ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul G.D., cetățean moldovean de naționalitate română, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtei să-i emită și comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară; precum și obligarea pârâtei să îi plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 5049 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluționare a cererii reclamantului, să îl comunice acestuia la sediul ales, iar în măsura emiterii unui ordin pozitiv să facă demersurile pentru ca reclamantul să depună jurământul de credință. Instanța a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind avizarea cererii și a respins ca neîntemeiată cererea privind daunele interese, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 14973/RD/2010 în data de 28 aprilie 2010, iar Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) și e), și impuse de art. 11 din Legea cetățeniei române, iar la data de 12 noiembrie 2010 cererea a fost avizată pozitiv. Întrucât pârâta a precizat faptul că la data de 12 noiembrie 2010 cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de către reclamant a fost avizată pozitiv de către comisia special constituită la nivelul autorității publice pârâte, instanța de primă jurisdicție a constatat că cererea având acest obiect a rămas fără obiect.

În privința cererii vizând emiterea ordinului de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, instanța reține faptul că nici până la data pronunțării hotărârii pârâta nu a făcut dovada soluționării cererii reclamantului printr-un ordin emis în acest sens, constatând existența din partea pârâtei a unui refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantului. De asemenea, instanța de fond a dispus obligarea autorității pârâte să emită ordinul de soluționare a cererii formulată de către reclamant, să îl comunice acestuia la domiciliul ales, iar în ipoteza în care acest ordin va fi pozitiv, să facă demersurile necesare pentru ca reclamantul să depună jurământul de credință față de România.

Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere, Curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere că reclamantul are posibilitatea solicitării acestora în etapa executării hotărârii irevocabile, prin care autoritatea pârâtă este obligată să soluționeze negativ sau pozitiv cererea adresată acesteia de către reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care prevăd o procedură specială, sumară și urgentă care determină pârâta autoritate publică să execute titlul executoriu urmare a aplicării unor amenzi conducătorului acesteia, respectiv a unor daune pentru întârziere. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie Recurenta a criticat hotărârea atacată, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, indicând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. A prezentat pe larg situația de fapt a dosarului și a precizat că prima instanță confundă momentul analizării cererii cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române. A arătat că pentru ordinul de redobândire a cetățeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată. Recurenta a precizat că în cauza dedusă judecății nu poate fi invocată o eventuală lentoare imputabilă Autorității Naționale pentru Cetățenie, neexistând în cursul procedurii privitoare la cererea reclamantului momente de inacțiune.

Recurenta a arătat și faptul că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale, întrucât a obligat autoritatea pârâtă să facă demersuri pentru ca reclamantul să depună jurământul de credință, în condițiile în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991 nu revine Autorității Naționale pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a reclamantului. A fost criticată și soluția de obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantului a fost avizată pozitiv și nu poate fi reținută culpa recurentei-pârâte și nici nu există un refuz nejustificat de soluționare sau tergiversare a cererii reclamantului. II.

Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru considerentele ce urmează: Condiția interesului în exercitarea căilor de atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”. Recurentul nu este suficient să aibă capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală, ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Interesul recurentului în exercitarea căii de atac poate fi nu numai material, ci și moral sau și material și moral, și trebuie să îndeplinească, în principiu, în mod cumulativ, atributele de a fi legitim, de a fi născut și actual și de a fi personal. Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Tot astfel, lipsa totală a interesului recurentului în exercitarea recursului, precum și lipsa unuia din atributele acestuia are drept consecință respingerea căii de atac.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că la această dată recurentul nu mai justifică un interes practic în soluționarea cauzei, având în vedere că la data 18 ianuarie 2011 a fost emis ordinul nr. 27/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 427 persoane, printre care și intimatului-reclamant G.D. Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a emis ordinul de acordare a cetățeniei române, astfel cum a solicitat și reclamantul prin cererea introductivă, astfel că recursul Autorității Naționale pentru Cetățenie, care vizează respingerea cererii introductive a reclamantului, apare ca fiind lipsit de interes. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5049 din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.