ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul G.D., cetățean moldovean de naționalitate română, a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să

se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea

pârâtei să-i emită și comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de

redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată, cu confirmare de

primire, la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data

analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă

acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară; precum și obligarea pârâtei să îi

plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune

interese de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării

cererii de redobândire a cetățeniei române.

Prin sentința nr. 5049 din 13 decembrie 2010

a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, în sensul că a fost obligată pârâta să emită ordinul de soluționare

a cererii reclamantului, să îl comunice acestuia la sediul ales, iar în măsura

emiterii unui ordin pozitiv să facă demersurile pentru ca reclamantul să depună

jurământul de credință.

Instanța a respins ca rămas fără obiect

capătul de cerere privind avizarea cererii și a respins ca neîntemeiată cererea

privind daunele interese, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut că

cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la

secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr. 14973/RD/2010 în data de 28

aprilie 2010, iar Președintele Comisiei pentru cetățenie a dispus prin

rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2) lit. a), efectuarea verificărilor

prevăzute de art. 8 lit. b) și e), și impuse de art. 11 din Legea cetățeniei

române, iar la data de 12 noiembrie 2010 cererea a fost avizată pozitiv.

Întrucât pârâta a precizat faptul că la data

de 12 noiembrie 2010 cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de

către reclamant a fost avizată pozitiv de către comisia special constituită la

nivelul autorității publice pârâte, instanța de primă jurisdicție a constatat

că cererea având acest obiect a rămas fără obiect.

În privința cererii vizând emiterea ordinului

de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, instanța reține

faptul că nici până la data pronunțării hotărârii pârâta nu a făcut dovada

soluționării cererii reclamantului printr-un ordin emis în acest sens,

constatând existența din partea pârâtei a unui refuz nejustificat de a

soluționa cererea reclamantului.

De asemenea, instanța de fond a dispus

obligarea autorității pârâte să emită ordinul de soluționare a cererii

formulată de către reclamant, să îl comunice acestuia la domiciliul ales, iar

în ipoteza în care acest ordin va fi pozitiv, să facă demersurile necesare

pentru ca reclamantul să depună jurământul de credință față de România.

Cu privire la capătul de cerere vizând

obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere, Curtea

apreciază că este neîntemeiată având în vedere că reclamantul are posibilitatea

solicitării acestora în etapa executării hotărârii irevocabile, prin care

autoritatea pârâtă este obligată să soluționeze negativ sau pozitiv cererea

adresată acesteia de către reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 24-25 din

Legea nr. 554/2004, dispoziții care prevăd o procedură specială, sumară și

urgentă care determină pârâta autoritate publică să execute titlul executoriu

urmare a aplicării unor amenzi conducătorului acesteia, respectiv a unor daune

pentru întârziere.

pentru Cetățenie

Recurenta a criticat hotărârea atacată,

arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

indicând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A prezentat pe larg situația de fapt a

dosarului și a precizat că prima instanță confundă momentul analizării cererii

cu momentul emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române.

A arătat că pentru ordinul de redobândire a

cetățeniei române, legiuitorul nu a prevăzut un termen expres pentru emiterea

acestuia, iar numai acest ordin se comunică conform prevederilor art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 21/1991, republicată.

Recurenta a precizat că în cauza dedusă

judecății nu poate fi invocată o eventuală lentoare imputabilă Autorității

Naționale pentru Cetățenie, neexistând în cursul procedurii privitoare la

cererea reclamantului momente de inacțiune.

Recurenta a arătat și faptul că instanța de

fond a ignorat dispozițiile legale, întrucât a obligat autoritatea pârâtă să facă

demersuri pentru ca reclamantul să depună jurământul de credință, în condițiile

în care această sarcină, potrivit Legii nr. 21/1991 nu revine Autorității

Naționale pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a

reclamantului. A fost criticată și soluția de obligare a autorității la plata

cheltuielilor de judecată, întrucât cererea reclamantului a fost avizată

pozitiv și nu poate fi reținută culpa recurentei-pârâte

și nici nu există un

refuz nejustificat de soluționare sau tergiversare a cererii reclamantului.

II. Decizia instanței de control judiciar

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză va respinge recursul ca fiind lipsit de interes pentru

considerentele ce urmează:

Condiția interesului în exercitarea căilor de

atac este subliniată în mod expres prin dispozițiile art. 129 din Constituția

României, care prevăd că împotriva hotărârilor judecătorești pot exercita căile

legale de atac, Ministerul Public și părțile „interesate”.

Recurentul nu este suficient să aibă

capacitate procesuală (de folosință și de exercițiu) și legitimare procesuală,

ci mai este necesar ca acesta să justifice un interes în exercitarea căii de

atac, constând în remedierea, cu prilejul soluționării recursului, a hotărârii

judecătorești atacate, care îi este defavorabilă.

Interesul recurentului în exercitarea căii de

atac poate fi nu numai material, ci și moral sau și material și moral, și

trebuie să îndeplinească, în principiu, în mod cumulativ, atributele de a fi

legitim, de a fi născut și actual și de a fi personal.

Deși C. proc. civ. nu definește această

condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se

înțelege folosul practic pe care îl poate obține prin promovarea acțiunii,

interes care trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în

patrimoniul sau persoana reclamantului.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și

întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Tot astfel, lipsa totală a interesului

recurentului în exercitarea recursului, precum și lipsa unuia din atributele

acestuia are drept consecință respingerea căii de atac.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că la

această dată recurentul nu mai justifică un interes practic în soluționarea

cauzei, având în vedere că la data 18 ianuarie 2011 a fost emis ordinul nr.

27/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei române unui număr de 427

persoane, printre care și intimatului-reclamant G.D.

Înalta Curte reține că autoritatea pârâtă a

emis ordinul de acordare a cetățeniei române, astfel cum a solicitat și

reclamantul prin cererea introductivă, astfel că recursul Autorității Naționale

pentru Cetățenie, care vizează respingerea cererii introductive a

reclamantului, apare ca fiind lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.

312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea

Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 5049 din 13 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal,

ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2011.