ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4149/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 434/2004

pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamantul          C.Ș. a chemat în judecată

pe pârâții M.N. și M.P., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună constatarea simulației cu privire la contractul de întreținere,

autentificat sub nr. 1068 din 7 martie 2001, la B.N.P. O.M. și a contractelor

de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1067 din 7 martie 2001 și respectiv

843 din 22 martie.

În motivarea acțiunii, a arătat că

prin cele trei contracte autorul părților a înstrăinat către pârâtă mai multe

bunuri imobile, respectiv casă de locuit și mai multe terenuri, în scopul de a

le scoate din masa succesorală, neplătindu-se prețul stipulat în contract, și

care sunt de fapt donații simulate.

La data de 9 februarie 2004 pârâta M.P.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată întrucât cele trei contracte reprezintă voința reală a părților,

neexistând nici o convenție scrisă prin care să se contrazică conținutul

actelor publice.

Prin sentința civilă nr. 1950 din 17

mai 2004, a Judecătoriei Focșani, a fost respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul C.Ș. împotriva pârâților M.N. și M.P.

A fost obligat reclamantul să

plătească pârâților suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut, în esență, că din probele administrate, respectiv depoziția

martorului V.G., coroborată cu răspunsul la interogatoriul luat pârâtei M.P., a

rezultat că cele două contracte de întreținere au reflectat voința reală a

părților, în sensul că pârâta a acordat întreținere defunctului C.T., timp de

aproximativ 10 ani, chiar și într-o perioadă anterioară încheierii celor două

contracte de întreținere.

În ceea ce privește contractul de

vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1067 din 7 martie 2001, privind

vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1009 mp teren, situat în intravilanul comunei

Câmpineanca județul Vrancea, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a

făcut dovada că părțile ar fi încheiat în realitate un contract de donație.

De altfel, în contract se

menționează expres faptul că, prețul a fost plătit în momentul încheierii

actului.

Împotriva acestei soluții, a

declarat apel reclamantul C.Ș., invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia,

întrucât art. 1191 C. civ., a fost greșit aplicat.

În speță, prețul nu a fost plătit,

nu a fost acordată întreținere defunctului întrucât acesta avea posibilități

materiale, iar înstrăinarea a fost în realitate un act de donație.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 1322A din 21 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantul C.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1950 din 17

mai 2004 pronunțate de Judecătoria Focșani, cu motivarea că dispozițiile art. 1191

C. civ., au fost corect interpretate și aplicate, reclamantul nefăcând dovada

că prin actele încheiate s-a urmărit înlăturarea sa de la moștenire, părțile

fiind rude (frați și soră).

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamantul C.Ș., întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 7,

9 și 10 C. proc. civ. și susținând în esență, că cele două contracte de

întreținere nu conțin nici un preț, iar cel stipulat în contractul nr. 843/1996

este de natură să arate că nu a avut loc o vânzare, ci o înzestrare a intimaților

care mai dețin o locuință în Focșani.

A mai susținut că, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și nici asupra unei dovezi

administrate, referitor la contractul de întreținere nr.1068 din 7 martie 2001.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea în declararea

simulației, partea interesată cere instanței să constate că primul act este cel

real, iar cel de-al doilea, cel public și aparent, este inexistent, simulat și,

ca atare, să-l înlăture, restabilind astfel raportul juridic real dintre

părțile contractante.

Proba contractului real și secret se

face potrivit normelor de drept comun, cu respectarea dispozițiilor art. 1191 C.

civ.

Potrivit textului invocat, dacă

obiectul contractului are o valoare ce depășește 250 lei, dovada nu se poate

face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.

În raporturile dintre părți și

terți, acestea nefiind părți contractante, pot dovedi faptul simulației prin

orice mijloc de probă admis de lege.

Or, din probele administrate rezultă

că cele două contracte încheiate au reflectat voința reală a părților, în

sensul că pârâta a acordat întreținere defunctului timp de aproximativ 10 ani,

oferindu-i confort material și moral, că relațiile dintre recurent și tatăl

acestuia, defunctul C.T., erau tensionate.

Pe de altă parte, calitatea de

proprietar a vânzătorului din actele juridice pretins a fi simulate, îi

conferea acestuia toate prerogativele de a înstrăina fără acordul recurentului

din acțiune.

În consecință, recursul fiind

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins, ca

atare. Ca parte căzută în pretenții potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

recurentul va fi obligat să plătească pârâtei M.P. suma de 654.000 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul reclamantul C.Ș. împotriva deciziei civile nr. 1322/A din

21 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă

pe reclamantul C.Ș. să plătească pârâtei M.P. suma de 654.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.