ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

introductivă, reclamanta L.D., cetățean moldovean de naționalitate română, a

formulat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie acțiune

prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de

soluționare a cererii sale de redobândire a cetățeniei române, să fie obligată

pârâta să-i analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române și

ulterior analizării cererii obligarea pârâtei să emită și să comunice ordinul

de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată, să fie

programată pentru depunerea jurământului de credință față de țară, cu obligarea

la plata de daune interese și daune morale conform cererii introductive.

2.Hotărârea Curții de

Apel

Prin sentința nr.

5048 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei L.D. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluționare

a cererii reclamantei, să îl comunice la sediul ales, iar în măsura în care

este un ordin pozitiv să se facă demersuri pentru ca reclamanta să depună

jurământul de credință.

Instanța a respins ca

rămasă fără obiect cererea de avizare a cererii reclamantei și a respins ca

neîntemeiate cererile de acordare a daunelor interese și a daunelor morale, cu

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că

cererea reclamantei de redobândire a

cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru

Cetățenie la data de 28 aprilie 2010, iar după înregistrarea cererii,

Președintele Comisiei a dispus efectuarea de verificări, în conformitate cu

dispozițiile legale, fixând termenul din data de 31 august 2010 pentru

analizarea cererii formulate de petentă.

La termenul fixat

pentru analizarea cererii, întrucât informațiile necesare soluționării cauzei

nu erau la dosar, s-a fixat un nou termen pentru analizarea cererii de

redobândire a cetățeniei române formulată de petentă, la data de 1 noiembrie 2010,

dată la care cererea reclamantei a fost avizată pozitiv de Comisia pentru

Cetățenie.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că, până în prezent, pârâta nu a emis ordinul de

soluționare a cererii reclamantei în termenul prevăzut de lege de 5

luni, termen

obligatoriu, nefiind un termen de recomandare, astfel încât a constatat

nejustificat refuzul de soluționare a cererii reclamantei și a admis în parte

acțiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să emită un ordin de soluționare

a cererii reclamantei și să-i comunice la domiciliul ales actul emis.

De asemenea, instanța

a constatat ca fiind lipsită de obiect cererea de avizare a cererii de

redobândire a cetățeniei, întrucât ulterior introducerii acțiunii a fost

avizată pozitiv cererea reclamantei de comisia abilitată în acest sens.

Cu privire la cererea

de daune interese, instanța a constatat că este neîntemeiată cererea în această

etapă procesuală, urmând ca aceste daune să poată fi solicitate în etapa

executării hotărârii.

În

ceea ce privește

cererea de acordare a daunelor morale, instanța de primă jurisdicție a apreciat

că reclamanta nu a dovedit elementele prejudiciului moral suferit prin

nesoluționarea cererii, constatând că prin soluția dată acțiunii introductive,

de obligare a pârâtei să emită ordinul de soluționare a cererii formulate de

reclamantă, a fost acoperit prejudiciul moral ivit eventual.

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie

Recurenta a criticat

hotărârea atacată, arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, indicând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a precizat

că, în privința capetelor de cerere admise, instanța de fond, fie nu a

prezentat motivele care au dus la admiterea unor cereri, fie a prezentat motive

sumare și confuze pentru admiterea unor cereri formulate, concluzionând că o

motivare parțială echivalează cu o nemotivare.

A prezentat pe larg

situația de fapt a dosarului și a precizat că prima instanță confundă momentul

analizării cererii cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei

române.

A arătat că pentru

ordinul de redobândire a cetățeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen

expres pentru emiterea acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform

prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată.

Recurenta a precizat

că în cauza dedusă judecății nu poate fi invocată o eventuală lentoare

imputabilă Autorității Naționale pentru Cetățenie, neexistând în cursul

procedurii privitoare la cererea reclamantei momente de inacțiune.

Recurenta a arătat și

faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale, întrucât a obligat

autoritatea pârâtă să facă demersuri pentru ca reclamanta să depună jurământul

de credință, în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991

nu revine Autorității Naționale pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din

țara de domiciliu a reclamantei. Totodată, s-a arătat că este prematură

obligarea A.N.C. la efectuarea acestor demersuri pentru depunerea jurământului,

în lipsa ordinului de admitere a cererii reclamantei.

A fost criticată și

soluția de obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată, întrucât

cererea reclamantei a fost avizată pozitiv și nu poate fi reținută culpa

recurentei-pârâte și nici nu există un refuz nejustificat de soluționare sau

tergiversare a cererii reclamantei. De asemenea, s-a arătat că nu a fost motivată

nici această cerere de acordare a cheltuielilor judiciare.

II. Decizia instanței

de control judiciar

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit

de interes pentru considerentele ce urmează:

Condiția interesului

în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile

art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor

judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile

„interesate”.

Recurentul nu este

suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și

legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în

exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării

recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Interesul

recurentului în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material, ci și

moral, sau și material și moral, și trebuie să îndeplinească, în principiu, în

mod cumulativ, atributele de a fi legitim, de a fi născut și actual și de a fi

personal.

Deși C. proc. civ. nu

definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că

prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin

promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj

material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Activitatea judiciară

nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim

încălcat.

Tot astfel, lipsa

totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, precum și lipsa

unuia din atributele acestuia are drept consecință respingerea căii de atac.

Astfel fiind, Înalta

Curte a constatat că la această dată recurentul nu mai justifică un interes

practic în soluționarea cauzei, având în vedere că la data 28 ianuarie 2011 a

fost emis ordinul nr. 43/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române

unui număr de 407 persoane, printre care și intimatei-reclamante L.D.

Înalta Curte reține

că autoritatea pârâtă a emis ordinul de acordare a cetățeniei române, astfel

cum a solicitat și reclamanta prin cererea introductivă, astfel că recursul

Autorității Naționale pentru Cetățenie, care vizează respingerea cererii

introductive a reclamantei, apare ca fiind lipsit de interes.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5048

din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.