ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4963/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

procesual

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11 august 2010

reclamanta B.A., cetățean moldovean de naționalitate română, a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a

soluționa cererea de redobândire a cetățeniei romane; să fie obligată pârâta să

procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei

române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței; să fie obligată pârâta să emită și comunice, ulterior analizării

cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată

cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei romane (indiferent dacă

avizul este pozitiv sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară; să fie obligată pârâta să plătească suma

de

100 lei pe fiecare zi de întârziere cu

titlu de daune interese de la data introducerii

acțiunii și până la data

comunicării Ordinului de redobândire a cetățeniei române și să fie obligată

pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.

Curții de Apel

Prin sentința

nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă

excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de

daune interese invocată din oficiu și a fost anulat acest capăt de cerere ca

netimbrat.

Instanța a

respins excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la

plata daunelor morale ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanta

B.A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE în ceea

ce privește constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de soluționare a

cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei

române, la emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei

române, ca rămasă fără obiect.

A fost

respinsă acțiunea în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata daunelor morale, ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește excepția

netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor

interese, Curtea a anulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata

de daune interese ca netimbrat.

În ce privește

excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata

daunelor morale, Curtea a respins această excepție întrucât acest capăt de

cerere este scutit de plata taxei de timbru.

Referitor la

capetele de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de

soluționare a cererii, obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire

a cetățeniei române, la emiterea și comunicarea Ordinului de redobândire a

cetățeniei român, instanța de fond a constatat că au rămas fără obiect, având

în vedere că la data de 02 noiembrie 2010 Comisia pentru Cetățenie a avizat

pozitiv cererea reclamantei, ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii

cetățeniei române nr. 218/P la data de 22 noiembrie 2010.

Instanța de

fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor

morale ca neîntemeiată, reclamanta nefăcând dovada prejudiciului moral provocat

ca urmare a întârzierii în emiterea ordinului mai sus menționat, iar în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. instanța a obligat pârâta către reclamantă

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1884,3 lei reprezentând taxă

timbru, timbre judiciare și onorariu avocat.

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie

Autoritatea

recurentă a criticat soluția dată de instanța de fond numai cu privire la

greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, indicând ca

temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a

arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea

greșită a legii, admițând în parte acțiunea reclamantei, în sensul acordării

cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea introductivă era

lipsită de obiect.

II.

Decizia instanței de control judiciar

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul, în sensul că va

modifica în parte sentința atacată și va respinge cererea reclamantei de

acordare a cheltuielilor de judecată, pentru considerentele ce urmează: În

conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au

îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice

greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și

prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale.

In conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată, iar dispozițiile art. 275 C. proc. civ. prevăd

condițiile în care nu se vor acorda cheltuielile de judecată.

Astfel, conform art. 275 C. proc. civ. pârâtul care a

recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi

obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în

întârziere înainte de chemarea în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a

constatat că cererea reclamantei de chemare în judecată a fost depusă la data

de 11 august 2010, iar primul termen a fost stabilit la 17 decembrie 2010, în

condițiile în care autoritatea pârâtă a emis Ordinul nr. 218/P privind

aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 405 persoane, printre

care și reclamantei, la data de 22 noiembrie 2010, până la primul termen de

judecată acordat în cauză.

De asemenea, verificând înscrisurile dosarului, Înalta Curte

a constatat că împuternicirea avocațială a fost emisă la data de 11 iulie 2010,

iar factura fiscală depusă la dosarul cauzei are data de 7 mai 2010, în

condițiile în care cererea de redobândire a cetățeniei române a fost formulată

de reclamantă și înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 28 aprilie 2010,

fără a exista la acel moment un contract avocațial.

Văzând faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus

obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile în

care cererea intimatei-reclamante a fost soluționată favorabil de autoritatea

pârâtă până la primul termen de judecată, precum și faptul că nu a fost

dovedită culpa recurentului și nici cheltuielile ocazionate de redactarea cererii

de acordare a cetățeniei române, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ.

va admite recursul formulat, în sensul că va modifica în parte sentința atacată

și va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru

Cetățenie împotriva sentinței nr. 5188 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge

cererea reclamantei B.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.