ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 971/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul

nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române, să se dispună obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii sale de

redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâtei să emită și să-i comunice,

ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de

maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a

cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv

să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de tară în

maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei

române și, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 100 lei pe fiecare zi

de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii și

până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Prin

întâmpinarea formulată la data de 21 ianuarie 2011, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, iar în subsidiar, ca fiind

neîntemeiată.

Prin

sentința civilă nr. 538 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel București - secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prematurității

în privința capetelor de cerere având ca obiect constatarea refuzului

nejustificat și obligarea la analizarea/avizarea cererii de redobândire a

cetățeniei române, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.I. în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a obligat

pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei

române formulată de reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea

irevocabilă a sentinței, a admis excepția prematurității în privința capetelor

de cerere având ca obiect obligarea la emiterea și comunicarea ordinului de

redobândire a cetățeniei române și la programarea pentru depunerea jurământului

de credință față de țară și, pe cale de consecință, a respins aceste capete de

cerere, ca prematur formulate, a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind

daunele interese și a obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond examinând cu prioritate, potrivit

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția prematurității

acțiunii și excepția de netimbrare a capătului de cerere privind acordarea

daunelor interese, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu

dispozițiile legale aplicabile, a reținut că excepția prematurității în

privința capetelor de cerere având ca obiect constatarea refuzului nejustificat

de soluționare a cererii și obligarea la analizarea/avizarea cererii este

neîntemeiată, având în vedere că, deși sesizarea instanței a avut loc la data

de 06 iulie 2010, anterior înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei

române la Comisia pentru cetățenie (16 iulie 2010), până la data judecării

cauzei termenul de 5 luni la care face trimitere art. 16 alin. (2) lit. c) din

Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, s-a împlinit, astfel că o

soluție de respingere a cererii ca prematur formulată ar fi excesivă.

Privitor la capătul

de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor interese, Curtea de apel

a reținut că nu a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 39 lei și timbru

judiciar în valoare de 0,30 lei, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, deși această obligație i-a fost adusă

reclamantului la cunoștință pentru termenul de judecată din data de 27 ianuarie

2011.

Excepția

prematurității a fost admisă în privința capetelor de cerere având ca obiect

obligarea la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei

române și la programarea pentru depunerea jurământului de credință față de

țară, instanța de fond având în vedere că nici la data sesizării instanței și

nici la data judecății nu erau împlinite termenele stabilite de art. 19 alin. (3)

din Legea nr. 21/1991, raportat la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004,

respectiv art. 20 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, în vederea îndeplinirii

acestor obligații de autoritatea pârâtă.

Examinând pe fond

cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii

de redobândire a cetățeniei române, instanța de fond a constatat că este

întemeiată și urmează a fost admisă, având în vedere că nu a fost justificat în

niciun fel refuzul de executare a obligației în termenul de cel mult 5 luni de

la data înregistrării cererii, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr.

21/1991, republicată.

S-a observat că

însăși fixarea termenului la care Comisia a efectuat verificările impuse de art.

11 din lege, pentru data de 27 ianuarie 2011, s-a făcut cu nerespectarea

dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în

care termenul de 5 luni prevăzut de lege s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2011.

În baza dispozițiilor

art. 274 și art. 276 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de

4,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxă judiciară de

timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise.

Împotriva

hotărârii instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că în cauză este incident motivul prevăzut de art.

304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea

și interpretarea greșită a legii.

Instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod

greșit a interpretat și aplicat legea,

admițând în parte acțiunea reclamantei,

respingând excepția

prematurității introducerii cererii de chemare în judecată și obligând

recurenta-pârâtă să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a

cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

sentinței.

Admițând

faptul, cum greșit reține instanța de fond, că la data judecării cauzei s-a

împlinit termenul de 5 luni prevăzut de Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu

toate că investirea instanței s-a făcut înaintea sesizării autorității în

cauză, s-ar institui o nouă regulă în materia contenciosului administrativ, în

sensul că orice persoană care consideră că va fi vătămată într-un drept de-al

său se poate adresa în prealabil instanței de judecată și apoi, autorității

publice. În acest caz vorbim de o vătămare viitoare și prezumtivă a vreunui

drept, de către o autoritate publică care este în totală contradicție cu

prevederile art. 1 alin (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică se poate

adresa instanței de contencios." cât și cu art. 11 din aceeași lege prin

care sunt indicate termenele exprese înăuntrul cărora poate fi introdusă

acțiunea în contencios administrativ.

Cât

privește obligarea recurentei-pârâte "să procedeze la analizarea/avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a sentinței" recurenta arată că prin O.U.G. nr.

5/2010 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie, pentru a asigura și aplica procedura legală de

acordare, redobândire, renunțare și retragere a cetățeniei române, instituție

devenită operațională în luna septembrie-octombrie 2010, ca urmare a

completării numărului de angajați prevăzut în organigrama Autorității Naționale

pentru Cetățenie, astfel cum a fost aprobat prin O.U.G. nr. 5/2010, drept

pentru care consideră că termenul de analizare a condițiilor de acordare curge

de la data operaționalizării Autorității Naționale pentru Cetățenie. Chiar în

preambulul O.U.G. nr. 5/2010 această instituție este înființată în scopul

creării cât mai rapide a instrumentelor legale prin care Comisia pentru

Cetățenie să poată soluționa cererile de redobândire și acordare în termenele

prevăzute de lege.

Examinând

cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

În

ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de intimat, Înalta Curte

reține că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, pentru

considerentele în continuare arătate.

Activitatea judiciară

nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim

încălcat.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă

folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o

instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal,

născut și actual.

Alături

de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una

dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența

unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deși,

codul de procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii,

în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de

cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.

Pornind

de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul

practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie

să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana

reclamantului.

Din

această perspectivă, în ceea ce privește interesul pârâtei de a promova

prezentul recurs, instanța constată că legitimarea acesteia este justificată.

De

altfel, ordinul a fost emis în timpul soluționării recursului.

Pe fondul recursului,

Înalta Curte constată următoarele:

Cererea

reclamantului a fost înregistrată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 16 iulie 2010.

În

conformitate cu art. 14

1

alin. (2)

din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca

termen de

soluționare a cererilor termenul de 5 luni prevăzut de lege.

Termenul

de 5 luni prevăzut de art. 14

1

din Legea nr. 21/1991 se calculează

de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.

Față

de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a

cetățeniei, având în vedere cauzele obiective, poate fi calificată ca un refuz

nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ.

În

cauza de față, până la data pronunțării hotărârii judecătorești era împlinit

termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.

Prevederile art. 1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat cât și public”.

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond, reclamantul-intimat s-a adresat în mai multe

rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se

impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care

autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Potrivit art. 14

1

alin. (2) din Legea nr. 21/1991, autoritățile române trebuie să soluționeze cererea

în 5 luni.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu a respectat termenul de

soluționare, respectiv 5 luni de la înregistrarea cererii.

Înalta Curte nu poate

primi apărările formulate de recurentă privind faptul că legiuitorul nu prevede

un termen expres pentru emiterea ordinului, câtă vreme verificarea îndeplinirii

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei trebuie să se

încadreze în 5 luni de la data înregistrării cererii, iar instituția recurentă

ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situației create

conform obligațiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind

îndeplinirea atribuțiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale

omului.

Înalta Curte are în

vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se

subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul

și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept

suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în convențiile

internaționale la care România este parte.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală

pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

de interes invocată de intimatul N.I.

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr.

538 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.