ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul L.V., cetățean moldovean de naționalitate română, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,

să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române; să fie obligată pârâta să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței; obligarea

pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de

redobândire a cetățeniei române, prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării

cererii de redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv

sau negativ), respectiv, să îl programeze pentru depunerea jurământului de

credință față de țară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de

redobândire a cetățeniei române, precum și să fie obligată pârâta să-i

plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune

interese, de la data introducerii acțiunii și până la data primirii Ordinului

de redobândire a cetățeniei române.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția

prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii

de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea din

data de 18 octombrie 2010, a fost admisă excepția netimbrării capetelor de

cerere nr. 2 și 4, constând în obligarea pârâtei să avizeze cererea de

redobândire a cetățeniei române și de obligare a pârâtei la plata unor daune

interese pentru întârziere, aceste capete de cerere fiind anulate ca

netimbrate, conform considerentelor menționate în cuprinsul acestei încheieri,

parte integrantă din sentința primei instanțe.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4784 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității, a

anulat capetele nr. 2 și 4 ale acțiunii, ca netimbrate, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul L.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, a obligat pârâta să emită ordinul de soluționare a

cererii, să îl comunice reclamantului la domiciliul procesual ales, iar în

ipoteza emiterii unui ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru

depunerea jurământului de credință de către reclamant și a obligat pârâta la

plata sumei de 4 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia

reclamantul a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 17 martie

2010 la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, primind număr de dosar

8176/2010, iar la data de 23 iunie 2010, a depus cerere de urgentare a

soluționării dosarului, solicitând informații concrete cu privire la modul în

care se lucrează la cererea de redobândire a cetățeniei române, respectiv

soluționarea acesteia, comunicarea datei la care aceasta urmează a fi analizată

de către Comisia pentru Cetățenie, precum și comunicarea Ordinului de

redobândire a cetățeniei române.

Conform susținerilor

pârâtei, necontestate de către reclamant, cererea formulată de către reclamant

a primit aviz pozitiv la data de 04 octombrie 2010, ulterior introducerii

prezentei acțiuni, înregistrată pe rolul instanței la data de 21 iulie 2010,

nefiind, însă, emis un ordin de soluționare a cererii, urmare a avizării

pozitive.

Examinând

dispozițiile legale incidente, respectiv art. 12 - 20 din Legea nr. 21/1991,

Curtea a reținut faptul că urmează a fi emis ordinul prin care Președintele

autorității pârâte va analiza propunerea Comisiei pentru cetățenie și va

dispune admiterea sau respingerea cererii formulată de către reclamant în acest

sens, nefiind obligatorie, conform legii, pentru Președintele instituției

pârâte, propunerea comisiei care a analizat inițial cererea de redobândire a

cetățeniei.

Având în vedere că

nici în prezent pârâta nu făcut dovada că a fost emis ordinul de soluționare a

cererii formulată de către reclamant, Curtea a constatat, în raport de data

înregistrării cererii reclamantului la autoritatea pârâtă, faptul că termenul

de 5 luni prevăzut de Legea nr. 21/1991 a expirat, fără ca această cerere să

primească un răspuns în sens pozitiv sau negativ.

În acest context,

prima instanță a reținut existența unui refuz nejustificat din partea

autorității publice pârâte de a soluționa prin ordin cererea formulată de către

reclamant, fiind depășit termenul de 5 luni prevăzut de lege în acest sens,

deși reclamantul a înțeles să se adreseze cu o cerere de revenire la cererea

inițial formulată, prin care a solicitat pârâtei să îi fie soluționată cererea

de redobândire a cetățeniei.

Pe cale de

consecință, Curtea a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a

excepției prematurității formulării acțiunii și admiterea în parte a acțiunii,

iar în temeiul art. 274 și art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata

către reclamant a sumei de 4 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304, pct. 7 și 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Memoriul de recurs,

susținut prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, cuprinde prezentarea

situației de fapt, a derulării procedurii în fața instanței de fond și a

dispozițiilor legale incidente și, în esență, recurenta combate soluția primei

instanțe sub următoarele aspecte:

3.1. Hotărârea

instanței de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină

(art. 304, pct. 7 C. proc. civ.)

3.2. Prima instanță a

interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 16 - 20 din Legea nr. 21/1991

(art. 304, pct. 7 C. proc. civ.)

Autoritatea recurentă

critică concluzia instanței de fond în sensul că termenul de 5 luni prevăzut de

art. 16, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 21/1991 se referă la parcurgerea

întregii proceduri de redobândire a cetățeniei, susținând că acest termen de

recomandare vizează strict etapa verificării condițiilor privind redobândirea

cetățeniei de către Comisia pentru cetățenie.

Totodată, precizează

recurenta-pârâtă, Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care persoanele ce

urmează să depună jurământul de credință ar trebui să fie programate pentru

depunerea jurământului.

Pe de altă parte,

autoritatea recurentă subliniază faptul că, în cauză, sunt incidente

dispozițiile art. 20, alin. (6) din Legea nr. 21/1991, astfel încât efectuarea

demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în

sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu, Republica Moldova și nu a

autorității române, deoarece reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei

române cu menținerea domiciliului în străinătate.

Recurenta învederează

faptul că, după avizarea pozitivă de către Comisia pentru cetățenie a cererii

reclamantului, la data de 04 octombrie 2010, a fost emis Ordinul Președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 167/P din 28 octombrie 2010.

3.3. Soluția privind

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și

nemotivată, neexistând o culpă procesuală a pârâtei în contextul în care

acțiunea a fost admisă în parte.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce privește

obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a

cetățeniei și obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea

jurământului de credință de către reclamant, astfel încât sentința atacată va

fi modificată în parte, fiind menținute celelalte dispoziții, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1. Prin cererea de

chemare în judecată, reclamantul L.V. a solicitat instanței de contencios

administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa

cererea de redobândire a cetățeniei române; să oblige pârâta să procedeze la

analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, precum și

să dispună obligarea pârâtei să emită și să comunice, ulterior analizării

cererii, Ordinul de redobândire a cetățeniei române.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul L.V. a înregistrat

cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 17 martie 2010, a formulat

cererea de chemare în judecată la data de 21 iulie 2010, a primit avizul

pozitiv din partea Comisiei pentru cetățenie la data de 04 octombrie 2010, iar

Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a emis în favoarea

reclamantului, la data de 28 octombrie 2010, Ordinul de redobândire a

cetățeniei române nr. 167/P.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte reține că se impune respingerea, ca rămasă fără

obiect, a cererii reclamantului de obligare a pârâtei Autoritatea Națională

pentru Cetățenie la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a

cetățeniei.

4.2. Referitor la

soluția instanței de fond de obligare a autorității pârâte să facă demersurile

pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant, Înalta Curte

reține faptul că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile legale

incidente.

Astfel, prin

dispozițiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, legiuitorul a prevăzut

că: „persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art.

10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de

credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al

României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În

acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii

diplomatice sau al oficiului consular respectiv".

Prin urmare,

efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului

cade în sarcina misiunii diplomatice din țara de domiciliu și nu a Autorității

Naționale pentru Cetățenie, instanța de fond obligând autoritatea pârâtă la o

obligație pe care nu o poate îndeplini.

Deoarece reclamantul

a solicitat redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în

străinătate, acesta va depune jurământul de credință față de România în fața

șefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate

cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a dispus

obligarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, ”în ipoteza emiterii unui

ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru depunerea jurământului

de credință de către reclamant”, în condițiile în care această sarcină nu

revine recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ci misiunii

diplomatice din țara de domiciliu a intimatului-reclamant L.V., ca urmare a

cererii formulate în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării

ordinului.

Pe cale de

consecință, Înalta Curte va modifica sentința recurată în sensul că va înlătura

obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de

credință de către reclamant.

4.3. Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii, nu este fondat.

După cum se constată,

sentința recurată cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., fiind expuse în considerente atât motivele de fapt, cât și cele de drept

care au format convingerea instanței în ceea ce privește soluția pronunțată în

cauză, iar instanța de recurs este în măsură să-și exercite controlul judiciar

asupra acesteia.

4.4. Susținerile

recurentei-pârâte în sensul că nu se poate reține culpa sa procesuală, potrivit

art. 274 - 276 C. proc. civ., întrucât nu a contestat pretențiile

reclamantului, iar acțiunea a fost admisă în parte, nu pot fi primite, atâta

timp cât reclamantul a sesizat instanța ca urmare a conduitei pârâtei care nu a

soluționat până la data de 21 iulie 2010 (data introducerii acțiunii la Curtea

de apel) cererea de redobândire a cetățeniei formulată la data de 17 martie

2010.

Pe cale de

consecință, cheltuielile de judecată avansate de reclamant au fost determinate

de conduita culpabilă a autorității publice chemate în judecată, iar avizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române la data de 04 octombrie 2010 și emiterea

Ordinului de redobândire a cetățeniei române nr. 167/P la data de 28 octombrie

2010 nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere.

Culpa autorității

pârâte a fost dovedită, întrucât aceasta trebuia să depună toate diligențele

pentru a verifica stadiul cererii de redobândire a cetățeniei române și

ulterior, să comunice un răspuns în conformitate cu dispozițiile legale.

Prin urmare, instanța

de control judiciar va menține dispoziția instanței de fond privind obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4 RON.

Pentru considerentele

expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

formulat de către pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și va modifica

în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca rămasă fără obiect

cererea reclamantului L.V. de obligare a pârâtei la emiterea și comunicarea

ordinului de redobândire a cetățeniei și va înlătura obligarea pârâtei la efectuarea

demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamant,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva Sentinței civile

nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de

obligare a pârâtei la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a

cetățeniei și înlătură obligarea autorității recurente la efectuarea

demersurilor pentru depunerea jurământului de credință de către reclamantul

L.V..

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2011.