. civ.,

este prevăzută sub sancțiunea nulității lipsa din procesul verbal încheiat de

cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură a mențiunilor privind numele

și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut

afișarea.

Conform art. 85 C. proc. civ.,

judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit

art. 89 alin. (2) C. proc. civ. numai înfățișarea părții în instanță, în

persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură, partea fiind însă

în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânat citația în termen.

În concordanță cu cele mai sus

arătate, procedura citării este o instituție fundamentală a procesului civil,

având menirea de a contribui la asigurarea înfăptuirii principiului dreptului

la apărare, precum și a principiului contradictorialității, orice

neregularitate în această privință atrăgând sancțiunea nulității hotărârii,

conform art. 89 alin. (1) C. proc. civ.: „citația, sub pedeapsa nulității, va

fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În

pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după aprecierea instanței”.

Față de cele astfel constatate în

fapt și în drept, hotărârea instanței de recurs este anulabilă pentru motivul

de contestație examinat.

Faptul că, în condițiile descrise,

contestatoarea a depus la dosarul din recurs petiția din 10 martie 2005, prin

care solicită amânarea pentru lipsă de apărare a judecării recursului la o dată

ulterioară celei de 30 martie 2005, rezultând astfel că avea cunoștință asupra

termenului din 30 martie 2005, nu are nici o relevanță juridică în planul

soluției ce se va da contestației în anulare.

Aceasta pentru că, potrivit

dispozițiilor legale analizate mai sus, viciile de procedură, reale în cauză,

nu pot fi acoperite decât prin înfățișarea părții în instanță, cererea

formulată obligând instanța să dispună amânarea judecății, iar dacă nu dispune

astfel și judecă procesul hotărârea pronunțată este nulă.

Pentru toate cele ce preced, în

temeiul de drept enunțat, contestația de față va fi admisă, hotărârea dată

recursului va fi anulată și se va fixa un nou termen în vederea judecării

aceluiași recurs, dispunându-se în acest scop citarea părților.

Urmare soluționării în modul arătat

a contestației în anulare de drept comun, nu se mai impune cercetarea motivului

de contestație în anulare specială formulat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestația în anulare introdusă

de contestatoare

T.R.M.I.E. împotriva deciziei civile nr. 2495 din 30 martie

2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Anulează

decizia atacată și stabilește termen pentru data de 3 noiembrie 2005 în vederea

judecării recursului declarat de contestatoarea de mai sus împotriva deciziei

civile nr. 543/A din 19 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă.

Dispune citarea părților pentru

termenul astfel stabilit.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.