ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3831/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2868 din 17 august 2001 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantele I.Z. și A.M. au chemat în judecată pe pârâta I.M., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 4021 din 13 decembrie 1996 de BNP M.A. În motivarea acțiunii se arată că, prin acest contract, reclamanta I.Z. împreună cu A.G. au înstrăinat soțului pârâtei I.G. suprafața de 900 mp teren cu casă de locuit și anexele gospodărești, situate în com. Vadu Moldovei. Prin acest contract cumpărătorul împreună cu soția sa se obligă să întrețină pe A.G.

și M., obligație pe care nu au respectat-o, cheltuielile cu înmormântarea vânzătorului A.G. și întreținerea reclamantei A.M. fiind suportate de către reclamanta I.Z. Prin sentința civilă nr. 3014/2001 a Judecătoriei Fălticeni a fost admisă în parte acțiunea, luându-se act de tranzacția părților și dispunându-se rezilierea contractului de vânzare cumpărare. Recursul pârâtei a fost admis, casându-se hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 481 din 6 februarie 2003. Prin sentința civilă nr. 1375 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantelor, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantele I.Z. și A.M. Prin decizia civilă nr. 311 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile, ca nefondate, reținându-se, în esență, că nu poate fi reținută reaua credință a pârâtei în respectarea obligațiilor contractuale. A mai reținut instanța de apel că din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă că reclamanta A.M. a refuzat după moartea soțului pârâtei I.G., să mai primească întreținere de la aceasta, intenționând să aducă în gospodărie un fiu al reclamantei I.Z., intenție dedusă atât din probele cauzei, cât și din interpretarea faptului că a edificat un gard între gospodării pentru a limita accesul pârâtei la casa bătrânească.

Este de observat, a reținut în fine instanța de apel, imposibilitatea invocării de către reclamantă a propriei culpe în acțiunea de rezoluțiune a contractului de întreținere, precum, și aspectul că reclamanta și-a asumat riscul unei eventuale insolvabilități a debitorului obligației de întreținere la data încheierii contractului, acesta având un caracter aleatoriu. Împotriva deciziei instanței de apel, au formulat recurs reclamantele, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 9, 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanțele au omis să se pronunțe cu privire la încetarea efectelor contractului de întreținere, că în mod greșit s-a reținut că reclamanta A.M. a refuzat să mai primească întreținerea de la pârâtă și că întreg probatoriul administrat a fost greșit interpretat.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar 9829/2004 și s-a fixat termen la data de 10 mai 2005. La termenul fixat, s-a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 1034 din 26 aprilie 2005 de BNP M.A., dată de I.Z. , în nume propriu și în calitate de mandatară pentru A.M., și de I.M., din care rezultă că părțile sunt de acord cu rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager și întreținere (autentificat sub nr. 4021 din 13 decembrie 1996 de BNP M.A.) și astfel acestea nu mai „au nici o pretenție de nici o natură pentru trecut, prezent și viitor în legătură cu litigiul intervenit (...)”. Așa fiind și văzând dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., urmează a admite recursul, a casa decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1375 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni și, pe fond, a lua act de faptul că reclamantele renunță la acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele I.Z. și A.M. împotriva deciziei civile nr. 311 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1375 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni și pe fond ia act de faptul că reclamantele renunță la acțiune. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.