ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4479/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea introductivă, reclamanta L.D., cetățean moldovean de naționalitate română, a formulat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie acțiune prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii sale de redobândire a cetățeniei române, să fie obligată pârâta să-i analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române și ulterior analizării cererii obligarea pârâtei să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată, să fie programată pentru depunerea jurământului de credință față de țară, cu obligarea la plata de daune interese și daune morale conform cererii introductive.

2.Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 5048 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea reclamantei L.D. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluționare a cererii reclamantei, să îl comunice la sediul ales, iar în măsura în care este un ordin pozitiv să se facă demersuri pentru ca reclamanta să depună jurământul de credință. Instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de avizare a cererii reclamantei și a respins ca neîntemeiate cererile de acordare a daunelor interese și a daunelor morale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 28 aprilie 2010, iar după înregistrarea cererii, Președintele Comisiei a dispus efectuarea de verificări, în conformitate cu dispozițiile legale, fixând termenul din data de 31 august 2010 pentru analizarea cererii formulate de petentă. La termenul fixat pentru analizarea cererii, întrucât informațiile necesare soluționării cauzei nu erau la dosar, s-a fixat un nou termen pentru analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de petentă, la data de 1 noiembrie 2010, dată la care cererea reclamantei a fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie.

Instanța de primă jurisdicție a reținut că, până în prezent, pârâta nu a emis ordinul de soluționare a cererii reclamantei în termenul prevăzut de lege de 5 luni, termen obligatoriu, nefiind un termen de recomandare, astfel încât a constatat nejustificat refuzul de soluționare a cererii reclamantei și a admis în parte acțiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să emită un ordin de soluționare a cererii reclamantei și să-i comunice la domiciliul ales actul emis. De asemenea, instanța a constatat ca fiind lipsită de obiect cererea de avizare a cererii de redobândire a cetățeniei, întrucât ulterior introducerii acțiunii a fost avizată pozitiv cererea reclamantei de comisia abilitată în acest sens.

Cu privire la cererea de daune interese, instanța a constatat că este neîntemeiată cererea în această etapă procesuală, urmând ca aceste daune să poată fi solicitate în etapa executării hotărârii. În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, instanța de primă jurisdicție a apreciat că reclamanta nu a dovedit elementele prejudiciului moral suferit prin nesoluționarea cererii, constatând că prin soluția dată acțiunii introductive, de obligare a pârâtei să emită ordinul de soluționare a cererii formulate de reclamantă, a fost acoperit prejudiciul moral ivit eventual. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie Recurenta a criticat hotărârea atacată, arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, indicând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurenta a precizat că, în privința capetelor de cerere admise, instanța de fond, fie nu a prezentat motivele care au dus la admiterea unor cereri, fie a prezentat motive sumare și confuze pentru admiterea unor cereri formulate, concluzionând că o motivare parțială echivalează cu o nemotivare. A prezentat pe larg situația de fapt a dosarului și a precizat că prima instanță confundă momentul analizării cererii cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române. A arătat că pentru ordinul de redobândire a cetățeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată.

Recurenta a precizat că în cauza dedusă judecății nu poate fi invocată o eventuală lentoare imputabilă Autorității Naționale pentru Cetățenie, neexistând în cursul procedurii privitoare la cererea reclamantei momente de inacțiune. Recurenta a arătat și faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale, întrucât a obligat autoritatea pârâtă să facă demersuri pentru ca reclamanta să depună jurământul de credință, în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991 nu revine Autorității Naționale pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a reclamantei. Totodată, s-a arătat că este prematură obligarea A.N.C. la efectuarea acestor demersuri pentru depunerea jurământului, în lipsa ordinului de admitere a cererii reclamantei.

A fost criticată și soluția de obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantei a fost avizată pozitiv și nu poate fi reținută culpa recurentei-pârâte și nici nu există un refuz nejustificat de soluționare sau tergiversare a cererii reclamantei. De asemenea, s-a arătat că nu a fost motivată nici această cerere de acordare a cheltuielilor judiciare. II.

Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează: Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”. Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Interesul recurentului în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material, ci și moral, sau și material și moral, și trebuie să îndeplinească, în principiu, în mod cumulativ, atributele de a fi legitim, de a fi născut și actual și de a fi personal. Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Tot astfel, lipsa totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, precum și lipsa unuia din atributele acestuia are drept consecință respingerea căii de atac.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că la această dată recurentul nu mai justifică un interes practic în soluționarea cauzei, având în vedere că la data 28 ianuarie 2011 a fost emis ordinul nr. 43/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 407 persoane, printre care și intimatei-reclamante L.D. Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a emis ordinul de acordare a cetățeniei române, astfel cum a solicitat și reclamanta prin cererea introductivă, astfel că recursul Autorității Naționale pentru Cetățenie, care vizează respingerea cererii introductive a reclamantei, apare ca fiind lipsit de interes. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5048 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.