ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 26

mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 71/2009 a Tribunalului Sălaj formulată de

petenta C.A.

Petenta a fost obligată la 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul

Sălaj, din data de 04 februarie 2009, în dosarul nr. 107/P/2009 s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative a amenzii

în sumă de 500 lei față de învinuita P.S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea P.S.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor , prevăzută de art. 20 C.

pen., rap. la art. 174 C. pen., și amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.,

iar față de făptuitoarea P.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 20 C. pen.,

rap. la art. 174 C. pen., și complicitate la infracțiunea de lovire, prevăzută

de art. 26 C. pen., rap. la art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că partea vătămată C.A.

a formulat, în data de 23 octombrie 2008, o plângere penală împotriva

învinuitei P.S.M., pentru că în data de 17 octombrie 2008 a lovit-o cu un corp

dur în zona sânului și a brațului drept, provocându-i leziuni ce au necesitat 8

- 9 zile de îngrijiri medicale , împrejurare în care i-a adus injurii.

Conform plângerii penale, în

aceleași împrejurări făptuitoarea P.M. a încurajat-o pe învinuită să o lovească

pe partea vătămată.

În plângerea formulată partea

vătămată a mai solicitat ca cele două făptuitoare să fie cercetate și pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, lovire și

amenințare.

Împotriva ordonanței Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sălaj, din data de 04 februarie 2009, în dosarul nr.

107/P/2009 partea vătămată C.A. a formulat plângere, considerând soluția

procurorului ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin rezoluția din data de 23 martie

2009, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a respins ca

neîntemeiată plângerea părții vătămate, motiv pentru care aceasta s-a adresat

cu plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la Judecătoria

Șimleu Silvaniei. Prin sentința penală nr. 67 din 2 iunie 2009, Judecătoria

Șimleu Silvaniei a respins ca neîntemeiata plângerea părții vătămate în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., sentința fiind atacată cu recurs de către

partea vătămată, susținând în continuare că a fost victima infracțiunii de

tentativă la infracțiunea de omor.

Prin decizia penală nr. 116 din 21

octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 580/309/2009, Tribunalul Sălaj a

admis recursul părții vătămate C.A. împotriva Sentinței penale nr. 67 din 12

iunie 2009 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, care în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) rap. la art. 385

9

alin. C. proc. pen. pe care a

casat-o în întregime și a trimis cauza spre competenta soluționare în fond la

Tribunalul Sălaj.

Prin sentința penală nr. 71 din 11

noiembrie 2009, Tribunalul Sălaj în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b)

C. proc. pen., s-a admis plângerea petentei C.A., s-a desființat Ordonanța

procurorului din data 04 februarie 2009 și rezoluția prim-procurorului din data

de 15 martie 2009, date în dosarul nr. 107/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sălaj și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii

urmăririi penale împotriva intimatelor P.S.M. și P.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de tentativă de omor, respectiv complicitate la tentativă de

omor, fapte prevăzute și pedepsite de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.,

respectiv art. 26 C. pen., rap. la art. 174 C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 71 din

11 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj a formulat recurs Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sălaj și făptuitoarele P.S.M. și P.M., criticându-se soluția atacată

ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia penală nr. 160/R/2010

din data de 02 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și făptuitoarele P.S.M. și P.M.

împotriva sentinței penale nr. 71 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj,

care a fost casată în întregime.

Rejudecând în baza art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., s-a respins plângerea petentei C.A., împotriva rezoluției

nr. 93/II/2/2009, din 23 martie 2009 a prim - procurorului Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sălaj și Ordonanța nr. 107/P/2009 din 04 februarie 2009 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.

S-a reținut că potrivit disp. art. 393

C. proc. pen. pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive

prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea

procesului penal, or, în cazul de față decizia penală a cărei revizuire se

solicită nu privește o hotărâre de condamnare, achitare sau încetarea

procesului penal.

Mai mult, prin decizia XVII din 19

martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive,

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. pen. este

inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 406 alin. (4) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea

formulată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel revizuienta, solicitând prin apărătorul său admiterea apelului și

rejudecarea cauzei de către prima instanță având în vedere că există

împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță când a soluționat cauza.

Arată că petenta solicită audierea martorilor inclusiv la procuror deoarece

aceștia nu au fost audiați. Nu s-a realizat confruntarea dintre învinuiți și

petentă, iar pe fond s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin decizia penală nr. 132/A/2010

din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală de minori, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de revizuienta C.A. împotriva sentinței penale nr.

35 din 26 mai 2010 a Tribunalului Sălaj.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs revizuienta C.A., solicitând admiterea recursului

astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia atacată, Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit art. 278

1

pct. 10

C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și

b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea,

de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de

sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă

persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Pe de altă parte, art. 407

C. proc. pen. prevede că sentințele instanței de revizuire date potrivit art. 403

alin. (3) și art. 406 alin. (1) sunt supuse acelorași căi de atac ca și

hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse

recursului.

Raportând aceste texte de lege la

cauza de față, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere de

către petiționară (respectiv sentința penală nr. 71 din 11 noiembrie 2009 a

Tribunalului Sălaj) era susceptibilă de a fi atacată cu recurs și, prin urmare,

hotărârea pronunțată în cadrul revizuirii acesteia urma aceeași cale, respectiv

a recursului.

Prin decizia nr. 35 din 14 decembrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, a stabilit că

recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată calea de

atac a apelului, deși recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată

împotriva hotărârii primei instanțe, este admisibil, potrivit dispozițiilor

art. 385

1

lit. a) C. proc. pen., fiind incidente cazurile de casare

prev.de art. 385

9

alin. (1) pct. 3 și 11 C. proc. pen.

Din considerentele deciziei

sus-menționate rezultă că soluția care se impune este de casare a unei atare

decizii, date cu încălcarea vădită a normelor procedurale privind desfășurarea

procesului penal și trimiterea cauzei la instanța competentă, în vederea

judecării recursului în complet legal constituit și în conformitate cu

dispozițiile prin care este reglementată această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte constată

că soluția care se impune în cauza de față este de casare a deciziei atacate

(decizia penală nr. 132/A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală

și de minori) și de trimitere a cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru

soluționarea recursului declarat de revizuienta C.A. împotriva sentinței penale

nr. 35 din 26 mai 2010 a Tribunalului Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

revizuienta C.A. împotriva deciziei penale nr. 132/A din 12 octombrie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia penală atacată și

trimite cauza la Curtea de Apel Cluj pentru soluționarea recursului declarat de

revizuienta C.A. împotriva sentinței penale nr. 35 din 26 mai 2010 a

Tribunalului Sălaj.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2011.