ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4963/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 august 2010 reclamanta B.A., cetățean moldovean de naționalitate română, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei romane; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să fie obligată pârâta să emită și comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei romane (indiferent dacă avizul este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară; să fie obligată pârâta să plătească suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării Ordinului de redobândire a cetățeniei române și să fie obligată pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.

2. Hotărărea Curții de Apel Prin sentința nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese invocată din oficiu și a fost anulat acest capăt de cerere ca netimbrat. Instanța a respins excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE în ceea ce privește constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, la emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei române, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă acțiunea în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, Curtea a anulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese ca netimbrat. În ce privește excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, Curtea a respins această excepție întrucât acest capăt de cerere este scutit de plata taxei de timbru.

Referitor la capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române, la emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei român, instanța de fond a constatat că au rămas fără obiect, având în vedere că la data de 02 noiembrie 2010 Comisia pentru Cetățenie a avizat pozitiv cererea reclamantei, ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr. 218/P la data de 22 noiembrie 2010. Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca neîntemeiată, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului moral provocat ca urmare a întârzierii în emiterea ordinului mai sus menționat, iar în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. instanța a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei reprezentând taxă timbru, timbre judiciare și onorariu avocat. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie Autoritatea recurentă a criticat soluția dată de instanța de fond numai cu privire la greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, admițând în parte acțiunea reclamantei, în sensul acordării cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea introductivă era lipsită de obiect.

II. Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, în sensul că va modifica în parte sentința atacată și va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

In conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar dispozițiile art. 275 C. proc. civ. prevăd condițiile în care nu se vor acorda cheltuielile de judecată. Astfel, conform art. 275 C. proc. civ. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că cererea reclamantei de chemare în judecată a fost depusă la data de 11 august 2010, iar primul termen a fost stabilit la 17 decembrie 2010, în condițiile în care autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 218/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 405 persoane, printre care și reclamantei, la data de 22 noiembrie 2010, până la primul termen de judecată acordat în cauză. De asemenea, verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte a constatat că împuternicirea avocațială a fost emisă la data de 11 iulie 2010, iar factura fiscală depusă la dosarul cauzei are data de 7 mai 2010, în condițiile în care cererea de redobândire a cetățeniei române a fost formulată de reclamantă și înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 28 aprilie 2010, fără a exista la acel moment un contract avocațial.

Văzând faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în care cererea intimatei-reclamante a fost soluționată favorabil de autoritatea pârâtă până la primul termen de judecată, precum și faptul că nu a fost dovedită culpa recurentului și nici cheltuielile ocazionate de redactarea cererii de acordare a cetățeniei române, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul formulat, în sensul că va modifica în parte sentința atacată și va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea reclamantei B.A. de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.