ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul L.V., cetățean moldovean de naționalitate română, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv, să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Prin încheierea din data de 18 octombrie 2010, a fost admisă excepția netimbrării capetelor de cerere nr. 2 și 4, constând în obligarea pârâtei să avizeze cererea de redobândire a cetățeniei române și de obligare a pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere, aceste capete de cerere fiind anulate ca netimbrate, conform considerentelor menționate în cuprinsul acestei încheieri, parte integrantă din sentința primei instanțe. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4784 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității, a anulat capetele nr. 2 și 4 ale acțiunii, ca netimbrate, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.V.

în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a obligat pârâta să emită ordinul de soluționare a cererii, să îl comunice reclamantului la domiciliul procesual ales, iar în ipoteza emiterii unui ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 4 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia reclamantul a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 17 martie 2010 la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, primind număr de dosar 8176/2010, iar la data de 23 iunie 2010, a depus cerere de urgentare a soluționării dosarului, solicitând informații concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea de redobândire a cetățeniei române, respectiv soluționarea acesteia, comunicarea datei la care aceasta urmează a fi analizată de către Comisia pentru Cetățenie, precum și comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Conform susținerilor pârâtei, necontestate de către reclamant, cererea formulată de către reclamant a primit aviz pozitiv la data de 04 octombrie 2010, ulterior introducerii prezentei acțiuni, înregistrată pe rolul instanței la data de 21 iulie 2010, nefiind, însă, emis un ordin de soluționare a cererii, urmare a avizării pozitive. Examinând dispozițiile legale incidente, respectiv art. 12 - 20 din Legea nr. 21/1991, Curtea a reținut faptul că urmează a fi emis ordinul prin care Președintele autorității pârâte va analiza propunerea Comisiei pentru cetățenie și va dispune admiterea sau respingerea cererii formulată de către reclamant în acest sens, nefiind obligatorie, conform legii, pentru Președintele instituției pârâte, propunerea comisiei care a analizat inițial cererea de redobândire a cetățeniei.

Având în vedere că nici în prezent pârâta nu făcut dovada că a fost emis ordinul de soluționare a cererii formulată de către reclamant, Curtea a constatat, în raport de data înregistrării cererii reclamantului la autoritatea pârâtă, faptul că termenul de 5 luni prevăzut de Legea nr. 21/1991 a expirat, fără ca această cerere să primească un răspuns în sens pozitiv sau negativ. În acest context, prima instanță a reținut existența unui refuz nejustificat din partea autorității publice pârâte de a soluționa prin ordin cererea formulată de către reclamant, fiind depășit termenul de 5 luni prevăzut de lege în acest sens, deși reclamantul a înțeles să se adreseze cu o cerere de revenire la cererea inițial formulată, prin care a solicitat pârâtei să îi fie soluționată cererea de redobândire a cetățeniei.

Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției prematurității formulării acțiunii și admiterea în parte a acțiunii, iar în temeiul art. 274 și art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304, pct. 7 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Memoriul de recurs, susținut prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, cuprinde prezentarea situației de fapt, a derulării procedurii în fața instanței de fond și a dispozițiilor legale incidente și, în esență, recurenta combate soluția primei instanțe sub următoarele aspecte: 3.1.

Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină (art. 304, pct. 7 C. proc. civ.) 3.2. Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 16 - 20 din Legea nr. 21/1991 (art. 304, pct. 7 C. proc. civ.) Autoritatea recurentă critică concluzia instanței de fond în sensul că termenul de 5 luni prevăzut de art. 16, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 21/1991 se referă la parcurgerea întregii proceduri de redobândire a cetățeniei, susținând că acest termen de recomandare vizează strict etapa verificării condițiilor privind redobândirea cetățeniei de către Comisia pentru cetățenie. Totodată, precizează recurenta-pârâtă, Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care persoanele ce urmează să depună jurământul de credință ar trebui să fie programate pentru depunerea jurământului.

Pe de altă parte, autoritatea recurentă subliniază faptul că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 20, alin. (6) din Legea nr. 21/1991, astfel încât efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, Republica Moldova și nu a autorității române, deoarece reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate. Recurenta învederează faptul că, după avizarea pozitivă de către Comisia pentru cetățenie a cererii reclamantului, la data de 04 octombrie 2010, a fost emis Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 167/P din 28 octombrie 2010. 3.3.

Soluția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nemotivată, neexistând o culpă procesuală a pârâtei în contextul în care acțiunea a fost admisă în parte. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei și obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant, astfel încât sentința atacată va fi modificată în parte, fiind menținute celelalte dispoziții, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.V. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române; să oblige pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, precum și să dispună obligarea pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul L.V.

a înregistrat cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 17 martie 2010, a formulat cererea de chemare în judecată la data de 21 iulie 2010, a primit avizul pozitiv din partea Comisiei pentru cetățenie la data de 04 octombrie 2010, iar Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a emis în favoarea reclamantului, la data de 28 octombrie 2010, Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 167/P. Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că se impune respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii reclamantului de obligare a pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei. 4.2. Referitor la soluția instanței de fond de obligare a autorității pârâte să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant, Înalta Curte reține faptul că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente.

Astfel, prin dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, legiuitorul a prevăzut că: „persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv". Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu și nu a Autorității Naționale pentru Cetățenie, instanța de fond obligând autoritatea pârâtă la o obligație pe care nu o poate îndeplini.

Deoarece reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate, acesta va depune jurământul de credință față de România în fața șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, ”în ipoteza emiterii unui ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant”, în condițiile în care această sarcină nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ci misiunii diplomatice din țara de domiciliu a intimatului-reclamant L.V., ca urmare a cererii formulate în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va modifica sentința recurată în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant. 4.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este fondat. După cum se constată, sentința recurată cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse în considerente atât motivele de fapt, cât și cele de drept care au format convingerea instanței în ceea ce privește soluția pronunțată în cauză, iar instanța de recurs este în măsură să-și exercite controlul judiciar asupra acesteia.

4.4. Susținerile recurentei-pârâte în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, potrivit art. 274 - 276 C. proc. civ., întrucât nu a contestat pretențiile reclamantului, iar acțiunea a fost admisă în parte, nu pot fi primite, atâta timp cât reclamantul a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtei care nu a soluționat până la data de 21 iulie 2010 (data introducerii acțiunii la Curtea de apel) cererea de redobândire a cetățeniei formulată la data de 17 martie 2010. Pe cale de consecință, cheltuielile de judecată avansate de reclamant au fost determinate de conduita culpabilă a autorității publice chemate în judecată, iar avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române la data de 04 octombrie 2010 și emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române nr. 167/P la data de 28 octombrie 2010 nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere.

Culpa autorității pârâte a fost dovedită, întrucât aceasta trebuia să depună toate diligențele pentru a verifica stadiul cererii de redobândire a cetățeniei române și ulterior, să comunice un răspuns în conformitate cu dispozițiile legale. Prin urmare, instanța de control judiciar va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4 RON. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului L.V.

de obligare a pârâtei la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei și va înlătura obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei și înlătură obligarea autorității recurente la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamantul L.V.. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.