ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4451/2005

Asupra recursului civil de față constată:

Prin cererea înregistrată la 19 august

2003 reclamanții L.I.V., L.M. și B.V.D. au chemat în judecată pe pârâtul A.C.M.

cerând să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 1891 din 15 mai 1997 la BNP L.T.R., să se dispună rezoluțiunea acestui

contract și repunerea părților în situația anterioară.

În motivarea cererii, reclamanții arată

că, în realitate la data de 2 august 1996, între familia L. și B.V.D. a

intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul

construcții și 2000 mp teren, pentru prețul de 6.500.000 lei, sumă care a fost

plătită de beneficiarii promisiunii, soții L., promitentei vânzătoare B.V.D.

Pentru că soții L. erau în vârstă și

doreau, la rândul lor să încheie un contract de întreținere cu o persoană

tânără care să aibă grijă de ei pârâții arată că au convenit cu promitenta

vânzătoare ca aceasta să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu direct în patrimoniul pârâtului A.C.M. care s-a obligat să le presteze

întreținere.

Urmare

a convenției arătate s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărei

simulație se solicită a se declara și, dat fiind că pârâtul nu le-a prestat

întreținere, și rezoluțiunea acestui contract.

Pârâtul a cerut respingerea acțiunii,

susținând că a încheiat contractul de vânzare cu reclamanta B.V., sens în care

a preluat în posesie imobilul menționat în contract pentru prețul de 3.500.000

lei.

Susține pârâtul că nu și-a asumat nici o

obligație de întreținere față de familia L., dimpotrivă aceștia încheind un

contract de întreținere cu o rudă a lor care s-a și ocupat efectiv de

întreținerea acestora.

Prin sentința civilă nr. 3149 din 11

decembrie 2003 Judecătoria Roman a respins acțiunea.

În motivarea sentinței s-a reținut că

între reclamanți a intervenit la data de 2 august 1996 un antecontract de

vânzare-cumpărare, pentru imobilul situat în intravilanul satului Bozienii de

Sus, comuna Dulcești, județul Neamț, convenție care nu a mai fost ulterior

autentificată întrucât la 15 iulie 1997 promitenta vânzătoare, B.V.D. a încheiat

pentru aceleași imobile, un contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică,

cu pârâtul.

Reține prima instanță, că, prin

probatoriul administrat nu s-a dovedit caracterul simulat al contractului de

vânzare-cumpărare menționat, părțile neputând produce în fața instanței dovezi

cu privire la existența unui contraînscris care să ateste existența unei alte

convenții decât cea menționată în actul autentic.

Prin decizia civilă nr. 818 din 24 mai

2004 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții L.V.,

L.M. și B.V.D.

În motivarea deciziei s-a reținut că

apărarea reclamanților în sensul că atâta timp cât exista un început de probă

scrisă, anume antecontractul de vânzare-cumpărare datat 2 august 1996, nu era

necesar să prezinte, în dovedirea cererii lor în declararea simulației a unui

alt contraînscris nu poate fi primită.

Reține instanța de apel că, potrivit art.

1197 alin. (2) C. civ., începutul de dovadă scrisă poate fi orice înscris care

emană de la cel împotriva căruia s-a formulat acțiunea, adică de la pârât, ori

antecontractul de vânzare-cumpărare invocat a fi început de dovadă scrisă a

intervenit între reclamanți.

Mai

reține instanța de apel și împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada

existenței unei imposibilități în sensul preconstruirii unui înscris care să

conțină adevărata înțelegere care se spune că ar fi intervenit între părți și

nici dovezi privind frauda, dolul ori violența prin care cumpărătorul aparent

ar fi determinat soții L. să accepte ca el să se substituie lor la încheierea

actului autentic.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții invocând incidența art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ.

În esență, reclamanții susțin că

instanțele de fond au aplicat greșit legea în raport cu probatoriile

administrate cu consecința respingerii greșite a cererii deduse judecăți.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenții reiterează aspectele de fapt ale cauzei, susținând că între părți a

existat o convenție verbală, axată pe antecontractul de vânzare cumpărare,

consemnat în înscrisul intitulat „contract chitanță”, care în opinia lor are

valoarea unui act secret, și prin care reclamanții au convenit să fie menționat

în contractul de vânzare cumpărare autentificat ca fiind cumpărător, pe pârâtul

A.C.M., bazându-se pe promisiunile ferme ale acestuia în sensul că le va presta

întreținerea.

Susțin recurenții că nu a fost necesar să

mai încheie un alt act secret întrucât între soții L. și vânzătoarea B. erau

relații de prietenie, dat fiind că soții L. au prestat întreținerea părinților

vânzătoarei.

Analizând criticile recurenților, care se

încadrează în motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele

considerente:

În drept, simulația prin interpunere de persoane,

operațiune juridică invocată de reclamanți, presupune existența unui act

aparent încheiat între anumite persoane, însoțit de un contract secret,

încheiat între aceleași persoane, prin care se precizează că adevăratul

beneficiar al contractului aparent este o altă persoană decât cea care apare în

actul public.

Ca atare, la simulația prin interpunere

de persoane, ambele părți din contractul aparent urmăresc, în mod conștient, ca

efectele să se producă față de o altă persoană căreia i se asigură anonimatul

tocmai prin simularea persoanei.

Totodată, potrivit art. 1169 C. civ. cel

ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească și, ca atare, în

speță, sarcina probei simulației revenea reclamanților.

Or, în raport de probatoriile

administrate, în mod just, instanțele de fond au reținut că reclamanții nu au

dovedit existența unei simulații cu privire la contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1891 din 15 mai 1997 de BNP L.T. din Roman.

Pentru a fi simulație prin interpunere de

persoană se impunea ca între părțile din contractul aparent, care în speță este

contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, anume între reclamanta B.V.D. și

pârâtul A.C.M. să fi intervenit o altă convenție secretă potrivit căreia

efectele contractului de vânzare cumpărare să se producă în patrimoniul soților

L.

Or, în speță, reclamanții nu au dovedit

prin nici un mijloc de probă existența unei astfel de convenții secrete,

convenție prin care pârâtul A.C.M., parte în contractul aparent, să-și fi

exprimat acordul ca efectele contractului de vânzare contestat să se producă

față de alte persoane, respectiv, față de soții L.

Este de menționat că, din punct de vedere

al analizei simulației contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1891

din 15 mai 1997 de BNP L.T. din Roman, sunt irelevante clauzele antecontractul

de vânzare cumpărare încheiat la data de 2 august 1996 de reclamanții B.V.D.,

pe de o parte și L.I.V. și L.M., pe de altă parte, întrucât acesta a intervenit

între alte persoane decât cele din actul aparent și nu are trăsăturile unui

contraînscris, în sensul celui cerut în acțiunea în declararea unei simulații

întrucât nu conține nici o clauză referitoare la o pretinsa înțelegere care ar

fi intervenit la aceiași dată, referitoare la pârâtul A.C.M.

De altminteri, antecontractul de

vânzare cumpărare invocat de reclamanți ca și pretinsa convenție verbală,

nedovedită în cauză, care ar fi intervenit între reclamanți în anul 1996, sunt

opozabile doar părților contractante, adică reclamanților L.I.V., L. I. M. și B.V.,

nefiind de natură să conducă la declararea simulației contractului de

vânzare-cumpărare în baza căruia pârâtul A.C.M., care nu s-a dovedit că ar fi

fost parte convențiile menționate, a dobândit imobilul în litigiu în

proprietate.

Așa fiind, cum reclamanții nu și-au

dovedit pretențiile formulate prin cererea dedusă judecății, în mod just,

instanțele au dispus respingerea acesteia ca nefondată, caz în care, recursul

dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții

L.I.V. , L. I. M. și B.V.D. împotriva deciziei civile nr. 818 din 24 mai 2004 a

Curții de Apel Bacău, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20

mai 2005.