ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4451/2005

Asupra recursului civil de față constată: Prin cererea înregistrată la 19 august 2003 reclamanții L.I.V., L.M. și B.V.D. au chemat în judecată pe pârâtul A.C.M. cerând să se constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1891 din 15 mai 1997 la BNP L.T.R., să se dispună rezoluțiunea acestui contract și repunerea părților în situația anterioară. În motivarea cererii, reclamanții arată că, în realitate la data de 2 august 1996, între familia L. și B.V.D. a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul construcții și 2000 mp teren, pentru prețul de 6.500.000 lei, sumă care a fost plătită de beneficiarii promisiunii, soții L., promitentei vânzătoare B.V.D.

Pentru că soții L. erau în vârstă și doreau, la rândul lor să încheie un contract de întreținere cu o persoană tânără care să aibă grijă de ei pârâții arată că au convenit cu promitenta vânzătoare ca aceasta să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu direct în patrimoniul pârâtului A.C.M. care s-a obligat să le presteze întreținere. Urmare a convenției arătate s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărei simulație se solicită a se declara și, dat fiind că pârâtul nu le-a prestat întreținere, și rezoluțiunea acestui contract. Pârâtul a cerut respingerea acțiunii, susținând că a încheiat contractul de vânzare cu reclamanta B.V., sens în care a preluat în posesie imobilul menționat în contract pentru prețul de 3.500.000 lei.

Susține pârâtul că nu și-a asumat nici o obligație de întreținere față de familia L., dimpotrivă aceștia încheind un contract de întreținere cu o rudă a lor care s-a și ocupat efectiv de întreținerea acestora. Prin sentința civilă nr. 3149 din 11 decembrie 2003 Judecătoria Roman a respins acțiunea. În motivarea sentinței s-a reținut că între reclamanți a intervenit la data de 2 august 1996 un antecontract de vânzare-cumpărare, pentru imobilul situat în intravilanul satului Bozienii de Sus, comuna Dulcești, județul Neamț, convenție care nu a mai fost ulterior autentificată întrucât la 15 iulie 1997 promitenta vânzătoare, B.V.D. a încheiat pentru aceleași imobile, un contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu pârâtul.

Reține prima instanță, că, prin probatoriul administrat nu s-a dovedit caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare menționat, părțile neputând produce în fața instanței dovezi cu privire la existența unui contraînscris care să ateste existența unei alte convenții decât cea menționată în actul autentic. Prin decizia civilă nr. 818 din 24 mai 2004 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții L.V., L.M. și B.V.D. În motivarea deciziei s-a reținut că apărarea reclamanților în sensul că atâta timp cât exista un început de probă scrisă, anume antecontractul de vânzare-cumpărare datat 2 august 1996, nu era necesar să prezinte, în dovedirea cererii lor în declararea simulației a unui alt contraînscris nu poate fi primită.

Reține instanța de apel că, potrivit art. 1197 alin. (2) C. civ., începutul de dovadă scrisă poate fi orice înscris care emană de la cel împotriva căruia s-a formulat acțiunea, adică de la pârât, ori antecontractul de vânzare-cumpărare invocat a fi început de dovadă scrisă a intervenit între reclamanți. Mai reține instanța de apel și împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada existenței unei imposibilități în sensul preconstruirii unui înscris care să conțină adevărata înțelegere care se spune că ar fi intervenit între părți și nici dovezi privind frauda, dolul ori violența prin care cumpărătorul aparent ar fi determinat soții L. să accepte ca el să se substituie lor la încheierea actului autentic.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții invocând incidența art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ. În esență, reclamanții susțin că instanțele de fond au aplicat greșit legea în raport cu probatoriile administrate cu consecința respingerii greșite a cererii deduse judecăți. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reiterează aspectele de fapt ale cauzei, susținând că între părți a existat o convenție verbală, axată pe antecontractul de vânzare cumpărare, consemnat în înscrisul intitulat „contract chitanță”, care în opinia lor are valoarea unui act secret, și prin care reclamanții au convenit să fie menționat în contractul de vânzare cumpărare autentificat ca fiind cumpărător, pe pârâtul A.C.M., bazându-se pe promisiunile ferme ale acestuia în sensul că le va presta întreținerea.

Susțin recurenții că nu a fost necesar să mai încheie un alt act secret întrucât între soții L. și vânzătoarea B. erau relații de prietenie, dat fiind că soții L. au prestat întreținerea părinților vânzătoarei. Analizând criticile recurenților, care se încadrează în motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: În drept, simulația prin interpunere de persoane, operațiune juridică invocată de reclamanți, presupune existența unui act aparent încheiat între anumite persoane, însoțit de un contract secret, încheiat între aceleași persoane, prin care se precizează că adevăratul beneficiar al contractului aparent este o altă persoană decât cea care apare în actul public.

Ca atare, la simulația prin interpunere de persoane, ambele părți din contractul aparent urmăresc, în mod conștient, ca efectele să se producă față de o altă persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei. Totodată, potrivit art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească și, ca atare, în speță, sarcina probei simulației revenea reclamanților. Or, în raport de probatoriile administrate, în mod just, instanțele de fond au reținut că reclamanții nu au dovedit existența unei simulații cu privire la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1891 din 15 mai 1997 de BNP L.T. din Roman. Pentru a fi simulație prin interpunere de persoană se impunea ca între părțile din contractul aparent, care în speță este contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, anume între reclamanta B.V.D.

și pârâtul A.C.M. să fi intervenit o altă convenție secretă potrivit căreia efectele contractului de vânzare cumpărare să se producă în patrimoniul soților L. Or, în speță, reclamanții nu au dovedit prin nici un mijloc de probă existența unei astfel de convenții secrete, convenție prin care pârâtul A.C.M., parte în contractul aparent, să-și fi exprimat acordul ca efectele contractului de vânzare contestat să se producă față de alte persoane, respectiv, față de soții L. Este de menționat că, din punct de vedere al analizei simulației contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1891 din 15 mai 1997 de BNP L.T. din Roman, sunt irelevante clauzele antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 2 august 1996 de reclamanții B.V.D., pe de o parte și L.I.V.

și L.M., pe de altă parte, întrucât acesta a intervenit între alte persoane decât cele din actul aparent și nu are trăsăturile unui contraînscris, în sensul celui cerut în acțiunea în declararea unei simulații întrucât nu conține nici o clauză referitoare la o pretinsa înțelegere care ar fi intervenit la aceiași dată, referitoare la pârâtul A.C.M. De altminteri, antecontractul de vânzare cumpărare invocat de reclamanți ca și pretinsa convenție verbală, nedovedită în cauză, care ar fi intervenit între reclamanți în anul 1996, sunt opozabile doar părților contractante, adică reclamanților L.I.V., L. I. M. și B.V., nefiind de natură să conducă la declararea simulației contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia pârâtul A.C.M., care nu s-a dovedit că ar fi fost parte convențiile menționate, a dobândit imobilul în litigiu în proprietate.

Așa fiind, cum reclamanții nu și-au dovedit pretențiile formulate prin cererea dedusă judecății, în mod just, instanțele au dispus respingerea acesteia ca nefondată, caz în care, recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții L.I.V. , L. I. M. și B.V.D. împotriva deciziei civile nr. 818 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 mai 2005.