ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta C.M.,

cetățean moldovean de naționalitate română, a chemat în judecată pe pârâta A.N.C.,

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul

nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române; să se dispună obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea

cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; să se dispună obligarea

pârâtei să emită și să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire

a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la

sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/ avizării

cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv

sau negativ), respectiv să o programeze pentru depunerea jurământului de

credință față de tară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire

a cetățeniei române și obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare

zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii

și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 25 februarie 2011, pârâta a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei

române a fost înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie

sub nr. 16090/RD/2010.

Președintele Comisiei

pentru cetățenie a dispus, prin rezoluție, în conformitate cu art. 16 din Legea

cetățeniei române nr. 21/1991, solicitarea relațiilor prevăzute de lege.

În urma primirii

acestor relații de la autoritățile competente, la data de 25 noiembrie 2010,

Comisia pentru cetățenie a avizat pozitiv cererea reclamantei, iar ulterior,

Președintele A.N.C. a emis Ordinul nr. 77/ P din 14 februarie 2011.

Prin sentința civilă nr.

1890 din 10 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind

daunele interese, a r

espins

în rest

acțiunea formulată de

reclamanta

C.M.,

în

contradictoriu cu

pârâta

A.N.C.,

ca rămasă fără obiect și a r

espins cererea privind cheltuielile de judecată, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare

a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor

interese și, având în vedere dispozițiile legale aplicabile, a dispus anularea

capătului de cerere privind daunele interese, ca netimbrat.

Având în vedere că

litigiul dedus judecății a fost soluționat ulterior sesizării instanței,

împrejurare confirmată de reclamantă în ședința publică din data de 10 martie 2011,

Curtea de Apel a dispus respingerea acțiunii, în rest, ca rămasă fără obiect.

Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că pârâta nu este în

culpă procesuală, în condițiile în care sesizarea instanței a avut loc la data

de 17 august 2010, anterior împlinirii termenului de cel mult 5 luni de la data

înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române, stabilit de art. 16 alin.

(2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta C.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că instanța a reținut în mod corect faptul că litigiul a fost

soluționat ulterior sesizării instanței, dar a respins în mod greșit cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Motivarea instanței

referitor la faptul ca cererea de chemare în judecată a fost introdusă anterior

expirării termenului de cel mult 5 luni de zile de la data înregistrării

cererii de redobândire a cetățeniei romane stabilită de prevederile art. 16. alin.

2 lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizată și pentru acest considerent se

impune respingerea

cheltuielilor

de

judecată este neîntemeiată.

Recurenta mai susține

că la termenul de judecată din data de 10 martie  2011 pârâta nu a făcut nicio

dovadă cu privire la trimiterea unui răspuns, în termenul legal de maxim 30

zile, din data de 23 iunie 2010, mai mult a afirmat că cererea a primit aviz

pozitiv din partea Comisiei pentru Cetățenie la data de

25

noiembrie

fost încălcat termenul expres prevăzut de lege de maxim 5 luni de zile, fiind

analizat la 6 luni și jumătate de la depunere.

Deși a primit aviz

pozitiv la data de 25 noiembrie 2010, Ordinul de redobândire a cetățeniei

romane a fost emis abia în data de 14 februarie 2011 la circa 3 luni de zile de

la data avizării pozitive ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 19

din Legea nr. 21/1991.

R

efuzul nejustificat

al pârâtei în ceea ce privește soluționarea cererii rezultă din depășirea de

către aceasta a termenului în care avea obligația de a soluționa cererea în

termenele prevăzute de lege, fiind incidente prevederile art. 2 pct. 2 din Legea

nr. 554/2004. În raport de aceasta împrejurare, instanța trebuia să ia act că

soluționarea cererii reclamantei după expirarea termenului prevăzut de lege

pentru soluționarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat sub forma

tăcerii administrației până la data judecării cauzei

(10 martie  2011)

și,

implicit,

pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este  nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Prin

O.U.G. nr. 5/2010 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea A.

N.C., instituție menită a asigura și aplica

procedura legală de acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei

române, devenită operațională în luna august

2010, conform art. 11 din

ordonanță.

Cererea recurentei - reclamante

privind redobândirea cetățeniei române ce a format obiectul Dosarului nr. 16090/RD/2010,

a fost preluată de către A.N.C., în temeiul dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr.

5/2010 conform cărora „cererile de acordare, redobândire, renunțare sau

retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare la Direcția cetățenie din cadrul Ministerului Justiției se transferă Autorității, iar

soluționarea acestora se va realiza potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 21/1991,

republicată..astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanță de urgență.

”

Din actele și

lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că A.N.C. și-a îndeplinit

toate obligațiile legale în cadrul procedurii administrative având ca obiect

cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetățeniei române, în ordinea și

termenele stipulate de Lege, respectiv a preluat spre soluționare dosarul

administrativ, președintele Comisiei pentru cetățenie a solicitat relații

autorităților abilitate în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin 1 lit. b)

din Legea nr. 21/1991, republicată, fixând totodată termenul la care Comisia a

procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 11 raportat

la art. 8 alin. (1) lit. b) și e), avizând pozitiv cererea la 25 noiembrie 2010,

ulterior fiind emis Ordinul privind aprobarea redobândirii cetățeniei române nr.

77/ P din 14 februarie 2011.

Raportat la această

situație de fapt, instanța de fond, în mod temeinic și legal, având în vedere

obiectul cererii de chemare în judecată „constatarea refuzului nejustificat”, a

apreciat că nu poate fi vorba de „exprimarea explicită cu exces de putere, a

voinței de a nu rezolva cererea”

menționată, din partea A.N.C., și în

consecință nu se poate constata refuzul nejustificat în sensul prevederilor art.

2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte reține, pe de o parte, că intimata - pârâtă, A.N.C., a

parcurs toate etapele prevăzute de lege în cadrul

procedurii de soluționare a cererii de

redobândire a cetățeniei române

formulate de către recurenta-reclamantă, inclusiv în sensul emiterii și

comunicării ordinului privind aprobarea redobândirii cetățeniei române.

Pe

de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 274 alin.

(1) din C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuieli de judecată”.

De

la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C.

proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de

înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

În

cauza dedusă judecății, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la

data de 17 august 2010 invocând existența unui refuz nejustificat din partea

autorității pârâte, prin nesoluționarea, în termen rezonabil, a cererii de

redobândire a cetățeniei române.

Până

la primul termen de judecată, respectiv 10 martie 2011, autoritatea pârâtă a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având

în vedere că la 25 noiembrie 2010 cererea reclamantei a fost examinată și

avizată pozitiv.

În

acest context, în mod corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a

constatat că obiectul pretențiilor deduse judecății a fost realizat pronunțând

și soluția, ca atare.

Dezlegarea

dată de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274

alin. (1) din Codul de procedură civilă, neputându-se reține că pârâtul a „căzut

în pretenții”, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de

redobândire a cetățeniei, înainte de primul termen de judecată practic instanța

nu mai putea constata o culpă a autorității reprezentată de „refuzul

nejustificat” de a da curs pretențiilor reclamantului.

Prin

urmare, demersul judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi

finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorității pârâte la

satisfacerea pretențiilor deduse judecății și nici nu o putea obliga la

cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau

de nerecunoaștere a dreptului pretins de reclamantă.

Atâta

vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut

pretențiile la prima zi de înfățișare nu poate fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, că cererea de redobândire a

cetățeniei române formulată a fost soluționată favorabil la ședința Comisiei,

care a avut loc înainte de termenul de judecată.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 1890 din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.