ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 25 februarie 2009, Tribunalul Cluj,

în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. și a condamnat pe inculpații U.F.I. și P.A.R. pentru această infracțiune, la pedepsele de câte 3 ani închisoare fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86

2

C. pen., respectiv acela de 6 ani.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., au fost obligați inculpații să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte, în prima zi de joi a fiecărui trimestru, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Conform art. 86

3

alin. (3) C. pen., au fost obligați ambii inculpați să nu frecventeze, pe durata termenului de încercare, nici un club, club de noapte sau discotecă de pe raza județului Cluj.

Potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive începând cu data de 25 februarie 2008 lăzi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998, art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părții civile P.G., la plata sumelor de:

a) 3.402,45 RON și 2029,5 euro cu titlu de despăgubiri materiale și

b) 10.000 euro cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă P.G..

- în favoarea părții civile Spitalul C.U. Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, la plata sumei de 4.219,92 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data de 19 martie 2008 până la achitarea integrală.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile în sumă de câte 4.000 RON.

Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 1.500 RON.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr. 109/P/2009 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații U.F.I. și P.A.R. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților că, la data de 24 februarie 2008, în loc public, respectiv în municipiul Cluj

Napoca, au lovit-o pe persoana vătămată P.G. cu pumnii și picioarele atât în timp ce se afla în picioare, cât și după ce a căzut, leziunile astfel provocate punându-i acestuia viața în primejdie.

Inculpații au recunoscut participarea la incident și faptul că i-au aplicat lovituri părții vătămate, însă au arătat că nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a-i aplica acesteia o corecție după un incident care a avut loc în barul „J." între partea vătămată și inculpatul P.A.R.

Probele dosarului au reliefat următoarea stare de fapt reținută de prima instanță:

În

noaptea de 23 din 24 februarie 2008, în barul „J." din municipiul Cluj-Napoca, se aflau, printre alți consumatori, și două grupuri de tineri care au stat la mese apropiate. Primul grup era format din persoana vătămată P.G., prietena acestuia R.S. și numiții P.I. și D.D.C.. Din cel de-al doilea grup făceau parte inculpații U.F.I., poreclit „P." și P.A.R., poreclit „R.", cât și numiții K.S.T.D., M.L., F.R.C. și C.M.D.. S-au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice și s-a dansat. La un moment dat, inculpatul P.A.R. a intrat în vorbă cu martora R.S. de la masa alăturată, prietena părții vătămate.

Spre dimineață, în incinta barului, a avut loc un incident. în timp ce persoana vătămată P.G. dansa cu prietena sa R.S., inculpatul P.A.R. a încercat la rândul lui să danseze cu aceasta. În acel moment, persoana vătămată P.G. l-a împins pe inculpatul P.A.R., care s-a dezechilibrat și a căzut.

Urmare a incidentului, persoana vătămată P.G. și martorii R.S., P.I. și D.D.C. au părăsit barul deplasându-se pe B-dul E. După câțiva metri s-au despărțit, persoana vătămată și R.S. mergând într-o direcție, iar ceilalți doi martori în altă direcție.

Ulterior, după câteva secunde, a părăsit barul și celălalt grup. Mai întâi au plecat precipitați și cu intenția vădită de răzbunare inculpații U.F.I. și P.A.R. După câteva secunde, au părăsit localul C.M.D. și apoi ceilalți martori.

Cei doi inculpați i-au ajuns din urmă pe R.S. și pe persoana vătămată. Inculpatul U.F.I. i-a sărit în spate la partea vătămată în timp ce aceasta se afla în picioare și apoi, după ce a căzut, au continuat să o lovească amândoi cu picioarele în zona capului, a toracelui și a abdomenului. Martora R.S. a încercat să îi oprească și a început să strige, încercând chiar să îi lovească pe inculpați, moment în care, sesizând situația, martorii P.I. și D.D.C. s-au întors din drum și au încercat să intervină în apărarea părții vătămate care era căzută la pământ. Martorul P.I. a reușit sa îl ridice de jos pe partea vătămată, dar a fost la rândul său lovit de inculpatul P., moment în care celălalt inculpat i-a mai aplicat o lovitură părții vătămate în urma căreia acesta a căzut izbindu-se cu capul de caldarâm. Inculpații au părăsit în mare grabă locul faptei, plecând cu un taxi, în timp ce însoțitorii părții vătămate au anunțat salvarea și organele de poliție, persoana vătămată fiind dusă la spital.

Persoana vătămată a fost internată în perioada 24 februarie-18 martie 2008 la Clinica de Neurochirurgie și Clinica de Neurologie Cluj-Napoca, unde s-a intervenit chirurgical.

Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale a reieșit că partea vătămată a suferit următoarele leziuni în urma agresiunii:

a) contuzie toracică anterioară și a sternului, leziune produsă cel mai probabil prin lovire de corpuri dure;

b) excoriații hemifață dreaptă, gât și torace anterior, leziuni produse prin lovire după o direcție tangențială cu sau de corpuri dure cu suprafață neregulată;

c) plagă contuză parietală dreaptă;

d) traumatism cranio-cerebral (fractura calotei și bazei craniului, hematom extradural).

S-a reținut că leziunile descrise la pct. c) și d) s-au putut produce cel mai probabil prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, fără a se exclude în totalitate lovirea cu un corp dur. De asemenea, s-a mai arătat că leziunile descrise la pct. a), b) și c) au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar cele descrise la punctul d) au pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.

În urma probatoriului administrat în faza de urmărire penală, acuzarea a concluzionat că, din împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta: inculpații au lovit victima cu pumnii

și picioarele atât când aceasta era în poziție verticală, cât și după ce a căzut, încetând agresiunea numai la intervenția martorilor; din zonele vizate cap, torace, abdomen, din numărul mare de lovituri aplicate și intensitatea acestora fracturi osoase, a rezultat, fără dubiu, că inculpații au intenționat (cel puțin intenție indirectă) să suprime viața victimei și au acționat în acest sens.

În

cursul judecății s-a procedat la readministrarea materialului probator din cursul urmăririi penale, s-a dispus întocmirea unor referate de evaluare psiho-socială privind pe cei doi inculpați, s-a procedat la efectuarea unor expertize medico-legale și medico-legală psihiatrică privind pe partea vătămată și s-a încercat să se procedeze la audierea părții vătămate, care a arătat însă că nu își mai amintește nimic. A fost omisă audierea martorilor C.M.D. și K.S.T.D., pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii din data de 10 iulie 2008 întrucât aceștia au fost prezenți în sală în timpul audierii martorei R.S., instanța având în vedere la pronunțarea hotărârii declarațiile pe care aceștia le-au dat în cursul urmăririi penale.

Astfel, a rezultat în mod cert faptul că întrucât inculpatul P.A.R. a încercat să danseze cu prietena persoanei vătămate, a fost împins de către aceasta și a căzut pe ringul de dans. De altfel, în declarațiile date, cei doi inculpați au admis că această acțiune a părții vătămate a determinat dorința lor de răzbunare. Inculpații au arătat că au ieșit din bar și s-au îndreptat direct înspre partea vătămată și prietena sa, că inculpatul U.F.I. i-a sărit în spate, trântindu-l la pământ, aspecte confirmate chiar de martori care făceau parte din grupul inculpaților. Astfel, martora M.L. a arătat că l-a auzit în bar pe inculpatul P. spunându-le celorlalți membri ai grupului să meargă după partea vătămată și să îl bată, a observat și ea o parte din incident, martorul C.M.D. a confirmat și el împrejurarea că ambii inculpați i-au aplicat lovituri părții vătămate, la fel ca și martora K.S.T.D.

În

al doilea rând, nu a existat niciun dubiu în ceea ce privește numărul și identitatea persoanelor care au agresat-o fizic pe persoana vătămată, U.F.I. și P.A.R., aceasta neflind agresată fizic de către altcineva.

În

ceea ce privește perceperea evenimentelor, importantă a fost împrejurarea că martorii s-au aflat la distanțe diferite de locul agresării fizice a persoanei vătămate, fiecare relatând incidentul de la momentul sau de la distanța de la care l-a văzut.

De asemenea, a fost în afara oricărui dubiu împrejurarea că, în urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni în zona toracelui, a gâtului, a feței și mai ales în zona capului, fractura calotei și bazei craniului, hematomul extradural, fiind cea mai gravă, precum și cea care a pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății, 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Chiar după momentul audierii celor doi inculpați și anterior administrării oricăror alte probe în cauză, s-a solicitat de către inculpați, prin apărători, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestora din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut și pedepsit de art 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În

susținerea acestei cereri, apărătorii inculpaților au arătat, în esență, că altercația a fost una spontană, survenită pe fondul unei neînțelegeri minore, în condițiile în care atât partea vătămată, cât și inculpații consumaseră anterior băuturi alcoolice. Astfel, s-a arătat că nu ar fi existat nici un mobil serios care să îi determine pe inculpați să acționeze pentru a suprima viața victimei. Au fost invocate în sprijinul acestei cereri și concluziile raportului de constatare și a celui de expertiză medico-legală, din care reiese că cea mai mare probabilitate de producere a leziunii care a pus în primejdie viața victimei este prin cădere de la același nivel, în cadrul unei auto sau heteropropulsii. S-a mai invocat împrejurarea că, în afară de martora R.S., care este prietena părții vătămate, declarația sa fiind deci subiectivă, toți ceilalți martori au arătat că după ce partea vătămată s-a ridicat de la pământ, după primele lovituri și a căzut în urma unei alte lovituri, aceasta a dat puternic cu capul de caldarâm, unii martori spunând încă din cursul urmăririi penale că au auzit o „bufnitură". S-a mai arătat că nu poate fî vorba de o intensitate sporită a loviturilor aplicate, câtă vreme toate celelalte leziuni au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Analizând cererea formulată de inculpați prin apărători, de schimbare a încadrării juridice, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.

Astfel, în primul rând, cu referire la aspectele teoretice care diferențiază elementele constitutive ale celor două infracțiuni, instanța a reținut că, sub aspectul laturii obiective, trebuie avute în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, natura instrumentelor folosite, zona vizată și intensitatea loviturilor. S-a observat că, în prezenta cauză, inculpații au dorit să îi aplice o „corecție fizică" părții vătămate, sens în care au atacat-o, practic, cu mâinile goale, lovindu-o cu pumnii și picioarele, fără a folosi vreun instrument contondent. Incidentul a durat extrem de puțin, deoarece martorii au sosit imediat la fața locului, încercând să îi despartă. Deși există declarații de martori care confirmă că inculpații, amândoi sau doar unul din ei, au (a) lovit partea vătămată în cap și cu picioarele, s-a dovedit prin raportul de expertiză medico-legală că acele lovituri au provocat doar niște excoriații la nivelul feței [cele descrise la pct. b) și care s-au putut produce prin lovire în direcție tangențială cu sau de corpuri neregulate], ca atare doar despre acestea s-ar putea aprecia că au fost produse prin lovituri cu picioarele.

Sub aspectul laturii subiective, pe lângă împrejurarea că nu ar fi existat un mobil al comiterii faptei sau că ar fi fost în relații de dușmănie, prima instanță a apreciat că, raportat la motivul ce a determinat agresiunea, la durata scurtă în timp a evenimentului, precum și la împrejurarea că celelalte leziuni suferite de partea vătămată și descrise la pct. a)-c) din conținutul raportului de expertiză medico-legală au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, inculpații nu au acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei (adică nu au acceptat producerea unui astfel de rezultat), ci cu praeterintenție, modalitate ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. Prin urmare, în condițiile în care și concluziile medico-legale relevă că, cel mai probabil, leziunea constând în fractura calotei și a bazei craniului care a pus în primejdie viața victimei s-a produs prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, s-a reținut că principiul in dubio pro reo ar pleda în sensul schimbării încadrării juridice a faptei.

În

plus, însă, în sensul celor sus arătate au fost și depozițiile martorilor care au asistat la momentul când, după ce partea vătămată s-a ridicat de jos, ajutată fiind de martorul

P.I., a mai primit o lovitură și a căzut instantaneu, izbindu-se cu capul de asfalt (M.L. Adela, P.I., care se afla chiar lângă partea vătămată în momentul căderii, K.S.T.D., D.D.C.). Indirect, în același sens, au fost și declarațiile din faza de urmărire penală ale martorului C.M.D., care a arătat că după incident a fost sunat de către inculpați, care erau speriați că în cădere partea vătămată să nu fi dat cu capul de asfalt.

Declarația martorei R.S., prietena părții vătămate, a fost luată în considerare doar parțial, nu pentru împrejurarea că ar fi subiectivă, datorită legăturii afective cu partea vătămată, acesta nefiind un motiv pentru a fi înlăturată de plano, ci pentru că sub aspectul loviturilor aplicate părții vătămate de cei doi inculpați și zonelor vizate de aceștia, se contrazice atât cu declarațiile celorlalți martori, cât și cu conținutul unei probe științifice, respectiv raportul de expertiză medico-legală.

Astfel, martora a arătat în fața instanței că, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, a observat cu certitudine că inculpații au lovit-o de cinci ori cu picioarele doar în zona capului. Pe lângă faptul că martora a fost implicată și ea în incident, încercând să își apere prietenul, astfel încât e posibil să nu fi observat totul în detaliu sub imperiul stării de teamă pe care o trăia, toți ceilalți martori au arătat că inculpații au lovit-o pe partea vătămată și cu piciorul în zona toracelui și a abdomenului, aspect confirmat și de concluziile actelor medico-legale.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a reținut că nu are relevanță penală care dintre inculpați i-a aplicat părții vătămate pumnul în urma căruia a căzut și a suferit fractura de la baza craniului întrucât cei doi inculpați au acționat ca și coautori în scopul vătămării integrității fizice a părții vătămate, rezultatul mai periculos survenind pe fondul unei intenții depășite din partea amândurora.

În

consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi inculpați din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută art. 182 alin. (2) C. pen.

Fapta descrisă mai sus a fost probată cu: proces-verbal sesizare, procese-verbale de cercetare a locului faptei, concluzii preliminare, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe partea vătămată, declarațiile numitei P.I.M., declarațiile martorilor: R.S., P.I., D.C., K.S.T.D., M.L., F.R.C., C.M.D.; declarațiile inculpaților P.A.R. și U.F.I. prin care au recunoscut în mare măsură comiterea faptei.

În

drept,

s-a reținut că fapta inculpaților U.F.I. și P.A.R. constând în aceea că, împreună, în data de 24 februarie 2008, în loc public, au lovit-o pe persoana vătămată P.G. cu pumnii și picioarele atât în timp ce se afla în picioare, cât și după ce a căzut, în urma ultimei lovituri aceasta căzând și izbindu-se cu capul de caldarâm și suferind o gravă leziune la baza calotei craniene, leziune ce i-a pus viața în primejdie, întrunește față de fiecare inculpat elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzut și pedepsit de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul și mijloacele de comitere a faptelor, urmările produse asupra integrității fizice a părții vătămate, precum și persoana și conduita inculpaților.

Fără îndoială, urmările pe care fapta celor doi le-au avut asupra sănătății părții vătămate au fost foarte grave, aspect care, coroborat cu faptul că agresiunea a avut loc în plină stradă, dintr-o ceartă banală, a condus instanța la concluzia că lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră și de regret a inculpaților după comiterea faptei nu sunt suficiente pentru a se putea da eficiență, așa cum apărarea a solicitat, circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., a căror aplicare, de altfel, este facultativă. Aceste aspecte care vizează persoana inculpaților au fost avute însă în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepselor, precum și la orientarea sancțiunilor aplicate aproape de limita minimă prevăzută de lege

[care este de 2 ani închisoare în cazul infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen.].

În

consecință, instanța a dispus condamnarea inculpaților la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a), teza a II-a C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, având în vedere toate elementele care circumstantiază persoana și atitudinea celor doi inculpați, atât în cursul procesului penal, cât și anterior comiterii infracțiunii, văzând concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză și apreciind că raportat la perioada de detenție preventivă de un an de zile, reeducarea lor a început deja, instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere în condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. este în măsură să contribuie la reeducarea acestora. Pe de altă parte, nu a putut fi acceptată nici varianta propusă de apărare, respectiv aceea de aplicare a unei pedepse cu suspendarea condiționată în condițiile art. 81 C. pen., deoarece nu se pot minimaliza efectele pe care fapta inculpaților le-a avut asupra persoanei părții vătămate, a cărei sănătate, viață socială și profesională au fost puternic afectate în urma incidentului.

La alegerea modalității de executare a pedepsei cu suspendare sub supraveghere, instanța de fond a avut în vedere și concluziile pozitive ale referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj în cazul ambilor inculpați. S-a reținut că aceștia provin din familii organizate, nu au mai fost niciodată implicați în activități cu caracter infracțional, inculpatul U.F.I. și-a câștigat singur sursele de venit de la o vârstă fragedă, ajutându-și familia de al cărei sprijin se bucură, în timp ce inculpatul P.A.R. era, la momentul comiterii faptei, student la Universitatea B.B. din Cluj, Facultatea de Marketing, în anul II. Cei doi inculpați au manifestat un regret profund pentru cele întâmplate pe întreg parcursul procesului penal și sunt la prima confruntare cu legea penală, împrejurări în care instanța a considerat că reeducarea acestora se poate realiza mai eficient prin aplicarea unei sancțiuni penale neprivative de libertate care le poate oferi șansa să se reintegreze în colectivitate, mai ales că și consilierii din cadrul Serviciului de probațiune au apreciat în cazul amândurora că această șansă

este una reală, inculpații având atât motivații interioare puternice, cât și sprijinul celor apropiați.

În

consecință, în temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

2

C. pen., respectiv acela de 6 ani.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că, în cauză, s-au constituit părți civile partea vătămată P.G. și Spitalul C.U. Cluj, acesta din urmă încă din cursul urmăririi penale cu suma de 4219,92 RON plus dobânda legală de la data externării victimei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale acesteia.

Partea civilă P.G. a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata sumelor de 1.498,7 RON reprezentând cheltuieli materiale, 2.029,15 euro/lunar, stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de 23 aprilie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă, sumă reprezentând salariul lunar pe care partea civilă 1-a încasat în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială N.Z.D., suma de 420 RON/lunar, stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de 23 aprilie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând media veniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă din 10 decembrie 2007 încheiat cu SC I.S. SRL, 1.483,75 RON/lunar, reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din 2007 aferent cotei de 95% din SC I.S. SRL, în care partea civilă este asociat, începând cu data de 23 aprilie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă, precum și suma de 100.000 euro daune morale.

S-a arătat, în esență, că în ceea ce privește daunele materiale, în această categorie se includ sumele cheltuite de partea civilă și familia sa cu ocazia spitalizării din perioada 23 februarie 2008-18 martie 2008 și a celei începută în data de 28 mai 2008, precum și salariile pe care partea civilă nu le-a mai încasat ca urmare a incapacității de muncă în care s-a aflat în urma acțiunilor inculpaților. S-a arătat că partea vătămată desfășura o activitate remunerată, în baza unui contract de consultanță încheiat cu societatea N.Z.D., cu suma de 2.029,15 euro/lunar, iar în baza contractului de muncă din 10 decembrie 2007 încheiat cu SC I.S. SRL obținea o sumă medie de 420 RON/lunar.

În susținerea acestor pretenții, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv bonuri fiscale, facturi care dovedesc plata salariului anterior incidentului de către SC N.Z.D., contractul de muncă încheiat cu SC I.S. SRL și state de plată, precum și raportul de gestiune al firmei SC I.S. SRL.

Inculpații, prin apărători, au achiesat la plata sumei de 1.498,7 RON reprezentând despăgubirile materiale care, de altfel, sunt și dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

În

ceea ce privește celelalte pretenții materiale, apărarea a cerut acordarea lor de la data de 23 aprilie 2008 și până la recuperarea capacității de muncă a părții vătămate, și nu de la data producerii accidentului. În mod evident, partea civilă a dovedit că realiza aceste venituri anterior agresiunii și, ca atare, este îndreptățită la acordarea acestora, dar numai până la momentul recuperării capacității de muncă. Potrivit datelor existente la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză medico-legală psihiatrică și raportul de expertiză medico-legală, a rezultat că, în urma agresiunii, performanțele intelectuale ale părții civile au fost afectate, însă în același timp, leziunile care i-au pus viața în primejdie au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale și nu i-au cauzat părții vătămate nici o infirmitate psihică sau fizică.

Teoretic, s-a reținut că partea civilă ar fi fost îndreptățită la plata fiecărei sume dintre celelalte solicitate lunar cu titlu de pretenții civile pe o durată de maxim 100 de zile (deci aproximativ trei luni de la data comiterii faptei, 24 februarie 2008). Având în vedere însă că apărarea a solicitat acordarea acestora doar din data de 23 aprilie 2008, au fost acordate doar pentru o lună, respectiv au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumelor de 2.029,15 euro, cuvenită lunii aprilie-mai 2008, sumă reprezentând salariul lunar pe care partea civilă l-a încasat în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială N.Z.D., suma de 420 RON, cuvenită lunii aprilie-mai 2008, reprezentând media veniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă din 10 decembrie 2007 încheiat cu SC I.S. SRL și a sumei de 1.483,75 RON, cuvenită lunii aprilie-mai 2008, reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din 2007 aferent cotei de 95% din SC I.S. SRL, în care partea civilă este asociat.

Cu privire la daunele morale, suma solicitată cu acest titlu de către partea civilă a fost de 100.000 euro.

S-a reținut că este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că părții civile i s-a cauzat o mare suferință atât fizică, cât și psihică prin agresiunea comisă asupra sa de către cei doi inculpați. Numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, gravitatea leziunii, intervenția chirugicală la care a fost supus, faptul că o perioadă de timp nu a fost în măsură să își recunoască nici măcar apropiații, teama că nu își va reveni complet și nu va mai putea duce o viață normală au reprezentant fiecare în parte o sursă generatoare de suferință.Aceste aspecte au fost confirmate și de martorii R.S., P.I. și D.D., care au fost în contact direct cu partea civilă în perioada imediat următoare agresiunii (atât pe perioada spitalizării, cât și după).

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat la data de 20 noiembrie 2008 a reieșit că în sfera afectivă se remarcă la partea civilă sentimente de neputință și inutilitate, deși activitatea voluntară este cu motivație păstrată. Diagnosticul pus de medicii psihiatri a fost acela de „tulburare organică de personalitate", deci în mod cert partea vătămată a suferit prejudicii morale ce se impun a fi reparate.

Raportat la cuantumul sumei solicitate cu titlu de daune morale de către partea civilă, având în vedere principiile care guvernează această instituție ca și cea a răspunderii civile delictuale, instanța de fond le-a apreciat ca fiind exagerate. S-a reținut că daunele morale trebuie să fie în măsură să asigure o justă reparație a prejudiciului fizic resimțit de partea civilă, însă, în același timp, ele nu pot constitui o sursă de îmbogățire fără just temei a acesteia în detrimentul inculpatului, trebuind să aibă un caracter rezonabil și să fie proporționale cu gravitatea prejudiciului cauzat.

Prin urmare, s-a apreciat că suma de 10.000 de euro acordată cu acest titlu poate fi în măsură să compenseze, într-o manieră justă și echitabilă, prejudiciul fizic și psihic resimțit de partea civilă și prin raportare la numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.

A fost admisă, de asemenea, acțiunea civilă formulată de Spitalul C.U. Cluj, instituție care, încă din cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.219,92 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate raportat la internarea acesteia la Clinicile de neurochirurgie și neurologie din Cluj-Napoca.

Împotriva soluției Tribunalului Cluj au promovat apel Parchetul de pe lăngă Tribunalul Cluj, partea civilă P.G. și inculpații P.A.R. și U.F.I.

Prin căile de atac declarate, Parchetul a apreciat că fapta inculpaților constituie tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., sens în care a solicitat condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, partea civilă a cerut obligarea inculpaților, în solidar, la plata tuturor despăgubirilor materiale și morale solicitate conform constituirii depuse în fața Tribunalului Cluj, iar inculpații au criticat sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului sancțiunilor aplicate și a valorii ridicate a daunelor morale și materiale la care au fost obligați, invocând reducerea acestora, față de circumstanțele personale și cele reale referitoare la fapte.

Prin decizia penală 69/A din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj

au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de partea civilă P.G., instanța omițând să se pronunțe cu privire la apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii, inculpații U.F.I. și P.R.A. au declarat recurs.

Prin decizia penală nr. 564 din data de 15 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursurile inculpaților, a casat în întregime decizia penală nr. 69/2009 a instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

În

rejudecare, la Curtea de Apel Cluj s-a format dosarul 1543/33/2010 având ca obiect soluționarea apelurilor promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, de partea civilă P.G. și de inculpații P.A.R. și U.F.I. împotriva sentinței penale 104 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Cluj.

Prin motivele scrise și orale, Parchetul a solicitat ca inculpații să fie condamnați pentru tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și nicidecum pentru vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât activitatea infracțională desfășurată în cauză de către aceștia denotă că au acționat cu intenția indirectă de a ucide partea vătămată. Intenția de ucidere a victimei a fost relevată prin loviturile multiple cu pumnii și picioarele aplicate de către ambii inculpați asupra părții vătămate, peste tot corpul, atât când victima se afla în poziție verticală, cât și după ce era căzută la pământ, încetând agresiunea numai la intervenția martorilor P. și D. Față de împrejurarea că prin loviturile aplicate

de către inculpați au fost vizate zone vitale cap, torace, abdomen, a rezultat fără dubiu că aceștia au intenționat să suprime viața victimei și nu doar să-i producă vătămări corporale. Din actele medico-legale depuse la dosar, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni cranio-cerebrale ce au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața acesteia, salvarea datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. Mai mult, ca rezultat al agresiunii și a leziunilor suferite, părții civile i-au fost afectate performanțele intelectuale, suferind de „tulburare organică de personalitate", așa cum relevă raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 30 decembrie 2008.

Prin apelul declarat inițial la 27 februarie 2009, partea civilă P.G. a solicitat condamnarea inculpaților pentru tentativă la omor calificat, atât probele testimoniale, cât și cele științifice atestând vinovăția inculpaților sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, iar sub aspectul laturii civile, a cerut obligarea în solidar a acestora la plata sumelor de 2.029,15 euro lunar sub forma unei prestații periodice începând cu 24 februarie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând salariul lunar pe care îl încasa în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială N.Z.D.; 420 RON lunar stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de 24 februarie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând media veniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă din 10 decembrie 2007 încheiat cu SC I.S. SRL; 1.483,75 RON lunar reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din 2007 aferent cotei de 95% din SC I.S. SRL, în care victima este asociată, începând cu 24 februarie 2008 și până la data recuperării întregii capacități de muncă; obligarea inculpaților la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro; acordarea sumei de 1.498,7 RON reprezentând cheltuieli materiale efectuate pe durata spitalizării; obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

În

prezentul ciclu procesual, înainte de judecarea în fond a apelurilor, între partea civilă P.G. și cei doi inculpați, a intervenit o tranzacție sub aspectul laturii civile a cauzei, aceștia achiesând integral la plata daunelor materiale și morale la care au fost obligați în favoarea victimei prin decizia penală nr. 69/2009 a Curții de Apel Cluj, hotărâre care a fost recurată doar de către cei doi, astfel că, în rejudecare, în propria cale de atac, nu li se poate agrava situația.

Astfel, deși decizia penală nr. 69/2009 a Curții de Apel Cluj a fost casată în întregime, atât sub aspect penal, cât și civil, a fost avut în vedere că limitele rejudecării nu pot fi încălcate, prin agravarea situației inculpaților în propria cale de atac, condiții în care partea civilă nu poate obține despăgubiri mai mari decât cele la care au fost obligați inculpații prin acea hotărâre.

În

aceste condiții, victima a fost de acord să fie despăgubită de către inculpați cu sumele de 7.209,95 RON și 6.087,45 euro daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale. Corelativ, în baza principiului disponibilității, și inculpații au achiesat integral la pretențiile victimei. Astfel, la data de 4 ianuarie 2011 și 28 februarie 2011, din sumele datorate victimei, inculpații i-au achitat acesteia, în fața instanței: inculpatul U.F.I., suma de 8.000 euro, iar inculpatul P.A.R., suma de 10.000 lei.

Așa fiind, partea civilă a învederat prin apărătorul ales că nu mai susține apelul sub aspect penal, iar din punct de vedere al laturii civile, a solicitat a se constata că inculpații au achitat o parte din despăgubirile datorate, urmând a se lua act de tranzacția intervenită.

În

esență, apărarea din apelul inculpatului U.F.I., în antiteză cu susținerea parchetului, a fost aceea că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. și nicidecum ale tentativei la omor calificat, intenția sa fiind de a aplica o corecție părții vătămate, iar rezultatul mai grav, punerea în primejdie a vieții acestuia, a survenit din culpă. Neavând intenția, sub aspect subiectiv, de a ucide victima, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., aceea de vătămare corporală gravă. A învederat că datorită consumului excesiv de alcool atât de către el și prietenul său, inculpatul P.A.R., capacitatea de a discerne le-a fost substanțial diminuată, condiții în care, dorința de a aplica o corecție părții vătămate, pentru evenimentul petrecut în Barul „J." din Cluj, când victima l-a împins pe coinculpatul P., acesta căzând pe ringul de dans, a fost depășită prin survenirea din culpă a rezultatului mai grav, punerea în primejdie a vieții victimei. Nu a putut fi omis aspectul că și victima era în stare de ebrietate. Având în vedere că inculpatul U. nu posedă antecedente penale, că este student anul II la Facultatea de Administrație Publică, că a înregistrat rezultate meritorii la învățătură, că a achiesat în întregime și chiar a achitat o parte substanțială din

despăgubirile datorate victimei, s-a apreciat că se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea acestuia de către instanța de fond și a se coborî sancțiunea mult sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei, s-a solicitat ca instanța să se orienteze la suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen.

Apărătorul inculpatului P.A.R., în susținerea apelului, a învederat, în esență, că față de o singură lovitură cu piciorul peste corp, aplicată părții vătămate, fapta inculpatului constituie infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., împrejurare atestată chiar prin declarațiile martorilor de la termenul din 28 februarie 2011, K.S.T.D. și C.M.D., sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice. Declarațiile celor doi inculpați au pus în evidență faptul că altercația avută cu partea vătămată s-a produs spontan, pe fondul unor neînțelegeri minore și a consumului excesiv de alcool de către toate părțile. S-a învederat că niciunul dintre inculpați nu a avut intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a-i aplica o corecție, de a o lovi pentru evenimentul petrecut anterior în barul „J." din Cluj. S-a arătat că, așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală, loviturile aplicate părții vătămate, deși au vizat zone vitale, respectiv cea a corpului și a capului, nu au produs în mod direct decât excoriații, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, de aceea, încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul P.A.R. se circumscrie art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de lovire. S-a susținut că, după ce se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor relevate mai sus, se impune acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea ambilor inculpați și, pe cale de consecință, s-a apreciat că și o sancțiune mult redusă sub minimul special prevăzut de lege va contribui la reinserția socială a inculpatului. Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a arătat că, în speță, există toate garanțiile cerute de textul art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate a acesteia, față de împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, a depus stăruință în repararea pagubei, a manifestat disponibilitate în a achita victimei deja suma de 10.000 RON, achiesând în întregime la pretențiile formulate de aceasta.

Prin decizia penală nr. 41/A din 9 martie 2011, Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, de partea civilă P.G. și de inculpații P.A.R.  și U.F.I.  împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 25 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în latură penală, cu privire la încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora, precum și în latură civilă și, judecând în aceste limite:

A condamnat pe inculpații P.A.R., fără antecedente penale și U.F.I., fără antecedente penale, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) raportat la art. 76 lit. a), b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, la pedepse de câte: 3 ani și 4 luni închisoare fiecare.

În

baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor.

A înlăturat din hotărârea atacată art. 86

1

și 86

3

C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, arestul preventiv pe perioada 25 februarie 2008-25 februarie 2009.

A constatat că din sumele de 7.209,95 RON și 6.087,45 euro daune materiale și 20.000 euro daune morale, la care au achiesat inculpații, aceștia au plătit către partea civilă P.G.: inculpatul U.F.I., suma de 8.000 euro, iar inculpatul P.A.R., suma de 10.000 RON.

A menținut dispozițiile sentinței penale atacate referitoare la obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile față de Spitalul C.U. Cluj și la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilită în sarcina inculpaților la instanța de fond, precum și obligația inculpaților de a achita cheltuielile judiciare în favoarea părții civile, la instanța de fond, în sumă de câte 4.000 RON fiecare.

A stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de câte 150 RON, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportată din fondul.ministerului Justiției (av. B.O. și O.P.).

Cheltuielile judiciare în judecarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

Instanța de apel, examinând apelurile declarate, a reținut că orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă.

Având în vedere apărările formulate de inculpații P.A.R. și U.F.I. în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța de apel a reținut că jurisprudența C.E.D.O. a statuat în sensul că: „principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie, în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu". (plenul hotărârii nr. 6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

S-a reținut că vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

În

prezentul dosar, s-a constatat că garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern, cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, al părții civile P.G. și ale inculpaților P.A.R., U.F.I., s-a reținut că, în primă instanță, în fața Tribunalului Cluj, ambii

inculpați au achiesat să dea declarație, prin care au învederat că intenția lor a fost doar de a lovi victima, ca urmare a incidentului din barul „J." din Cluj, în interiorul căruia partea vătămată l-a împins pe inculpatul P.A.R., acesta căzând pe ringul de dans, datorită împrejurării că a dansat cu prietena victimei, martora R.S. Niciunui dintre inculpați nu a urmărit uciderea victimei, punerea în primejdie a vieții acesteia survenind din culpă. Ca atare, amândoi au apreciat că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

În

apel, cu acordul lor, inculpații au fost ascultați la 4 ianuarie 2011, aceștia recunoscând săvârșirea infracțiunilor, cu aceleași motivații care au fost arătate și în cursul urmăririi penale și în fața Tribunalului Cluj.

În

fața instanței de apel, inculpații, prin apărători, nu au propus alte probe, nici scrise și nici testimoniale.

Motivele de apel ale inculpaților au fost aceleași cu cele invocate în fața instanței de fond cu titlu de apărări.

Partea civilă P.G., datorită alterării severe a stării de sănătate, produsă ca urmare a faptei inculpaților, nu a putut fi audiat nici în fața Tribunalului Cluj și nici a instanței de apel. Așa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală din 21 aprilie 2008 efectuat de către I.M.L. Cluj, partea vătămată P.G. a suferit un traumatism cranio-cerebral care a necesitat pentru vindecare 90 zile îngrijiri medicale, dar, totodată, s-au produs și excoriații hemifață dreaptă, pe gât și torace, cu timp de refacere de 8-9 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că fractura calotei și a bazei craniului, precum și hematomul extradural au pus în primejdie viața victimei. în cursul judecății, în fața primei instanțe, partea civilă P.G. a fost supusă unei noi expertizări medico-legale, la 25 noiembrie 2008, din proba științifică rezultând că acesta a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu corpuri dure. Leziunile cranio-cerebrale posttraumatice au necesitat în totalitate 90-100 zile îngrijiri medicale. S-a învederat că loviturile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. între leziunile prezentate de victimă și agresiunea din 24 februarie 2008, s-a statuat că există legătură directă de cauzalitate.

Față de evoluția nefavorabilă a stării de sănătate a victimei, prima instanță a supus partea vătămată unei expertizări

psihiatrice la 30 decembrie 2008, concluziile probei științifice fiind acelea că P.G. prezintă „tulburare organică de personalitate, iar ca urmare a agresiunii și a leziunilor suferite, acestuia i-au fost afectate performanțele intelectuale". Examenul psihologic a relevat totodată că victima prezintă „marcante sentimente de neputință și inutilitate".

Pentru respectarea dreptului la apărare, atât al părții civile, cât și al inculpaților, s-a dispus, din oficiu și s-a realizat ascultarea nemijlocită a martorilor K.S.T.D. și C.M.D., neaudiați de către prima instanță, ale căror depoziții au fost apreciate prin coroborare cu celelalte probe, conform art. 63 și 64 C. proc. pen.

Având în vedere criticile aduse de inculpați, de partea civilă și de Parchet hotărârii primei instanțe, instanța de apel, ținând cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat, precum și prin prisma noilor probe administrate.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților P.A.R. și U.F.I., precum și părții civile ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței, hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței, hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

A fost avut în vedere că noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României, hotărârea din 15 decembrie 2007).

S-a reținut, de asemenea, că și C.E.D.O. arată faptul că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului, cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță,

alături de apărătorii lor", (cauza Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Față de motivele de apel formulate de către părți, cauza dedusă judecății a fost supusă analizei sub aspectul încadrării juridice corecte a faptei comise de inculpați și, corelativ, al sancțiunii ce trebuie aplicată acestora și al modalității de executare, individualizarea pedepsei trebuind realizată în așa fel încât apelanții să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, instanța de apel a constatat că înainte de judecarea pe fond a căilor de atac promovate, inculpații au achiesat la pretențiile părții civile, acelea de 7.209,95 RON și 6.087,45 euro cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale și au manifestat totodată disponibilitatea de a le achita, predându-le efectiv, după cum urmează: U.F.I., suma de 8.000 euro, iar inculpatul P.A.R., suma de 10.000 RON, restul prejudiciului urmând a fi recuperat, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, sens în care au și încheiat o tranzacție cu vict