ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3831/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3831/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2868
din 17 august 2001 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamantele I.Z. și A.M. au
chemat în judecată pe pârâta I.M., solicitând ca, prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză
de uzufruct viager și întreținere, autentificat sub nr. 4021 din 13 decembrie
1996 de BNP M.A.
În motivarea acțiunii se arată că,
prin acest contract, reclamanta I.Z. împreună cu A.G. au înstrăinat soțului
pârâtei I.G. suprafața de 900 mp teren cu casă de locuit și anexele
gospodărești, situate în com. Vadu Moldovei.
Prin acest contract cumpărătorul
împreună cu soția sa se obligă să întrețină pe A.G. și M., obligație pe care nu
au respectat-o, cheltuielile cu înmormântarea vânzătorului A.G. și întreținerea
reclamantei A.M. fiind suportate de către reclamanta I.Z.
Prin sentința civilă nr. 3014/2001 a
Judecătoriei Fălticeni a fost admisă în parte acțiunea, luându-se act de
tranzacția părților și dispunându-se rezilierea contractului de vânzare cumpărare.
Recursul pârâtei a fost admis,
casându-se hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 481 din 6 februarie 2003.
Prin sentința civilă nr. 1375 din 24
septembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni, a fost respinsă ca nefondată acțiunea
reclamantelor, astfel cum a fost modificată.
Împotriva acestei sentințe au
formulat apel reclamantele I.Z. și A.M.
Prin decizia civilă nr. 311 din 19
februarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile, ca nefondate,
reținându-se, în esență, că nu poate fi reținută reaua credință a pârâtei în
respectarea obligațiilor contractuale.
A mai reținut instanța de apel că
din ansamblul probatoriului administrat în cauză, rezultă că reclamanta A.M. a
refuzat după moartea soțului pârâtei I.G., să mai primească întreținere de la
aceasta, intenționând să aducă în gospodărie un fiu al reclamantei I.Z.,
intenție dedusă atât din probele cauzei, cât și din interpretarea faptului că a
edificat un gard între gospodării pentru a limita accesul pârâtei la casa
bătrânească.
Este de observat, a reținut în fine
instanța de apel, imposibilitatea invocării de către reclamantă a propriei
culpe în acțiunea de rezoluțiune a contractului de întreținere, precum, și
aspectul că reclamanta și-a asumat riscul unei eventuale insolvabilități a
debitorului obligației de întreținere la data încheierii contractului, acesta
având un caracter aleatoriu.
Împotriva deciziei instanței de
apel, au formulat recurs reclamantele, invocând motivele prevăzute de art. 304
pct. 6, 9, 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanțele au omis să se
pronunțe cu privire la încetarea efectelor contractului de întreținere, că în
mod greșit s-a reținut că reclamanta A.M. a refuzat să mai primească
întreținerea de la pârâtă și că întreg probatoriul administrat a fost greșit
interpretat.
Recursul a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar 9829/2004 și s-a fixat
termen la data de 10 mai 2005.
La termenul fixat, s-a depus la
dosar declarația autentificată sub nr. 1034 din 26 aprilie 2005 de BNP M.A.,
dată de I.Z. , în nume propriu și în calitate de mandatară pentru A.M., și de I.M.,
din care rezultă că părțile sunt de acord cu rezilierea contractului de vânzare-cumpărare
cu clauză de uzufruct viager și întreținere (autentificat sub nr. 4021 din 13
decembrie 1996 de BNP M.A.) și astfel acestea nu mai „au nici o pretenție de
nici o natură pentru trecut, prezent și viitor în legătură cu litigiul
intervenit (...)”.
Așa fiind și văzând dispozițiile
art. 246 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa decizia atacată,
precum și sentința civilă nr. 1375 din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei
Fălticeni și, pe fond, a lua act de faptul că reclamantele renunță la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantele I.Z. și A.M. împotriva deciziei civile nr. 311 din 19 februarie
2004 a Curții de Apel Suceava.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1375
din 24 septembrie 2003 a Judecătoriei Fălticeni și pe fond ia act de faptul că
reclamantele renunță la acțiune.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.